Dacă există în literatura română o carte minunată, magică, puternică, de existența căreia n-ați ştiut, aceasta e „Aventură şi contraaventură” de Leonida Neamțu.
De mulți ani, de câte ori găsesc un exemplar pe site-urile cu cărți vechi, îl cumpăr şi îl fac cadou prietenilor. Toți, fără excepție, după ce citesc, ridică o sprânceană: „Băi, dar cum de n-am ştiut de cartea asta?” Acum este republicată şi o găsiți nou-nouță.
Dacă Leonida Neamțu e cel mai nedreptățit autor român, “Aventură şi contraaventură” e cel mai bun roman necunoscut. Totodată, unul care ar fi trebuit – şi ar trebui în continuare – ecranizat.
Vreți să vi se apuce copilul de citit? Dați-i această carte! Când o va termina, va fi alt om. Va visa, în primul rând, iar ăsta e lucrul cel mai important pentru un copil.
Este povestea a doi români care muncesc într-un circ ambulant, la capătul lumii, şi care se decid să pornească înapoi spre țară. Vinoacă este un acrobat scund, fără o ureche şi iute la mânie. Lardea este un magician, dresorul cobrei Felicia, care stă încolăcită peste umerii săi şi şopteşte. Lardea tace mereu, pentru că a jurat să nu vorbească până când nu va revedea sclipirea farului din Mangalia.
Arta scrisului bun stă pe umerii personajelor bine construite. Or, aici veți găsi cele mai frumoase personaje din toate cărțile de aventură româneşti. La un loc.
O Misterioasă Necunoscută, venită de pe altă planetă. Un marinar chefliu şi fanfaron, numai inimă, care scorneşte proverbe bizare şi-şi urmăreşte un rival pe toate meridianele, pentru a se socoti cu el. De fapt, nu cred că mi-a plăcut în viața mea un personaj de carte mai mult decât acest matroz, Salamanca. Este un personaj infinit.
Apar actori celebri de la Hollywood, hoți profesionişti, prostituate, dictatori inventați, bețivi fără nas, pirați, detectivi internaționali, amanta lui Ludovic al XIV-lea, pirați fără număr, un geograf nebun, babornițe malefice, căpitani de navă psihopați, triburi sălbatice, apare chiar un pic şi Hitler, într-un torent fermecător de imaginație, scris cu o foŕță incredibilă, de parcă un creator ar fi dorit să inventeze cele mai magnetice şi mai triste ființe, să le boteze cu acelaşi nume şi să le aşeze pe o arcă, iar arca asta să înfrunte eternitatea, lucru bizar, având în vedere că foarte puțini au citit acest giuvaer literar.
E atâta frumusețe în această carte, încât îți vine uneori să plângi.