Puține imagini au fost atât de triste precum cele în care întregul paddock al Formulei 1 a așteptat la Monaco, peste o oră, să treacă ploaia, pentru a putea urca în mașini.
În condițiile în care, se știe, la Monaco cu greu se poate depăși, ploaia era, de fapt, un prilej de bucurie. Piloții buni se văd pe ploaie. Așa se cern valorile. Dar mai vrea cineva să vadă cum se cern valorile?
Azi, toți suntem cei mai buni. Toți suntem campioni mondiali. Ni se vinde iluzia unui spectacol: ies mai mulți bani dacă îi convingi pe oameni că e palpitant să se uite cum se urmăresc muștele.
Să vezi atâta tinerețe, atâta putere, atâta tehnologie, atâta potențial irosindu-se doar pentru că nu e 100% sigur să concurezi e jalnic. Este de parcă l-ai vedea pe Tarzan încercând râul cu degetul, să vadă dacă nu răcește plonjând în el.
„Lăsați-i să alerge! Lăsați-i să fie bărbați!” îmi venea să strig.
„Nu dăm drumul la cursă.” „E foarte riscant.” „Se poate întâmpla orice.” se spunea.
Exact. De-asta mă și uit la Formula 1. Pentru că, în mod ideal, cu toate excepțiile pe care le-a produs, este proiecția meritocrației în sport. Pe scurt, ești cel mai rapid, câștigi.
Încercăm aiurea să prevedem imprevizibilul. Ieri, mașina lui Mick Schumacher s-a rupt practic în două, iar pilotul a ieșit nevătămat de acolo. Or, acest accident s-a petrecut când pista era uscată. Ce vom face? Vom interzice și cursele pe uscat?
În condițiile de astăzi, depășirea devine mai degrabă un scandal, vom ajunge să spunem că „nu-i frumos ce-ai făcut, i-ai provocat celuilalt o traumă pentru că l-ai lăsat în urmă”.
Creștem generații de meteodependenți, speriați că ploaia i-ar putea topi, iar fusta mamei e cea mai bună umbrelă. Îi creștem în spații deplin securizate, cu suprafețe moi, cu muchii rotunjite, cu bureți și saltele. Douăzeci de ani mai târziu, clachează și ne întrebăm de ce. Dacă le spui că au greșit ceva, li se împăienjenesc ochii: în lumea lor, totul e bine și pufos.
În curând, va trebui să acceptăm că Formula 1 și generația snowflakes sunt două noțiuni ireconciliabile. Se depășește de mult cu binecuvântarea tehnologiei, motoarele trebuie să devină tăcute, de parcă s-ar alerga în biserică, se neutralizează ori se amână curse doar pentru că plouă. În curând se vor anula pentru că e vânt sau trage curentul.
Daca ar fi numai atat …
Dar din pacate rand pe rand alte sporturi / discipline cad in umbra , sa schimba reguli sau pur si simplu dispar .
Ma gandesc de exemplu la calarie unde protectia animalelor isi face din ce in ce mai mult prezenta ; coridele spaniole au disparut (cred ) si ele etc
Hai la schi. :D
Din păcate Marele Circ și-a pierdut din strălucirea anilor trecuți.
M-am uitat mirat cum Ocon a fost penalizat cu +5 sec. fiindcă a fost lovit din spate de către Hamilton. N-am văzut niciodată o asemenea aberație în Formula 1.
Pe lângă asta, acest disperant saftey first devine ridicol. Ai niște super piloți, care conduc cu peste 300 km/h și sfidează noțiunea de curbă, dar nu-i lași să se depașească decât mișcandu-se o singură dată.
Abject regulament FiA, adică nici măcar nu te poți apăra, trebuie să alegi o parte și să rămâi acolo.
@Ovidiu:
Sunt de acord cu tine. Și eu simt cam la fel.
La chestiunea cu depășirea și schimbarea direcției doar o dată e însă mai mult de discutat. Dacă un pilot merge ca funcția sinus pe pistă, tu, din spate, nu prea ai ce să faci să-l depășești. E, într-adevăr, riscant să accepți genul acesta de manevră.
Pe viața și sănătatea altuia e simplu să fii bărbat.
Vă recomand să faceți dvs pasul de a deveni pilot și să deveniți acel gen de pilot pe care-l agreați.
@Brainiac:
Cu atatea Mam’mari, Mamite si Mamitici drept „coach”, pilotii vor putea concura la gimnastica ritmica.
….daca nue transpira picioarele moment in care intervine acvaplanarea…si tre’ opriti pana se usuca