Cum m-am întâlnit cu un vechi prieten pe care nu-l cunoșteam

Eram în Viena zilele trecute, când m-a prins ploaia fără umbrelă și m-am adăpostit în fața unei vitrine, sub un balcon.

După câteva secunde, un tip a ciocănit dinăuntru în geam și mi-a făcut semn să intru. Am deschis ușa, am mulțumit în germană, iar el m-a invitat să iau loc și să aștept trecerea ploii. Am sunat-o pe nevastă-mea. Când am terminat, tipul care mă invitase înăuntru s-a apropiat și m-a întrebat, în românește: „Ești român?”. „Da”.

Ne-am așezat la vorbe și ce-am mai aflat? Că fuseserăm colegi de școală generală, că stătuserăm în blocuri aflate vizavi, că în tinerețe aveam abonamente la aceleași „biblioteci” – Cina, Grădinița, Salonul Spaniol, Lido -, și că mulți ani de zile merseserăm vara cu cortul în același loc, pe plaja de la 2 mai.

Cu toate astea, Ștefan și cu mine nu ne știam. A trebuit să trecem – binișor :) – de 40 de ani ca, într-o după-amiază ploioasă și friguroasă în Viena, într-un loc în care rar calc (un salon de frizerie) să ne întâlnim și să ne cunoaștem.

Așa am regăsit în Viena o parte din Bucureștiul copilăriei noastre.

Printre povești, Ștefan m-a provocat la o chestie în premieră pentru mine: să mă las bărbierit de un profesionist. În țările din Orient bărbieritul e considerat o artă, iar sociatul său George, originar din Siria, mi-a fost recomandat drept un mare maestru. Chiar sunt curios cum va fi. Vă povestesc.

Vă recomand călduros locul, George Hair Salon. Se află în Praterstern, pe Heinestrasse 40, 1020 Viena.

Filme bune și puțin cunoscute. Robot & Frank (2012)

Cele mai profunde lucruri se spun în glumă. Iar realismul magic ne-a învățat că poți exagera oricât, dacă găsești tonul potrivit. Poți povesti, de pildă, despre un inorog roz care plutea peste Calea Victoriei, dacă o spui cu tonul cu care te-ai referi la un cățel colindând pe Avrig, povestea va fi acceptată și asimilată drept posibilă.  Continue reading

Filme bune și puțin cunoscute. Historias minimas.

După mine, arta unui regizor sau a unui scriitor presupune în primul rând să știe a povesti cu discreție. De fapt, asta mă ține departe în general de filmele românești: mai întotdeauna există acolo ceva care țipă, fie „tu știi ce regizor bun sunt eu?” ori „ia uite ce unghi de filmare am găsit!”, de parcă menirea părintelui ar fi să-și pună în umbră copiii.

Historia Minimas, film argentinian din 2002, este extraordinar în primul rând pentru că „și-a găsit” perfect tonul, acela cu care povestești la o cafea despre vecinii tăi. Continue reading

Filme bune și puțin cunoscute. Hunt for the Wilderpeople (2016)

Filmul e descris aici.

Având o descendență foarte simpatică (tatăl maori, mama evreică), Taika Waititi e un scenarist, regizor, actor și stand up comediant extrem de talentat în toate domeniile. Dintre filmele sale veți fi văzut poate Thor: Ragnarok sau excelentul Boy (pe acesta din urmă vi-l recomand în egală măsură).  Continue reading

Maniac, serialul anului 2018

Pe locul al doilea este Kidding, cu Jim Carrey. Pe locul al treilea ar putea fi You, dar mă mai gândesc. Mai sunt anunțate câteva seriale interesante ce vor debuta în acest an.

Prima parte a acestui text e aici, dar am păstrat cele mai interesante seriale noi pentru acest articol ;) .

1. Maniac (Netflix). Așa cum anul trecut v-am spus că Mindhunter e cel mai bun serial nou din 2017 (spre sfârșitul anului va începe difuzarea sezonului al doilea), la fel vă spun și acum: Maniac e cel mai bun serial nou din 2018. Este un remake al unei serii norvegiene, peste care Cary Fukunaga (regizorul primului sezon din True Detective) a turnat obișnuitele lui țesături vizuale, de un futurism retro plin de inocență. A ieșit ceva dens, fermecător, captivant și original într-un mod trăsnit, ca și cum David Lynch ar fi făcut propria versiune la Back to the Future. Continue reading

Filme bune și puțin cunoscute. The Station Agent.

Cum a venit toamna și am început să stăm mai mult prin case, reîncep seria de recomandări.

Cred că mulți dintre voi pățiți uneori ca mine: vreți să vedeți un film și nu știți ce anume. Nu vreți un serial, că n-aveți prea mult timp, dar nici un film pe care să-l mai fi văzut. Vreți, pur și simplu, un film bun și necunoscut. Ei bine, sunt sute de astfel de pelicule pe care, din diverse motive, nu le știți. Iar mie îmi place să le găsesc.

Voi recomanda pelicule din toate genurile, limbile și perioadele, de la comedii negre la drame psihologice, de la desene animate la povești de dragoste, de la filme de aventură la pelicule de groază. Toate vor avea aceste două caracteristici: să fie 1. bune, 2. mai puțin cunoscute.

Nu vă e dor uneori de un film uman, despre teme neglijate în ultimii ani, tocmai pentru că-s profunde și personale: prietenie, renunțare, pierdere, răutate, acceptare, dragoste, tristețe?

The Station Agent (2003) e unul dintre acele comedii care te fac să oftezi, o poveste cu profunzimi și nuanțe ce exclude patetismul. E un film plin de umor, totuși amar. Actorii sunt cunoscuți, totuși nu unii care să ocupe primele poziții în distribuții.  Continue reading