Documentare excepționale. The Jinx (2015)

Din dorința de a se umple grila, azi se pot face documentare despre oameni care vorbesc cu veiozele ori despre vărul de-al doilea al lui Marian Nistor. Am văzut, de pildă, pe Netflix unul recent, intitulat Area 51. Bob Lazar & Flying Saucers. Or, trebuie să fii foarte îndrăgostit de teoriile conspirației și relativ distant față de gândirea critică pentru a petrece mai mult de 15 minute în compania unui astfel de “documentar”. Continue reading

14 filme de război foarte bune și puțin cunoscute (II)

Cum a trecut ceva timp de la scrierea primei părți, care cuprinde alte șapte filme foarte bune, vă recomand s-o citiți întâi pe aceea.

Das Boot

8. Das Boot (1981). Fie că vedeți această variantă, fie miniseria făcută între 1985 și 1987, veți avea fiori pe șira spinării. Filmul e tensionat și te duce-n pragul unei crize de claustrofobie. În primele zile ale celui de-al doilea război mondial, un submarin german e trimis într-o misiune periculoasă în Atlantic. Actorii au fost ținuți mult timp departe de soare, pentru a arăta palizi și astfel încât degradarea lor psihică să fie cât mai puțin jucată. De asemenea, majoritatea scenelor au fost filmate în ordine cronologică. Continue reading

Filme bune și puțin cunoscute. Salariul groazei (1953)

Puține filme au “îmbătrânit” atât de bine. La peste 60 de ani de la lansare, acesta e și azi un creator de frisoane la fel de bun.

Pelicula are – în varianta restaurată, Director’s Cut, din 2017 – două ore și jumătate. Din punctul de vedere al acțiunii, prima oră nu contează. Din punctul de vedere al artei cinematografice și al construcției personajelor, contează, chiar foarte mult. În această oră, oala fierbe încet și va da la fel de încet în foc în cea de-a doua parte a filmului. Continue reading

Cum m-am întâlnit cu un vechi prieten pe care nu-l cunoșteam

Eram în Viena zilele trecute, când m-a prins ploaia fără umbrelă și m-am adăpostit în fața unei vitrine, sub un balcon.

După câteva secunde, un tip a ciocănit dinăuntru în geam și mi-a făcut semn să intru. Am deschis ușa, am mulțumit în germană, iar el m-a invitat să iau loc și să aștept trecerea ploii. Am sunat-o pe nevastă-mea. Când am terminat, tipul care mă invitase înăuntru s-a apropiat și m-a întrebat, în românește: “Ești român?”. “Da”.

Ne-am așezat la vorbe și ce-am mai aflat? Că fuseserăm colegi de școală generală, că stătuserăm în blocuri aflate vizavi, că în tinerețe aveam abonamente la aceleași “biblioteci” – Cina, Grădinița, Salonul Spaniol, Lido -, și că mulți ani de zile merseserăm vara cu cortul în același loc, pe plaja de la 2 mai.

Cu toate astea, Ștefan și cu mine nu ne știam. A trebuit să trecem – binișor :) – de 40 de ani ca, într-o după-amiază ploioasă și friguroasă în Viena, într-un loc în care rar calc (un salon de frizerie) să ne întâlnim și să ne cunoaștem.

Așa am regăsit în Viena o parte din Bucureștiul copilăriei noastre.

Printre povești, Ștefan m-a provocat la o chestie în premieră pentru mine: să mă las bărbierit de un profesionist. În țările din Orient bărbieritul e considerat o artă, iar sociatul său George, originar din Siria, mi-a fost recomandat drept un mare maestru. Chiar sunt curios cum va fi. Vă povestesc.

Vă recomand călduros locul, George Hair Salon. Se află în Praterstern, pe Heinestrasse 40, 1020 Viena.

Filme bune și puțin cunoscute. Robot & Frank (2012)

Cele mai profunde lucruri se spun în glumă. Iar realismul magic ne-a învățat că poți exagera oricât, dacă găsești tonul potrivit. Poți povesti, de pildă, despre un inorog roz care plutea peste Calea Victoriei, dacă o spui cu tonul cu care te-ai referi la un cățel colindând pe Avrig, povestea va fi acceptată și asimilată drept posibilă.  Continue reading