Selfiștii extremi

selfie9Dacă nu știați, numărul celor care mor pe această planetă în timp ce-și fac selfie-uri a crescut amețitor în ultimii ani. În 2014, au fost 15; în 2015 au ajuns la 39, în timp ce doar primele în opt luni ale acestui an ne-au părăsit 73 de astfel de temerari.

Există și o distribuire geografică a selfiștilor extremi. De pildă, în India predomină călcații de tren, iar în SUA și-n Rusia împușcații, cei care confundă declanșatorul mobilului din mâna stângă cu cel al armei din dreapta. Unii ne-au părăsit dizolvați în izvoare termale, alții electrocutați sau înecați. Cei mai mulți au făcut-o însă căzând de la mari înălțimi, unde urcaseră supți de magia unei poze cu fundal amețitor.  Continue reading

România moare zilnic

Ce lucru important credeți că n-am făcut în acest peste un sfert de secol care a trecut de la Revoluție și musai ar fi trebuit să-l facem?

evolutie1 Unii, poate, ar zice că nu avem încă o autostradă care să străbată România de la un capăt la altul. Alții, că, având speranța de viață cea mai scăzută din Uniunea Europeană, nu ne-am îngrijit de sistemul medical.  Vor fi și dintre cei care cred că Iliescu ar fi trebuit judecat pentru crimele de la mineriadă.

Toți ar avea dreptate, dar părerea mea e că marea noastră greșeală a fost că am lăsat baltă sistemul de educație. Dacă ne-am fi preocupat de acesta, n-am mai fi avut nici zece ani de Iliescu, nici zece ani de Băsescu. Educația e cel mai bun antivirus pe termen lung pentru un sistem corupt, iar ei știu asta. De-aia au și neglijat-o mereu.  Continue reading

De ce enervează Nobelul lui Dylan?

dylan02Ce este, de fapt, un premiu într-un domeniu în care nu pot fi făcute măsurători precise? Niște oameni au niște criterii de valoare și, pe baza acestora, dau cuiva o statuetă, poate și niște bănuți. E treaba lor. Nu văd nicio problemă aici: din partea mea, de pildă, pot să-i dea Oscarul pentru rol principal masculin și lui Bugs Bunny.  Continue reading

Lumea atentatelor zilnice

terrorism1Actele de terorism aproape că au ajuns o rubrică fixă în telejurnale, asemenea știrilor sportive sau a celor meteo. Deocamdată, deschid jurnalele, dar frecvența cu care se petrec le-ar putea arunca, în curând, în zona faptului divers. De câteva zile, poate ați observat, nici nu se mai întrerupe emisiunea pentru atentate; știrile apar mai întâi pe scroll-uri, ca panglicile de pe buchetele de la înmormântări, pe care nu le citește nimeni, întrucât toți știm ce scrie acolo. „Explozie în Germania – 12 răniți”. „Nu vă vom uita niciodată”. „Atentat în Kabul. 80 de morți”. „Regrete eterne”.  Continue reading

Portugalia, campioana plictiselii

ronaldo1Înțelegem de ce s-a făcut un turneu final cu 24 de echipe în loc de 16 echipe: mai multe formații la start, mai multe meciuri – 51 față de 31 -, mai mulți suporteri, deci încasări mai mari. Asta e: unora le place vinul îndoit.

Putem înțelege și de ce echipa gazdă, pentru încasări cât mai consistente, trebuie să meargă cât mai departe, iar pentru asta i se scot în cale adversari cât mai slabi, arbitri amabili ori meciurile ei sunt programate în același oraș. A fost cazul la multe turnee finale, la CM1990 pentru Italia, la CM 1994 pentru Statele Unite, a CM2002 pentru Coreea de Sud și în multe alte ocazii.  Continue reading

Țara celor care luptă

_90097303_ash2Printre primele amintiri pe care le am despre fotbal sunt golurile de la distanță ale lui Arie Haan de la Campionatul Mondial din 1978; primul, împotriva Italiei (în poartă, Zoff), cel de-al doilea împotriva Germaniei (în poartă, Sepp Maier, care deținea și un record de invincibilitate de 7 ore și jumătate la Cupa Mondială). Până astăzi, olandezul a rămas reperul personal în domeniu, deși în clasorul sentimental al tunarilor s-au adăugat Sameș, Hagi, Dorinel, Koeman, Rivaldo, Ronaldinho, Sinișa Mihailovici, Steven Gerrard, Andrea Pirlo, Cristiano Ronaldo sau Zlatan Ibrahimovici.  Continue reading