Deschidem cu câteva creații românești de geniu, care vor străbate veacurile:
1. ” Aer curat vom respira / și o țigară vom fuma / nu deees…, ci doar din când în când. / Iar peștele de va mușca / în gura mare vom striga / Victorieeee! …, și ne vom relaxa.” Holograf – Balada pescarului amator, versuri: Mihai Pocorschi. Continue reading
Grafica: Mihai Țigleanu
Din dorința de a se umple grila, azi se pot face documentare despre oameni care vorbesc cu veiozele ori despre vărul de-al doilea al lui Marian Nistor. Am văzut, de pildă, pe Netflix unul recent, intitulat Area 51. Bob Lazar & Flying Saucers. Or, trebuie să fii foarte îndrăgostit de teoriile conspirației și relativ distant față de gândirea critică pentru a petrece mai mult de 15 minute în compania unui astfel de “documentar”. Continue reading
8. Das Boot (1981). Fie că vedeți această variantă, fie miniseria făcută între 1985 și 1987, veți avea fiori pe șira spinării. Filmul e tensionat și te duce-n pragul unei crize de claustrofobie. În primele zile ale celui de-al doilea război mondial, un submarin german e trimis într-o misiune periculoasă în Atlantic. Actorii au fost ținuți mult timp departe de soare, pentru a arăta palizi și astfel încât degradarea lor psihică să fie cât mai puțin jucată. De asemenea, majoritatea scenelor au fost filmate în ordine cronologică. Continue reading
În mod ironic, Liviu Dragnea a câștigat deja alegerile prezidențiale din 2019. Numai că nu pentru el, ci pentru Iohannis. Sau, cine știe?, pentru cea pe care el o pusese premier doar să-i asigure un drum cât mai lin spre această funcție.
Ce ciudată e viața! Continue reading
Să nu ne mințim: în ultimii ani n-am avut președinte, ci un urs protejat, care-a ieșit când și când din hibernare.
Se tot găsesc scuze pentru pasivitatea sa deja legendară. „N-are putere”. „S-au redus atribuțiile președintelui”. “L-au legat de mâini și de picioare.” Sincer, cred că i-au legat doar limba. În cazul domnului Iohannis, n-au funcționat atât limitele Constituției, cât limitele sale. Continue reading
În cea mai mare parte a celor 30 de ani de existență, partidul doamnei Dăncilă a fost ca o echipă de fotbal care conduce la scor și tot ce are de făcut este să tragă de timp, să fragmenteze jocul și să păcălească arbitrul. Singurul lucru la care au fost atenți, de la Iliescu la Dragnea, a fost să păstreze minciuna comestibilă și s-o vegheze să nu miroasă prea rău.
Până când mentorul politic al doamnei și cel care a promovat-o în funcția de premier a avut strălucita idee de a încerca să-și salveze cu orice preț propria piele. Atunci, această omerta s-a spart și partidul a trebuit să iasă din paradigma clasică: „Mințim enorm și mărim pensiile”. Continue reading
Politica de confidențialitate Termene și condiții Politica de cookies
