Unul dintre fotbaliștii mei favoriți a fost Iosif Rotariu. La Poli, la Steaua, la Galata, la echipa națională, oriunde. A jucat până în 2013, ultima formație la care a evoluat fiind ASU Timișoara, în Liga a V-a. La peste 50 de ani, înscrisese în acel sezon trei goluri și, bineînțeles, era cel mai bun pasator al echipei.
Pe când lucram la Gazetă, jucam în serile de joi fotbal pe terenul de handbal de la Spitalul Victor Babeș. Era prin 2006. Roti venise și el, invitat de nu-știu-cine. Juca fantastic, ca în anii de vârf: rapid, elegant, subtil. Niciodată n-am înțeles cum lovea mingea când centra, astfel încât, pe o distanță de numai câțiva metri, balonul îl depășea pe fundașul advers și-i venea atacantului pe frunte.