Antrenorii de „cum să te ferești de fotbal”

Nu știu voi, dar eu m-am săturat de fotbalul ăsta viu ca remaiatul ciorapilor, în care echipa României dă senzația mereu că clocește un ou pe care până la urmă îl sparge.

Aseară, cu băieții aceia dintre fiorduri pe care i-ar fi bătut și echipa fetelor din orice Megaimage, a fost o repriză de „Frica păzește pepenii” și una în care am jucat pe bune, dar în care, evident, am fost egalați pentru că suntem fraieri.

Vreți să vă spun ceva? Prefer de o mie de ori repriza a doua: măcar a fost fotbal, nu „Te pui cu blondele?”

Continue reading →

În 2020 vom găzdui Jocurile Foamei

Nu, nu e proiectul șoselei care leagă Gara de Nord de Aeroportul Otopeni, ci Viaductul Millau din sudul Franței. A fost construit în 3 ani

România devine un păianjen mort pe hartă: strivit de propria povară, își trage toate membrele dedesubt. Nu se mai face pod peste Dunăre la Brăila. (Ce vă trebuie pod, mă? Dacă bulgarii îl vor, să și-l plătească, dar voi înot nu puteți ajunge?). La fel cu autostrăzile și cu căile ferate. Mai repede ajungi din Sibiu în Râmnicu Vâlcea alergând cu o butelie în spate decât cu trenul. (Să le facă săracii de le folosesc! Noi avem avioane private). Continue reading →

Meciul amical dintre românii care mint și cei care-i cred, știind că mint

Apare la TV un domn cu un look mai degrabă agricol, îmbrăcat într-un costum de mii de euro. Ți l-ai imagina cerând una mică la terasa din colț, dar el ne povestește cum va organiza România meciuri la Euro 2020. E Ministrul “Subdezvoltării” Regionale. Ascultându-l, îți imaginezi o Românie în plin avânt, trimițând rachete în spațiu cu combustibilul strâns sub buda din spatele curții. Continue reading →

România, muzeul veșniciei

Pentru a organiza patru meciuri la Euro 2020, trebuia să facem niște lucruri de care oricum aveam mare nevoie. Nu le vom face.

Cam o dată pe an, apare știrea asta că nu suntem în grafic cu pregătirea pentru Euro 2020, competiție la care România trebuie să găzduiască trei meciuri din faza grupelor și unul din optimi. Dar care-i știrea?

Caietul de sarcini al României pentru Euro 2020 cuprindea, deloc întâmplător, lucrurile de care aveam nevoie și fără această competiție și de care vom avea în continuare nevoie și după ea.

Știți ce vor zice când – nu peste mult timp – UEFA va da organizarea acestor meciuri unei alte țări? “Foarte bine! Cum să vină străinul la mine-n țară și să-mi spună el mie ce să fac eu pentru românii mei?”. Iar “românii mei” vor chiui și vor aplauda ca focile, de bucurie că “străinul rău” a mai luat una peste bot. Nu ne vindem țara ca s-o fure șeful, insulă cu insulă. N-ar trebui să-i spună “sindromul Stockholm”, ci “sindromul România”, bucuria absurdă și continuă de a-ți alege ca un hoț ca stăpân. Continue reading →

Fotbalul le va rezolva pe toate

Mulțumim, UEFA, că ne-ai fixat termene de predare pentru proiectele naționale!

E o ironie a sorții. Fotbalul, acest copil nătâng al națiunii, va reuși ceea ce nu s-a izbutit pe aceste meleaguri de la retragerea aureliană încoace: construirea unui drum de la un capăt la celălalt al țării. Deși, în materie de organizare, am demonstrat deunăzi că putem umple ochi Arena Națională și fără o rețea de autostrăzi: e suficient un ordin convingător de la partid și autocare pline cu oameni disciplinați. Continue reading →