Două feluri de a nu putea

Dacă naționala noastră ar fi prezentată la un buletin meteo, s-ar zice că jucăm un fotbal moderat, cu intensificări locale. Franța, Belgia, Germania sau Spania ar fi furtuni cu potențial de tornade.

Nu e nici mândrie, nici rușine în asta: atât putem. Există însă două feluri de a nu putea. Diferența nu e dată de poziția limitelor, ci de dorința de a le depăși. Continue reading

Pledoarie pentru Rădoi

Mirel Rădoi

Foto: hepta.ro

Pierdem în deplasare cu Armenia, apoi deschizi televizorul și dai de Prunea care zice: „Aduceți un selecționer cu experiență!” Pe bune?! Florine, nu-l înveți tu și pe Kennet Andersson cum se sare la cap? Că ai experiență.

Pe cine să aducem? Pe Nea Piți? Pe Nea Puiu? Pe Nea Marin Miliardar? În fotbalul românesc actual, experiența înseamnă cam atât: know-how în păcălirea fotbalului și serviciu în țări cu mult nisip. Continue reading

Mulțumim pentru fotbal!

Au fost mulți ani în care am uitat cum arată fotbalul ofensiv, care ne-au făcut să uităm și principalul sens al jocului în sine. Care nu este să câștigi – acesta e de-abia al doilea -, ci să te bucure. Când vreun fotbalist român trecea centrul terenului cu mingea la picior, părea un evadat dintr-o închisoare de maximă securitate. Palid, speriat, cu privirea în pământ, purtând mingea la picior ca pe o ghiulea. Continue reading

Cei care împachetează fumul

Pentru reclădire, propun o soluție modernă ca fotbalul românesc: un sfat al bătrânilor.

În Liga 1, ați observat?, de câte ori un fotbalist se ceartă cu antrenorul, e trimis să joace în divizia a III-a sau într-a IV-a. Asta arată și rolul acestor eșaloane în mentalul nostru: ca locuri de exil, unde se rup corecțional oase, un fel de purgatorii pentru îndreptarea minților rătăcite și revenirea la turmă.  Continue reading

Naționala de baba oarba

Problema nu-i doar că jucăm foarte prost fotbal, ci că o facem în modul cel mai urât cu putință.

Ca spectatori, știți ce facem noi, de fapt, la meciurile naționalei? Sperăm ca adversarii să facă vreo trei-patru greșeli în lanț, iar ai noștri să nu lufteze din careul de șase metri ori să nu se accidenteze mortal încercând să împingă mingea în poartă.

Uneori, te gândești că scopul acelor 90 de minute nici nu mai e introducerea balonului în plasă, ci parte din rutina de relaxare dinaintea meciului. Plimbarea prin parc, mersul la Mall, vizionarea unui film la cinema, apoi o fugăreală prin iarbă.  Continue reading