De ce comediile moderne nu mai au niciun haz? Motivul nr. 1, după mine: oamenii sunt din ce în ce mai săraci cu duhul și cererea creează oferta. Mâine vă spun și care este cel de-al doilea motiv.
14. “What Bird Did That?”, de Peter Hansard și Burton Silver (Ce pasăre a făcut asta?). Este un ghid complet pentru identificarea păsărilor după excrementele pe care le depun pe parbrize. Rămășițele sunt descrise cu lux de amănunte, însoțite de poze și detalii despre hrana zburătoarelor, locurile unde acestea trăiesc și despre cele mai bune metode de a întemeia o colecție de găinați.
15. “La Disparition”, de Georges Perec. În carte e descrisă rezolvarea unui caz de crimă fără să se folosească nici măcar o singură dată litera “e”. Traducătorul din franceză în engleză în franceză a reușit aceeași performanță. Încercați să rescrieți numai aceste propoziții fără să folosiți deloc litera “e”.
Nu știu dacă ați citit vreodată „Bibliografia generală” a lui Mircea Horia Simionescu, una dintre cele mai bune cărți românești dintotdeauna. Acolo sunt sute de recenzii ale unor cărți inventate, realizate cu un haz nebun. Multe dintre cărțile pe care vi le prezint în continuare par luate de acolo, cu diferența că absolut toate există și au fost publicate. Să nu credeți însă că toate sunt caraghioase, unele sunt “ciudate” într-un sens bun și chiar le-aș citi.
1. „How to Make Love While Conscious”, de Guy Kettelhack („Cum să faci dragoste rămânând conștient”). În ciuda titlului idiot, este vorba despre un ghid amoros adresat alcoolicilor.
2. „Teach Your Wife to Be a Widow”, de Donald I. Rogers („Învață-ți soția să fie văduvă”). Cartea, publicată în 1953, îi îndeamnă pe bărbați să-și dedice timp pentru a le explica din timp consoartelor chestiuni complexe ca asigurările de viață, investițiile, polițele imobiliare, taxele și impozitele, astfel încât doamnele să se poată descurca și atunci când vor rămâne singure pe lume.
Locul 1. Era prin 2000, moda chaturilor, mIRC, etc. Nu existau Facebook și Twitter, nu era nici măcar MySpace. Nici bloguri nu prea erau. Unele telefoane mobile mai aveau antene telescopice.
Într-o seară, eram la redacție și mă jucam cu un coleg pe calculator (istoria va consemna că era vorba de „Need for Speed” și că pierdeam). Lângă noi, un alt coleg – să-i spunem „Marcel”- se străduia să agațe fete pe un chat. Noi am lăsat jocul și ne-am tras la un calculator mai încolo, ne-am făcut rapid un cont și o biografie feminină perfectă – creația noastră tocmai fusese Miss Boboc la ASE, avea cam 1,80, brunetă, 92-60-90 – și am intrat în vorbă cu „Marcel”. Știam ce-i place omului nostru. N-a fost greu: avea bucurii simple.Continue reading →