in Shots

Cine l-a omorât pe Dan Condrea

inspector-magnifying-glass1A spus-o Ion Iliescu, autor de mineriade și de jumătăți de adevăruri, în timpul liber președinte de țară, întrebat fiind când vor afla românii adevărul despre revoluția din 1989: „Ehe, americanii n-au aflat nici până astăzi cine l-a omorât pe Kennedy. Și doar sunt americani”.

Seara trecută, fiecare dintre prietenii mei de pe Facebook avea o teorie despre cine l-a omorât pe patronul Hexi Pharma. În tot acest tumult de ipoteze și de specialiști, aș vrea să vă aduc aminte un singur lucru: acum o lună nici nu știam că există acest Condrea; astăzi, moartea lui este știrea mileniului în România. Cum noi de-abia atunci simțim că trăim, când mai moare câte unul, peste vreo trei zile, când se va mai rătăci vreun binecunoscut dincolo de frontierele vieții, numitul Condrea  va naviga deja prin istorie, sub pavilion panamez. 

Aceasta e România: un teatru imens al absurdului în care se poate pune în scenă orice, de la baba oarba până la Eugen Ionescu, și unde spectatorii sunt adevărații actori. Marea fraudă n-a avut loc doar în ceea ce privește dezinfectanții; România în întregime este o țară diluată. De pildă, presa mai are doar urme de ziariști prin ea, mai mulți fiind azi candidați la ordin pe la diverse primării decât prin redacții.

Vă amintesc nemuritoarele cuvinte ale unui alt dispărut prematur: „Stați liniștiți la locurile voastre”. N-am stat și, iată, azi suntem 20 de milioane de nebuni care se năpustesc să amprenteze vântul și să supună analizei urmele de pișat ale istoriei, urlând 20 de milioane de sentințe. Nici nu mai e nevoie de vreo înscenare: toți participăm activ la ea.

Îngrămădirea aceasta de detectivi particulari și de experți în omucideri îmi amintește de un film din anii ’70, „Murder by Death” (Omor prin moarte). La un castel, gazda strânge laolaltă niște personaje care-i parodiază pe cei mai mari detectivi ai lumii, de la Miss Marple până la Columbo, de la Pantera Roz până la Poirot, pentru a dezlega o crimă. Dintre cei care îngrijesc casa, valetul e orb, iar bucătăreasa surdă. Apoi, pseudodetectivii încep să se bănuiască între ei, într-o atmosferă de comedie isterică. Găsiți o metaforă mai bună pentru poporul român?

Cam asta s-a întâmplat  și cu Dan Condrea: până să fim siguri că omul există cu adevărat, l-a omorât moartea. În acest moment, singurul om în care românul poate crede neabătut și cu tărie, până la moarte și dincolo de ea, se numește Jon Snow.

Tu ce zici?

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

12 Comments

  1. Simt ca ,dupa atitia ani de scris delicat cu o metafora prea fina pentru prea multi s-o inteleaga , ai ajuns la capatul rabdarii .

  2. Salutare,

    Nu este nicio mirare ca pana acum o luna nu stiam de Dan Condrea. Daca nu era Catalin Tolontan n-am fi aflat niciodata nimic despre el sau despre HexiPharma.
    In ceea ce priveste faptul ca moartea lui este stirea mileniului – aceasta este caracteristica unei stiri, sa aiba caracter de noutate.

  3. Singura raza de lumina poate sa vina de la Cannes, unde vom avea peste 2-3 ani un nou premiant cu filmul “Hexi-apa care ucide”. As rade in hohote daca nu mi-as plange de mila.

  4. AG i know man , e din iubire prea mare , i do apologize . asta nu inseamna ca nu bem o bere impreuna vara asta cind vin acasa , nu ?

  5. “Aceasta e România: un teatru imens al absurdului în care se poate pune în scenă orice, de la baba oarba până la Eugen Ionescu, și unde spectatorii sunt adevărații actori. Marea fraudă n-a avut loc doar în ceea ce privește dezinfectanții; România în întregime este o țară diluată. De pildă, presa mai are doar urme de ziariști prin ea, mai mulți fiind azi candidați la ordin pe la diverse primării decât prin redacții.”
    Subscriu…Felicitari pentru articol,