in Sfatul bătrânilor

Cele mai ciudate cărți publicate vreodată (II)

Prima parte este aici.

UPDATE: 27. “Se b.șesc? Ghid definitiv al flatulenței din lumea animală”. Acest op răspunde unei întrebări care a frământat lumea încă din cele mai vechi timpuri: ce animale însoțesc omul în obiceiul nobil de a scăpa aer?

a98804_mensweirdest-books38birdwhat-bird-did-that2

14. “What Bird Did That?”, de Peter Hansard și Burton Silver (Ce pasăre a făcut asta?). Este un ghid complet pentru identificarea păsărilor după excrementele pe care le depun pe parbrize. Rămășițele sunt descrise cu lux de amănunte, însoțite de poze și detalii despre hrana zburătoarelor, locurile unde acestea trăiesc și despre cele mai bune metode de a întemeia o colecție de găinați.

15. “La Disparition”, de Georges Perec. În carte e descrisă rezolvarea unui caz de crimă fără să se folosească nici măcar o singură dată litera “e”. Traducătorul din franceză în engleză în franceză a reușit aceeași performanță. Încercați să rescrieți numai aceste propoziții fără să folosiți deloc litera “e”.

codex_seraphinianus5

16. “Codex Seraphinianus”, de Luigi Serafini. În cele 360 de pagini, autorul și-a propus să recreeze sentimentul pe care l-a avut când era mic și, fără să știe a citi, a privit pentru întâia oară o enciclopedie. Toate acele imagini îi apăreau într-un fel misterios copilului care simțea că ele însemnau ceva, dar nu știa ce.

codex-seraphinianus-2Cartea e în întregime scrisă de mână, la fel sunt făcute și ilustrațiile, realizate și colorate de însuși Serafini. Tot acest efort i-a luat peste doi ani, între 1976 și 1978. Alfabetul folosit are vreo 24 de semne și nu seamănă cu nimic asemănător. Cuvintele sunt scrise de la stânga la dreapta, rândurile se parcurg de sus în jos, unele litere sunt mari, altele mici. Ilustrațiile sunt deseori suprarealiste, pline de alăturări bizare.

Codex-ul a fost studiat spre descâlcire de mulți lingviști, dar niciunul nu a găsit tâlcul celor scrise. Numai sistemul de numerotare al paginilor a fost decodat, în mod independent, de doi cercetători. De abia în 2009, autorul a dezvăluit, în cadrul unei conferințe susținute la Oxford University, că textul nu are absolut niciun înțeles.

17. “Bombproof your Horse”, de sergent Rick Pelicano (Protejează-ți calul de bombe). Sergentul Pelicano din Poliția statului Maryland vine în sprijinul milioanelor de călăreți din vremurile moderne expuși pericolelor de tot felul prezentând nenumărate metode de a-ți pune preventiv armăsarul în situații neașteptate, pentru a nu te arunca apoi din șa când ți-e lumea mai dragă.

18. “The Smithfield Decretals”, de Raymond de Penafort. Colecția de legi canonice, comandată în secolul al XIII-lea de Papa Grigore al IX-lea, cuprinde și ilustrații extrem de bizare, cu iepuri gigantici ucigași, urși care se luptă cu inorogi, chiar și un om care face niște chestii extrem de dubioase în compania unui leu.

smithfield01

19. “Alligators of Abraham”, de Robert Kloss. În timpul Războiului Civil, profitând de faptul că Nordul și Sudul se luptă, aligatorii se înmulțesc peste măsură și cotropesc America.

20. “A Pickle for the Knowing Ones or Plain Truth in a Homespun Dress”, de Timothy Dexter (O murătură pentru cei cunoscuți sau Adevărul curat în rochie de casă). Cartea a fost scrisă pe la 1800 de către Timothy Dexter, un excentric magnat american. Nu avea aproape deloc educație. A fost un copil sărac, dar a făcut avere în timpul Războiului de Independență American cumpărând monede depreciate, care apoi s-au apreciat puternic. A cumpărat două vase și a început negoțul. După două afaceri ratate, a fost sfătuit, în glumă, să “exporte cărbune în Newcastle”, expresie denotând o afacere perdantă din start, Newcastle fiind un centru minier. El a luat însă sfatul de bun și a avut un noroc chior: transportul a ajuns exact când minerii locali erau în grevă, astfel încât a făcut mulți bani.

Cartea era compusă din 8.847 de cuvinte (sau 33.864 litere), dar fără semne de punctuație, iar folosirea literelor mari era făcută la întâmplare. Conține plângerile lui Dexter la adresa politicienilor, a preoților și – cât curaj! – a soției. La început, a împărțit cartea gratis, dar în urma succesului avut, a reeditat-o de opt ori și a vândut-o. Fiind criticat pentru  maniera aceasta de editare, la apariție celei de- doua ediții, a adăugat o pagină cu semne de punctuație, îndemnându-I pe cititori să le distribuie în carte după bunul lor plac.

41odituwykl-_sx333_bo1204203200_21. “Male delivery, reproduction, effeminacy and pregnant men in early modern Spain”, de Sherry Velasco. Cine ar vrea să știe despre ce este vorba aici? Trecem mai departe.

22. “The Life and Opinions of Tristram Shandy, Gentleman”, de Laurence Sterne. Cele nouă volume, scrise în secolul al XVIII-lea, au rezistat trecerii timpului grație mai ales umorului devastator. Este o lungă și nepăsătoare divagație a naratorului, care este însuși personajul Shandy. Să spunem, de exemplu, că el se naște de-abia prin volumul al treilea; până atunci, întâlnim diverse teme de discuție între el și cititor, cum ar fi: dacă copilul încă nenăscut poate fi botezat prin injectarea printr-un loc intim al mamei cu apă sfințită, influența numelui unui om asupra destinului său, dar și a formei și mărimii nasului, despre balistică, insulte și multe altele. E evocată prima întâmplare care a creionat destinul ui Shandy: în chiar momentul concepției sale, viitoarea mamă l-a întrebat pe viitorul tată dacă n-a uitat cumva să întoarcă orologiul, ca urmare umorile viitorului făt au fost dezechilibrate. Un alt accident are loc când este circumscis accidental de o fereastră, care cade exact când copilul urina pe geam, pentru că nu-și găsise olița. Și tot așa.

Schopenhauer s-a numărat printre fanii cărții, pe care o considera “unul dintre cele mai bune romane scrise vreodată”.

revrobshieldsap_468x32023. Jurnalul lui Robert Shields. Reverendul(1918 – 2007) a trăit în Dayton, Washington, și ne-a lăsat o operă nepieritoare de 37,5 milioane de cuvinte, care a încăput în 94 de cutii. Iată câteva extrase:

25 iulie 1993, 07:00 – Am curățat cada și mi-am frecat tălpile cu unghiile degetelor de la mâini, să înlătur țesutul mort.

07:05 – Am făcut un caca mare și ferm și jumătate de litru de pipi. Am folosit cinci pătrățele de hârtie igienică.

18 aprilie 1994, 06:30 – 06:35 – Am pus două cutii de macaroane la cuptor, la 350°. 06:50 – 07:30: Eu am mâncat conținutul unei cutii, Cornelia pe al celeilalte.

13 august 1995, 08:45 – M-am bărbierit de două ori cu o lamă Gilette Sensor, inclusiv pe gât, obraji și în spatele urechilor.

Este viața sa între 1972 și 1997, relatată într-o manieră “neinhibată” și “spontană”. Patru ore pe zi, Shields lua loc la biroul lui din veranda din spate a casei, îmbrăcat în izmene, notându-și temperatura corpului, presiunea sangvină, luarea medicamentelor, descriindu-și urinarea și zbaterea intestinelor. Dormea în reprize de două ore, pentru a putea să-și noteze visele. Recenzându-i jurnalul, cei de la The New York Times au notat că totul e acolo, “de la înlocuirea becurilor până la meditații asupra lui Dumnezeu”. Se crede că suferea de hipergrafie, adică de nevoia compulsivă de a scrie. A spus odată: “Poate că privind cu atâta atenție viața unui om, în fiecare minut, vom putea afla ceva important despre noi toți”. După un atac suferit în 1997, nu a mai putut scrie și sarcina a fost preluată de soția, dar aceasta nu s-a putut ridica la înălțimea titanicei misiuni și a renunțat.

Reverendul a lăsat posterității, pentru a fi studiate, fire din părul său nazal.

a98804_tumblr_memzq5mhoh1rt7j2bo1_50024. “Latawnya, the Naughty Horse, Learns to Say «No» tu Drugs”, de Sylvia Scott Gibson. Este apogeul corectitudinii politice prost înțelese, o fabulă ilustrată pentru copii. Câțiva cai africani de culoare neagră își părăsesc grajdul și sunt corupți de niște cai caucazieni traficanți de droguri. Latawnya, personajul principal, o ia pe căi greșite, dar după ce vede cum un unchi-cal nechează pentru ultima oară din cauza unei supradoze, se cumințește urgent.

În desene sunt reprezentate adevărate orgii cabaline, cu armăsari și iepe care beau, fumează și se droghează. În ciuda stupidității cărții – sau poate tocmai de aceea -, de câte ori o copie apare pe Amazon, ea se vinde aproape imediat. În 2010 a apărut și o continuare.

25. “Do it yourself coffins for pets and humans”, de Dale Power (Coșciuge făcute acasă pentru animale de companie și pentru oameni). După cum scrie41zam5-dcwl-_sx384_bo1204203200_ pe copertă, “o carte pentru tâmplarii care vor să fie îngropați în propria operă”. Toate uneltele și tehnicile necesare pentru a produce sicrie frumoase și rezistente sunt prezentate într-un limbaj clar și concis. În așteptarea marii treceri, există și coșciuge care nu stau degeaba: unul poate fi transformat chiar într-o măsuță de cafea.

26. “Images You Should Not Masturbate To”, de Graham Johnson. Volumul compus integral din fotografii este exact ceea ce scrie pe copertă: o colecție de imagini menite să-și scadă libidoul. După cum spune o recenzie: “O provocare continuă pentru fanii amorului solitar”.

Tu ce zici?

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  1. Amuzanta colectie bizara.
    O corectie: Titlul cartii lui Dexter “A pIckle for the Knowing Ones… etc” se traduce “O problema pentru cunoscatori” nu “o muratura pentru cunoscuti.” “Pickle” inseamna “muratura” dar se foloseste colocvial in sensul de “puzzle,” sau “problema,” e.g., “I’m in a pickle” sau “bataie de cap.” Iar “cunoscuti” se traduce prin “acquaintances,” nu “knowing ones” (connaisseurs).

    Colectia asta insa greseste grav incluzand romanul Tristram Shandy printre bizazerii. Este un roman extrem de important care cu umor deseori subtil abordeaza pentru prima data un concept la care au revenit altii (ca James Joyce) mult mai tarziu: timpul emotional versus timpul cronologic.
    Jurnalul lui Robert Shields demonstreaza ca selfies au rolul lor: autorul n-ar fi avut nevoie sa depuna atata efort daca si-ar fi putut documenta fiecare moment idiot din viata lui inutila apasand pe buton. Milionale de Robert Shields au acum aceasta facilitate si o folosesc din plin.

  2. @ariadnatheo:

    Mulțumesc pentru precizarea cu “pickle”.

    Cât despre Tristram, am scris în subtitlul primei părți că “ciudat” nu are neapărat conotație negativă și că sunt multe cărți din această listă pe care mi-aș dori să le citesc. Tristram included.