in Filme, Recomandări

Filme bune și puțin cunoscute. Salariul groazei (1953)

Puține filme au “îmbătrânit” atât de bine. La peste 60 de ani de la lansare, acesta e și azi un creator de frisoane la fel de bun.

Pelicula are – în varianta restaurată, Director’s Cut, din 2017 – două ore și jumătate. Din punctul de vedere al acțiunii, prima oră nu contează. Din punctul de vedere al artei cinematografice și al construcției personajelor, contează, chiar foarte mult. În această oră, oala fierbe încet și va da la fel de încet în foc în cea de-a doua parte a filmului.

Le salaire de la peur e prima peliculă din istorie care a luat Ursul de aur și Palm d’or. A fost, de asemenea, cenzurată la difuzarea în SUA, deoarece unele secvențe au fost considerate având caracter antiamerican.

Patru pierde-vară, fiecare fără un sfanț în buzunar, acceptă un job extrem de greu și de periculos: să transporte două camioane încărcate cu nitroglicerină pe un drum lung.

Yves Montand și Charles Vanel sunt magistrali (Jean Gabin trebuia să joace inițial rolul lui Vanel, dar a refuzat, motivând că fanilor lui nu le-ar fi plăcut să-l vadă în rolul unui laș). Regizorul Henri-Georges Clouzot a fost un as al suspansului, egalat doar de către Hitchcock la acest capitol. Tensiunea crește gradat. De-a lungul călătoriei, între cele două echipaje începe o luptă surdă pentru atingerea obiectivului. Ultima jumătate de oră este una dintre cele mai tensionate și mai dense din istoria cinematografului. Nu țin minte să mă fi lipit un film în așa măsură de scaun.

Eram copil când am văzut întâia oară Le salaire de la peur; țin minte și acum senzația: îți vine să te ascunzi, dar îți vine să te și uiți. Când camionul condus de Montand trece printr-un lac mocirlos din țiței (Vanel și Montand au făcut conjunctivită la filmări, din acest motiv) și nu trebuie nici să se oprească, nici să zgâlțâie prea tare încărcătura, intri și tu în acea mlaștină a nebuniei.

Remake-ul lui Friedkin din 1977, Sorcerer, cu Roy Scheider și Francisco Rabal, e de asemenea de văzut.

Tu ce zici?

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  1. Incredibil ca ai ales chiar filmul asta! Chiar ma gandeam la el zilele astea, mergand pe niste drumuri proaste din Moldova si gandindu-ma daca as fi avut nitroglicerina in spate. Eram copil cand l-am vazut, iar apoi mi-a cazut in mana cartea, din intamplare, intr-o vacanta de vara fabuloasa! Si ca orice film bun, are o referinta si la Romania (Transilvania), dupa ce camionul e scos din mlastina. Fabulos film, mi-ai facut pofta sa-l vad din nou.