Şoseaua principală
de Elena Georgescu
Cei mai mulţi dintre copii urăsc şcoala. În România, programa de învăţământ e atât de încărcată, încât evitarea ei pare un lucru justificat. Sportul seamănă destul de bine cu joaca şi, de aceea, e o opţiune mai plăcută la o vârstă fragedă. Totuşi, câţi dintre cei care mai apoi lasă şcoala pentru sport ajung să facă performanţă şi, mai ales, câţi reuşesc să trăiască din sport? Iar dintre aceştia, câţi au un viitor asigurat după ce îşi încetează activitatea competiţională?
Desigur, cei cu aptitudini pentru sport ar trebui să încerce să-şi urmeze cariera, dar nu renunţând total la şcoală. Da, sportul ajută la întărirea fizică şi mentală a organismului, însă acestea nu sunt scopuri în sine, ci efecte. În acelaşi timp, sportul te şi stoarce de orice resursă în numele marii performanţe. Uneori, descoperi prea târziu că nu eşti capabil de aceasta sau pur şi simplu te accidentezi, moment în care nu-ţi mai rămâne nici măcar o iluzie, iar pentru şcoală e prea târziu.
Şcoala, mai bine sau mai prost făcută, te ajută în dezvoltare, creîndu-ţi nu doar oportunităţi profesionale, ci şi o viaţă interioară. Ea e şoseaua principală în formarea şi realizarea unui om, sportul doar o variantă ocolitoare. Dacă ar fi invers, atunci între 7 şi 16 ani ne-am antrena toţi, obligatoriu, şase ore pe zi, în diferite discipline, de la badminton la aruncarea greutăţii, şi nimeni n-ar căuta leacul cancerului ori soluţii pentru depăşirea crizei financiare decât între cantonamente.
Fapte şi CV-uri
de Adrian Georgescu
“Termină ultimul într-o competiţie sportivă şi ţi se va spune: «Idiotule!». Termină ultimul Medicina şi ţi se va spune: «Doctore»”. Cuvintele antrenorului american de baschet Abe Lemons redau perfect modul diferit în care privim cele două domenii.
Din păcate, opţiunea unui tânăr practicant de sport din România este influenţată hotărâtor de faptul că aici cu greu poţi ajunge “cineva” fără o patalama. De multe ori, să ai o diplomă ce atestă studiile superioare e o condiţie necesară pentru angajare. Uităm că sportul este, de fapt, tot o şcoală. Nu te învaţă să faci un bilanţ contabil ori să stăpâneşti un program pe calculator, însă te învaţă (şi nu la modul teoretic) lucruri la fel de importante, cum ar fi că performanţa se obţine doar prin muncă şi perseverenţă.
Am câţiva prieteni care predau la facultăţi din diferite domenii şi toţi se plâng de nivelul foarte scăzut al studenţilor. Mulţi dintre aceştia nu au nicio dorinţă de a învăţa, eforturile lor sunt canalizate strict spre obţinerea diplomei. Mă gândesc că, dacă ar fi făcut câţiva ani de sport în copilărie, ar fi avut măcar dorinţa de autodepăşire şi ar fi înţeles că mai important decât rezultatul e modul în care ajungi la el şi cu ce rămâi.
De aceea, închei cu vorbele fostului preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie din SUA, Earl Warren: “Întotdeauna citesc mai întâi pagina de sport dintr-un ziar, pentru că redă realizările omului, în vreme ce prima nu conţine decât eşecurile lui”.
Ca de obicei de acord cu AG.
Si mai cred ca depinde si de parinti cat de mult incurajaza si sustin practicarea unui sport.
Si nu cred ca pt scoala e vreodata prea tarziu. Dar daca nu poti combina sportul cu scoala in tinerete nu o sa poti combina nici familia, munca si scoala mai tarziu.
Zilele sunt lungi si cu putina vointa si sprijin se pot combina toate. Gresala cred ca incepe atunci cand ca parinte iti doresti ca fiul sau fica ta sa devina ori doctor ori vedeta sportiva…..si nu se tine cont de capacitatile copilului. Toti parintii doresc pt copiii lor doar cele mai bune scoli, insa, (cred eu) putini sunt cei care tin cont de capacitatile reale ale copiiilor….si atunci normal ca programa de invatamant pare incarcata.
buna ziua! aveti dreptate… partial :)
am practicat inotul timp de 11 ani. cu rezultate bune
(poate chiar foarte bune) la nivel national. cu titluri
multe, recorduri chiar, argint la Balcaniada. mediocru la
nivel european (locul 14). dar nu e vorba despre mine.
am cunoscut insa bine lumea sportivilor de
performanta.
din fostii colegi de echipa (baieti si fete) cam
50% traiesc din antrenorat sau management sportiv.
unii chiar in America, Franta, Canada. Si, din nefericire,
inotul nu are bugetul si notorietatea altor sporturi.
in care, ce-i drept, mai apare si DNA in ecuatie din
candin cand :) . Ceea ce inseamna ca se poate trai.
Nu trebuie sa fie toti milionari din sport.
Dar traiesc decent si au o viata ok. Lucreaza cu copii,
fac miscare, au o viata linistita (mai linistita ca a mea).
o fi rau?
e discutabil in ce masura scoala e mai potrivita pentru
viata oamenilor dupa terminarea activitatii
competitionale.
viata de sportiv in sine este una grea. sportul
disciplineaza. sportul iti da spirit de echipa. sportul te
invata de mic ce inseamna sacrificiul. sportul iti poate
spune ca viata nu e chiar atat de simpla. ceea ce e o
veste buna, dupa parerea mea.
a te trezi zilnic cu noaptea in cap, cand colegii tai de
scoala dorm buba, si a face antrenament pana la 9:30,
dupa care mergi la scoala iar la 2:30 te intorci la a
ntrenament; cand sambata ai doua antrenamente
(plus sala de forta), duminica de asemenea;
cand in vacanta de vara ai cantonamente de 2 luni,
timp in care nu iti vezi parintii… cand ai 16 ani si toti
colegii tai merg la „bairam”, rockoteca, au prietene
etc. si tu sa trebuiasca sa fii ca Cenusareasa la 12 in casa. Pentru ca
a 2-a zi ai antrenament!
ganditi-va la toate astea prin prisma unui creier sau a
unei constiinte de om tanar.
sportul ajuta tinerii cu energii multe si negative sa si le
consume/ canalizeze intr-o directie buna. si pe medie
asta se intampla. sunt si accidente, de acord.
am avut si colegi care nu au facut nici scoala,
nici sport. si azi sunt niste looser-i. sau, dimpotriva,
milionari. tocmai, pentru ca nu au fost la scoala.
tot exceptii…
revenind la mine, nu ca exemplu, ci ca experienta de
viata. in clasa a 12-a m-am oprit. m-am dedicat scolii
si am intrat la o facultate buna. am realizat o gramada
de lucruri in viata profesionala. de care ar trebui sa
bubui de mandrie. insa… nimic, dar nimic nu se
compara cu sentimentul de decatusare si lupta cu apa,
cu timpul, cu adversarii cu care la sfarsitul cursei ma
imbratisam.
parerea mea e ca sportul innobileaza, te tine mai
aproape de zona de uman. cata vreme ramane sport.
si, in consecinta, cred ca mult din nivelul energetic
redus al Romaniei de azi este rezultatul lipsei
programelor vocationale sportive in scoli. multe din
„stirile de la ora cinci” ar lipsi.
Pana la 14, 15 un copil ar trebui incurajat sa faca sport sa se joace, nu sa aiba 9 si 10 pe linie, ca-i o prostie asta. daca n-o face atunci, nu mai are cand. Iar apoi sa fie ajutat si sa i se explice cumpatat optiunile pe care le are, si sa-si aleaga ceva ce-i place.
Poti sa ai 17 diplome, daca nu stii sa faci nimic, nu te angajeaza nimeni. si degeaba ai avut 10 la chimie, 10 la fizica, 9 la biologie si 10 la matematica, fiindca 90% din informatia aia tocita si invatata pe dinafara- fiindca sistemul nostru asta de te-ndeamna, sa inveti pe dinafara- e uitata dupa un timp si nu mai stii cum era teorema lui cauchy si ce-nsemna HCL.
Danzimu
Cum ziceai ca era teorema lui Cauchy?
Nu cumva era un fel de Emerson, Lake&Palmer? ASdica, nu apareau si Buniakowsky si Schwartz pe acolo? :D
Buna seara,
In ce tari activeaza prietenii la care v-ati referit, d-le Georgescu ?
Cauchy este cotat pe locul 3 in materie de volum al operei matematice (dupa L. Euler si A. Cayley), deci e mai greu de identificat o teorema „a sa”. Ii apare numele _ „in cooperare” – in inegalitatea pe care o citati, in teorema care spune ca orice sir fundamental (ori … Cauchy!) de numere reale (ori complexe, ori in spatiul real/complex n-dimensional, etc. – dar nu in general) este convergent (reciproca fiind banala), in teorema fundamentala de reprezentare integrala a functiilor analitice de o variabila (ori chiar mai multe) complexa, si probabil in multe altele.
Se invata pe dinafara in sistemul nostru ? Se invata pe din-afara peste tot unde nu e o scoala de elita. De ce ? Probabil fiindca „managerii” – de profesie – nu isi pot permite sa nu ceara rezultate (de unde n-ai cu cine). Fiindca studenti de calitate nu se gasesc pe toate drumurile. Si fiindca destui dintre cei care au facut scoala de performanta ajung „nimic si nimeni”. Si atunci de ce sa se omoare, din dragoste de ce anume ? Sa fie dati afara fiindca nu „invata” sa fie „eficienti” ?
Multumesc.
E.T.
Sunt de acord ca sportul este sanatos la orice varsta, si ca in mod normal, ar trebui sa-i invete pe copii nu doar faptul ca rezultatele se obtin prin munca, perseverenta si da, sacrificii, ci si fair-play si munca in echipa – poate ca asta suna cam, hmmm aiurea, dar cred ca este important sa inveti sa actionezi ca atare atunci cand altii depind de tine, in situatii nu intotdeauna placute. Din pacate, sunt destul de multi care afla la varste destul de fragede, ca exista si alte cai de a obtine rezultate, dar nu vreau sa detaliez acest aspect.
Sunt de acord si ca la noi sunt mult prea putine sanse de a avea rezultate in sport. Cei care le dobandesc sunt, sau ar trebui sa fie cu atat mai mult apreciati, deoarece in 90% din cazuri nu se antreneaza in tara. Si asta pentru ca sunt foarte putini cei care investesc in alte sporturi decat fotbal (a se citi aici handbal si baschet -> oare mai am exemple de dat??? cred ca nu, din pacate).
Iar „alesii” nostri, exceptand „minunata” idee de a muta orele de sport sambata, nu au produs nimic constructiv…nici referitor la programa, care este intr-adevar foarte incarcata, si care la fel a fost si cand eram eu in scoala (si nu e chiar atat de multisor). Nici nu indraznesc sa deschid subiectul despre CE se invata acum in scoala, manuale si altele, pentru ca nu e topicul curent si cred ca nici nu-mi ajunge spatiul. Oricum, „alesii” care ar trebui sa se preocupe si de aceasta problema a invatamantului provin din sistem si nu de pe Marte, si de aceea, nu pot sa inteleg DE CE le este atat de greu sa stabileasca niste puncte de plecare pentru o programa decenta si sa tina cont si de aptitudinile copiilor, pe cat posibil (ma gandesc aici la orele obligatorii de muzica, in conditiile in care sunt multi elevi complet afoni-> pentru cei cu adevarat talentati exista scolile de arta, nu?)
Pentru a reveni la subiect, ce mi se pare trist este ca multe depind si de profesorii de sport…in sensul ca se (mai) cunosc intre ei si ar putea incuraja mai mult competitiile. Unii au actionat in acest sens – am un exemplu in familie…o adolescenta care face parte din echipa de baschet a clasei si participa la concursuri intre scoli. As fi fost mai incantata si as fi aplaudat chiar initiativa, daca nu as fi vazut comportamentul asa-zisilor profesori in timpul meciurilor…absolut dezgustator – injurii la adresa propriilor echipe, dar sa nu va imaginati ca au iertat adversarii, indemnuri la faulturi intentionate, pentru a descuraja adversarii…alte injurii daca faulturile nu au fost la gravitatea dorita. In fond, este totusi un concurs pentru amatori, care s-au pregatit si in timpul lor liber, din dragoste pentru sportul respectiv…ca sa nu mai zic ca toata distractia s-a dus deoarece respectivii urlau si injurau copios. De fair play, respect pentru public si adversar nici nu mai pomenesc.
Concluzia este ca nu am o concluzie. Greseli facem cu totii, dar parca ar trebui sa ne mustre totusi constiinta atunci cand actiunile sau lipsa lor afecteaza atatia indivizi. Am senzatia ca tot timpul incercam sa reinventam roata, gaura din macaroana etc..Alte sisteme se pare ca nu pot fi adoptate la noi pentru ca nu avem dotari, pentru ca pentru dotari nu avem bani, pentru ca daca avem sau am putea avea bani, nu avem oameni care sa faca proiecte si/sau sa le aplice, sau n-avem vointa..sau doar ne impotrivim pentru ca nu am avut noi ideea. Si uite asa, chiar si cei care vor si/sau pot sa practice sport, inclusiv de performanta, se scarbesc si/sau intampina atatea greutati, incat majoritatea renunta. Si astfel, ne transformam cu totii in legume de canapea si material de lucru pentru medici… sau asta s-a intamplat deja ?
Vreti sa spuneti ca in Romania se face scoala sambata?
nico:
Inca nu, dar e o idee a ministrului Educatiei sa-i cheme pe elevi sambata sau duminica la scoala, pentru 2 ore de sport.
PEu cred ca printii sunt de vina; ar trebui sa fie mai responsabili si sa nu lase educatia copiilor – chiar si cea fizica – exclusiv in grija scolii. In fond, e in joc viitorul propriilor odrasle. Cat despre grija Statului si a profesorilor – ne-am cam lamurit cu totii. In concluzie, un sport de echipa e alternativa ideala pentru pierdut timpul in fata tv-ului sau a computerului, ori pentru lipsa de comunicare a copiilor.
*chiar si pe cea fizica
*lipsa de comunicare intre copii
eu joc fotbal la o echipa de juniorii din Tm si intre timp merg si la sc……la sc merg din obligatie iar la antrenament merg din vointa de a face ceva in vioata……..eu cred ca daca voi sti Teorema Lui Pitagora nu ma va ajuta in viata ……la sc am doar o ora de sport pe saptamana……iar si can am ora de sport mai mult facem meditati la alte materi……..aste e Romania……insa nu e vina noastra ca ne-am nascut aici asa ca sportul e o prioritate pt mn……PRIN SPORT POTI DEMONSTRA CA DACA AI VOINTA POTI AJUNGE UN IDOL ……
articolul e de nota 10……..
AG, am vazut „Suspect X” si mi-a placut, chiar m-a dat pe spate finalul, cand omul ala constata ca sacrificiul lui a fost in van.
Departures/Okuribito (r.Yojiro Takita, 2008), castigatorul Oscarului pentru Cel mai bun film strain este exceptional. Nu intamplator a fost ales viooncelul, instrumentul ale carui sunete se apropie cel mai mult de vocea umana (sau unicul instrument care poate reproduce vocea umana).
mag
Multumesc. Ciudata idee. Din start iti trece pofta de sport daca trebuie sa mergi sambata la scoala. Dar probabil asta nu conteaza.
Aici in scolile generale sunt obligatorii 2 ore de sport pe saptamana iar in licee de 3 ori pe saptamana. Majoritatea practica un sport in timpul liber.
*violoncelul (astazi nu-mi iese nimic, desi colegii au decretat in unanimitate ca interpretez cel mai bun cremsnit din Sud-Estul Europei)
*au decretat astazi
nico:
Nu intamplator orele obligatorii sunt de educatie fizica, iar cele de sport sunt extracurriculare. Sau, mai corect, disciplina poarta numele de Educatie fizica. Sport este ceea ce facem din placere sau pasiune, in afara orarului.
Am spus „facem” pentru ca 60% dintre elevi sunt scutiti medical, din cate am auzit eu de la ministrul Andronescu. Asta ar insemna ca sunt bolnavi, nu?
AG:
Ai vazut cum sunt prezentati sportivii in meciurile de baschet sau de fotbal american?
„From Oklahoma State-Tony Allen,
from Arizona State- Eddie House,
from Farragut Academy HS -Kevin Garnett,
from University of Kansas- Paul Pierce,
From University of Connecticut- Ray Allen…
Am ales , asa intamplator, doar pe cei de la Celtics :D
In America de Nord nu exista joc de suma zero intre sport si scoala. Mai mult decat atat sunt perfect complementare. Universitatile sunt pepiniere pentru sportul profesionist. Daca o sa te uiti la lista de medaliati olimpici ai Team USA sau te uiti macar la un singur meci din campionatul universitar de baschet, o sa vezi exact despre ce vorbesc. De la mine de la universitate sunt 2 fete in echipa nationala de hochei si o fosta colega e campiona nationala de judo, asta in conditiile in care noi nu prea avem mare traditie in sportul universitar.
Si sa-ti mai spun un secret. Sa nu crezi ca sportivii-studenti sunt trecuti de mila sau ca sunt scutiti de lucrari si prezenta. Not a chance! Pentru a face parte din echipa trebuie sa aiba note cel putin decente. An athletic scholarship nu insemna ca faci doar sport. Capeti si eductie si poti sa-ti faci o cariera daca nu reusesti in sportul profesionist. In opinia mea asta e cel mai performant sistem de selectie din lume.
Cu privire la acest subiect… SAH MAT! Iti spun sincer, Adrian, ca am niste note de invidiat (nu vreau sa ma dau mare sau sa ma mandresc), dar cu toate astea, simt ca practic nu voi sti sa fac nimic, si mai simt ca altii (niste NIMENI), cu mai mult sau mai putin „noroc” vor ajunge CINEVA. Treaba cu sportul… Aici sunt deficitar. Acum cativa ani, ma jucam zilnic, (nu am facut sport de performanta), dar important este ca faceam miscare. Acum, miscarea zilnica o fac doar cu bicicleta, cu care ma si deplasez prin oras… In rest, suntem deficitari la multe capitole…
Eu am facut sport de performanta pana in clasa a xii-a.
Chiar inainte de BAC m-am accidentat si medicul mi-a dat in cap cand mi-a spus ca nu o sa mai fac sport niciodata
(acum nu am voie nici sa alerg – accidentarea a fost grava, la genunchiul drept). Mi-a spus clar: daca vrei sa mergi, nu mai faci sport. Continua cu sportul si in cateva zile o sa cedeze ligamentele de tot.
Nu stau la povesti dar nici nu am fost tratata cum trebuie, altfel mai erau sanse (nu ne apucam sa discutam acum despre sistemul medical din Romania).
Insa intotdeauna am invatat, mi-am facut teme, am avut preocupari extra-scolare interesante. Am pus scoala pe primul loc si am facut si sport de performanta. Se poate daca vrei cu adevarat. Faci sacrificii dar nu „iti distrugi copilaria” cum spun unii.
Da, am fost deziluzionata dupa accidentare, dar asta nu m-a oprit sa-mi vad de drumul in viata. Am avut scoala ca back-up si sunt multumita de facultatea facuta (si asta serios- stat cu dictionarul cateva ore in brate ca sa-mi fac temele, cerut colegilor din camin sa le folosesc calculatorul pentru redactarea referatelor, mancat paine cu ceai cand nu aveam nimic altceva s.a.m.d)
Cand stii pentru ce sa lupti orice e posibil.
Sa faci sport nu inseamna sa nu te concentrezi pe studii. Dimpotriva, sunt de parere ca dai randament mai bun la scoala daca faci sport!
mag
Pai daca tot 60% dintre elevi sunt scutiti medical iar ceilalti 40% vor fi obligati sa mearga sambata la scoala pt educatie fizica…..ma tem ca in curand toti elevii din Romania vor fi ‘bolnavi’.
Exceptional subiectul… sport fara scoala ar fi o tragedie..de xemplu am 2 sportivi ..unul a pus baza mai mult pt scoala si daca iesea ceva din sport bine daca nu are traiul asigurat ( decentsi frumos ) al doilea alearga dupa performante si-mi spune stai linistita ca-mi termin scoala si ma voi face antrenor de si tot timpul le spun ,scoala e pe primul plan…@mag a spus un mare adevar ,,statul si profesorii ne-au cam lamurit ,,adica noi ar trebui sa fim cu ochii pe ei :( siii daca sunt caposi si nu vor scoala ce sa le mai fac fratilor ca astia micii ma scot din sarite n-am patit cu nici unul ce patesc cu astia..la astia nu l-ea lipsit creioane caiete …deci intr-un cuvant daca copilul vrea ceva de la viata face daca nu …nu mai zic nimica :)
interesant subiect.
in nici un caz nu trebuie facuta o diferenta clara intre sport si scoala. ca nu poti sa le faci pe amindoua in acelasi timp, asta e alta problema. o problema care cred ca o avem la noi in tara din plin: suntem pusi sa invatam si sa facem multe lucruri in acelasi timp si se asteapta sa le facem pe toate bine. daca ne uitam in jur, performantele in orice domeniu apar atunci cind omul se specializeaza pe domeniul respectiv. am avut sansa sa fac sport de mic copil si la un moment dat eram chiar semi-pro la un sport de echipa. din pacate o apendicita si apoi ideile parintilor au intrerupt orice idee de sport. sa va mai spun doar ca in facultate am facut doar citeva ore de educatie fizica si mai multe ore de filozofie (chiar daca eram profil pur tehnic). si ca final: in mod cert ma voi ocupa personal ca cei 2 copii ai mei sa faca ceva sport macar in timpul liber. nu de alta dar o burta mare scade si speranta de viata si modul de a percepe lumea :)
Multe controverse si discutii. Inseamna ca e inca un articol bun
AG & EG
mi se pare ca omiteti un lucru FOARTE IMPORTANT!
in primul rand sportul (bineinteles in afara de dezvoltarea fizica) este si un excelent mod de socializare.eu numai pt asta as mari numarul de ore de sport pe saptamana.ma uit la mine ca nu mai fac fotbal de 6 ani iar jumatate din prietenii mei sunt de la fostele echipe.nu zic ca ar fi neaparat relevant,dar sa stiti ca m-a ajutat in viata atunci cand cunosteam pe cineva,cand trebuia sa schimb doua vorbe cu el…RITUALUL SPORTIVILOR DE A-SI STRANGE MANA INAINTE SI DUPA MECIURI NU ESTE UNUL INTAMPLATOR!!!dupa parerea mea asta ne invata sportul in primul si primul rand:sa traim unii cu altii,sa ne jucam si sa socializam!
culmea, mi se intampla din ce in ce mai des sa fiu de acord cu andrei. este cazul si acum.
Intre sport si educatie fizica prin sport este o mare diferenta. Astept cu mare nerabdare ca cineva din grupuil de persoane care se presupune ca ar trebui sa fie la originea legislatiei in aceasta tara sa faca diferenta intre ceea ce-i trebuie corpului si ceea ce-i tebuie proprietarului corpului.
Buna ziua!
Ati afirmat:
„Da, sportul ajută la întărirea fizică şi mentală a organismului, însă acestea nu sunt scopuri în sine, ci efecte.”
Care credeti ca e scopul sportului?
Va multumesc
Daca umblii dupa scop, dai de mijloace.
Prefer sa gust „traseul” fara importanta destinatiei, :)!