Mircea Vasilescu în Dilemateca, despre „Sfârşituri”

„Mai nou, mă prăpădesc de râs citind «Câteva sfârşituri de lume» de Adrian Georgescu (Humanitas, colecţia Râsul lumii). Acţiunea (sau, mă rog, ceva de genul …) se petrece în Purgatoriu (sau, mă rog, ceva de genul …), unde – de exemplu – Napoleon e luat pe sus de Freud, Jung şi Adler deghizaţi în călugări franciscani (ceea ce pare absurd) şi există tot felul de comisii şi structuri birocratice care îi «judecă» pe toţi (ceea ce nu pare absurd, căci suntem obişnuiţi cu asta de-aici, de pe Pământ). Într-o lume dominată de ştirile despre dezastre şi catastrofe, merită să mori de râs.”