„ … E mai bine că s-a terminat aşa. Dacă Bordeaux n-ar fi egalat-o pe Chelsea, Clujul se vedea obligat să trăiască încă două săptămâni româneşte, promiţându-ne la fiecare ceas că va bate în Anglia, pe undeva la fel de miraculos precum o făcuse şi pe Olimpico. Ne-am fi prefăcut că-i înţelegem. Ne-am fi minţit inutil …”.

Un articol de Radu Banciu.

“ … Un rucsac de 40 de kilograme, căldură extremă, de peste 50 de grade, praf, relief anevoios, 370 de kilometri pe jos, apă drămuită, mâncare puţină, grohotişuri, nisip, canioane şi teren răvăşit – acestea au fost ingredientele expediţiei din Atacama, despre care Alin spune că a fost cea mai dificilă pe care a făcut-o vreodată …”.

Un articol de Andreea Dogar (mulţam, Diana!).

Trei reportaje despre un vicecampion român la Jocurile Paralimpice: Eduard Novak.

Pe blogul Dianei:

– Pagaia lui Patzaichin e obiect istoric. Povesteste-ne ceva despre bicicleta cu care ai concurat la Beijing…

– Păi, ce să vă spun? Avea şaua cu 5,3 cm mai joasă decât a unei biciclete normale de concurs.

În Gazetă:

Medaliat cu argint la Jocurile Paralimpice de la Beijing, Eduard Novak compară România cu Sparta antică, în care cei cu defecte erau sacrificaţi.

În Adevărul:

“Ne aflam aproape de Luduş, maşina a derapat într-o curbă şi am intrat violent în parapet. Laba piciorului drept mi-a fost retezată şi medicii mi-au pus o proteză pentru a mai putea merge vreodată”, rememorează Novak momentul care i-a schimbat radical cursul vieţii.

“ … Edit Miklos, căci despre ea e vorba, refuză să intre în polemici sau să işte scandaluri. Ocoleşte politicos toate întrebările al căror răspuns ar putea acuza pe cineva. Bârfele nu-şi găsesc locul în programul ei zilnic. Două antrenamente de pregătire fizica pe zi – unul dimineaţa, unul seara, cu căutări de sponsori între ele …”.

Un articol de Pin.

“ … Ce trebuie spus trebuie spus: victoria lui Barack Obama e un moment istoric periculos, un semn de derută şi declin intern american. Statele Unite vor fi conduse de un preşedinte politic imaterial, de o imagine transformată în mit şi administrată prin aparatul mediatic …”.

Un foarte interesant articol semnat de Traian Ungureanu în Cotidianul.

“ …În marea de politicieni abţibild care ne înconjoară, Barack Obama apare ca un om politic tridimensional, are adâncime. Obama este un intelectual, un harvardian pursânge. N-am crezut până acum că e posibil ca un intelectual să rămână intelectual devenind totodată un om politic de succes. Mi s-a părut că trebuie să-şi anuleze raţionalitatea şi bunul simţ pentru a câştiga la mase. Obama a reuşit rămânând el însuşi …”.

O opinie diferită în Gândul, de CTP.