Socio scrie despre o cursă transformată în cădere.

„Poate că pantele schiorilor ar trebui să fie mai puţin abrupte, poate că «vitaminele» fotbaliştilor ar trebui mai atent distribuite. Poate că nu depinde decât de noi privitorii să încetinim puţin ritmul unei vieţi nebune şi din ce în ce mai lipsite de însemnătate”. 

Codru s-a apucat de alergat. Go, Codru, go!

“Alerg portocaliu. Laba piciorului îmi creşte milimetric, cu unghiile pe post de baionete mai eficiente cu fiecare metru lăsat în urmă. Sânge şi sudoare într-un episod-pilot al vieţii mele, pe care l-am ratat sistematic atâta timp”. 

Pe puresport, o prezentare foarte bine realizată de către Ionuţ Bratu a sezonului 2008 de Formula 1, care stă să înceapă. Aici şi aici.

“Vedeţi voi, eu am crescut la o ferma ce nu îşi pemitea să deţină cai sau 4×4-uri. Aveam 2000 de oi pe 2000 de acri de pământ. Pentru a le prinde, alergam uneori şi 3 zile! M-am gândit că nu poate fi aşa greu. Doar mai adaug două zile“.

Citeşte articolul aici. Originalul se află însă aici.

Un alt fel de „Decembre”, de Socio.

” … Cobori să-ţi cumperi ţigări şi te trezeşti luat pe sus de valul de oameni care te poartă, ignorând faptul că tu eşti în trening, către marea sărbătoare. Te lupţi cu ei, dar simţind că e-n zadar, te abandonezi valului tsunamic … „.

CITEŞTE ARTICOLUL

Pentru iubitorii de underground, iată un episod dintr-o producţie independentă, „Lipstick Traces”, care va fi difuzată de o televiziune pe Internet, Happyfish, care îşi va începe în curând emisia. Formaţia Test Department prezentată de un bun prieten, Nic Cocârlea, care şi el ştie ce e omul, ce e viaţa.

http://www.youtube.com/watch?v=iv6VOkxIF1Y

(un interviu de Ştefan Lecca în SportMagazin) 

Jurnalistul independent Adrian Georgescu a primit în cadrul Galei Premiilor Ioan Chirilă titlul de „Cronicarul anului 2007”. Ce înseamnă „cel mai bun” cînd valoarea nu se măsoară în metri, minute sau kilograme? Poţi spune oare cu siguranţă că cineva a aşternut cu mai mult talent cuvinte pe o foaie de hîrtie decît altcineva? Nu cred. Atunci cînd este vorba despre sentimente şi trăiri, totul este subiectiv. Cîteodată, cei care sînt cei mai buni chiar primesc recunoaşterea juriului. Alteori, nu. Părerea mea este că de această dată am avut parte de prima variantă. Dar, nu-i aşa?, şi eu sînt subiectiv.

SportM: De ce crezi că ai cîştigat?

Adrian Georgescu: Am avut surpriza ca nişte oameni pe care nu-i întîlnisem în viaţa mea, cei din juriu, ori să gîndească la fel ca mine, ori să simtă măcar o asemănare de 1 la mie cu stilul uman şi cald al lui Nea Vanea. Sau amîndouă. Sînt primul freelancer care cîştigă competiţia, pentru că anul acesta am scris ca un om liber şi fericit.

SportM: Explică, ai reţeta fericirii?

AG: Nu. Cînd ai o reţetă, te simţi obligat să-ţi cumperi şi medicamentele. Eu mă las mai degrabă purtat de instinct decît condus de calcule. Raţiunea e bună cît nu devine cămaşa de forţă a sufletului. Aşa s-a întîmplat şi cînd am hotărît să plec de la Gazeta Sporturilor. Am simţit că exista ceva care nu era în regulă şi…la revedere.

SportM: Şi crezi că asta te-a ajutat?

AG: Da! Ştii, Jorge Luis Borges a descris în nişte versuri ceva ce simţeam atunci: „Am comis cel mai grav dintre păcatele pe care le poate comite un om. N-am fost fericit”. Am realizat că nu mai scriu cu plăcere. Ei erau prea preocupaţi să dezvolte sistemul şi cam uitaseră de oameni. Asta m-a făcut să sar în bazin fără să ştiu dacă e apă în el.

CITEŞTE INTERVIUL