Arrival: un Liceenii cosmic

arrival (1)

Sunt două moduri prin care se încearcă, de obicei, salvarea unui film prost: 1. Recursul la oniric, adică „A visat, dom’le, bine că ne-am liniștit, deci n-a murit”, și 2. Joaca de-a călătoria în timp, „deci ăla-i bărba-su, pe care însă-l cunoaște după ce-o naște pe fie-sa făcută cu el”. Ambele metode sunt folosite din belșug în “Arrival”, o fâțâire de aproape două ore a regelui gol prin cinematografe.

“Why are they here?”. Întrebarea de pe afișul filmului se referă ori la actorii din distribuție, ori la spectatori. Pe scurt, o lingvistă (Amy Adams) încearcă să comunice cu două sepii gigantice cu șapte picioare venite de undeva de nu se știe unde. Până reușește, mare minune dacă mai ești treaz. Rezultă o lălâie meditație asupra vieții, din care înțelegem că războiul e rău, iar oamenii niște bestii cu (numai) două picioare.  Continue reading