Cum m-am întâlnit cu un vechi prieten pe care nu-l cunoșteam

Eram în Viena zilele trecute, când m-a prins ploaia fără umbrelă și m-am adăpostit în fața unei vitrine, sub un balcon.

După câteva secunde, un tip a ciocănit dinăuntru în geam și mi-a făcut semn să intru. Am deschis ușa, am mulțumit în germană, iar el m-a invitat să iau loc și să aștept trecerea ploii. Am sunat-o pe nevastă-mea. Când am terminat, tipul care mă invitase înăuntru s-a apropiat și m-a întrebat, în românește: „Ești român?”. „Da”.

Ne-am așezat la vorbe și ce-am mai aflat? Că fuseserăm colegi de școală generală, că stătuserăm în blocuri aflate vizavi, că în tinerețe aveam abonamente la aceleași „biblioteci” – Cina, Grădinița, Salonul Spaniol, Lido -, și că mulți ani de zile merseserăm vara cu cortul în același loc, pe plaja de la 2 mai.

Cu toate astea, Ștefan și cu mine nu ne știam. A trebuit să trecem – binișor :) – de 40 de ani ca, într-o după-amiază ploioasă și friguroasă în Viena, într-un loc în care rar calc (un salon de frizerie) să ne întâlnim și să ne cunoaștem.

Așa am regăsit în Viena o parte din Bucureștiul copilăriei noastre.

Printre povești, Ștefan m-a provocat la o chestie în premieră pentru mine: să mă las bărbierit de un profesionist. În țările din Orient bărbieritul e considerat o artă, iar sociatul său George, originar din Siria, mi-a fost recomandat drept un mare maestru. Chiar sunt curios cum va fi. Vă povestesc.

Vă recomand călduros locul, George Hair Salon. Se află în Praterstern, pe Heinestrasse 40, 1020 Viena.