“ … Viaţa lui Siminică începe cu o notă de fantastic: s-a născut într-o cuşcă a leilor transformată în vagon de circ (…). Sora lui a murit când încă nu împlinise douăzeci de ani. S-a întâmplat la Râmnicu-Vâlcea, trapezul s-a rupt. A căzut de la 15 metri în faţa a 3.000 de spectatori. Era însărcinată în trei luni. La trei zile după, Siminică era înapoi în arenă. Plângea şi lumea râdea …”.
Un articol de Andrei Crăciun şi Vlad Stoicescu. Apoi, de acelaşi Andrei Crăciun, despre Gazza.
pe clovni cine ii face sa rada?
dorinho :)
cloavnele
dorinho:
Nimeni. Pentru ca falsul lor zambet, un zambet desenat, spune: sunt fericit. Iar oamenii, superficiali de felul lor, nu privesc mai departe de masca.
Un om se prezinta la cabinetul unui psiholog si ii spune: “doctore, sunt mereu deprimat. Indiferent ce as face tot nu pot sa scap de depresii. Nu mai stiu ce sa fac. Ma poti ajuta?”
Psihologul ii spune sa priveasca pe fereastra. “vezi cortul de acolo? Acela este cortul unui circ vestit. Au multe numere interesante, in special cele ale unui clovn. Am auzit ca acest clovn este foarte amuzant si ii face pe toti sa rada. Sunt sigur ca acest clovn prin glumele lui te va face sa razi si sa uiti de depresia ta.”
Omul se intoarce catre psiholog si ii spune trist:”doctore, eu sunt acel clovn” :(
ncai:
“cloavnele” o vor face eventual contra cost, dar cum se spunea si in articolul precedent, exista lucruri pe care banii nu le pot cumpara, iar zambetele sunt unele dintre ele.
dorinha
De aceea ii si inspaimanta pe multi. Vezi cazul Kramer, din Seinfeld, caruia clovnii ii faceau frica.
Cred ca uneori ne imbolnavim de naturalete cand ne dorim ca viata sa fie la fel de simpla si frumoasa ca articolul asta.
Nu-mi place circul. Nu mi-a placut nciodata.
Ambele articole m-au emotionat. Mai ales cel despre Gazza, dar asta e alta poveste.
credeam ca o sa gasesc ceva inteligent de zis, da’ a zis dorinho. :) undele lucruri nu se pot cumpara… asa ca bag si io o arie. stiti voi despre ce e vorba. :)
http://www.youtube.com/watch?v=Ky271W94VHA
AG:
Da si nu numai al lui. In Marea Britanie, spitalele au fost saftuite oficial sa nu mai decoreze cu clovni saloanele speciale pentru copii, in urma unui studiu care arata ca micutii ii considera pe acestia „inspaimantatori”.
anowen:
Nu ti s-a parut destul de emotionant si ai mai „arat” ;) si tu putin! Multumesc pentru link… acum sentimentul de tristete e profund. :lol:
dorinha
din pacate, asa se intampla. si nu de putine ori. am citit paragraful in care se povestea pierderea surorii lui siminica. mi s-a cam ridicat parul de pa spinare. de-a lungul timpului, cine nu s-a scapat pe el de ras la circ, fara sa stie dramele din spatele cortinei?
si hai sa lasam plansul:
In fata circului, plang doi clovni:
– Ce ati patit?
– A murit elefantul!
– Si il iubeati asa de mult?
– Nu, dar ne-au pus sa-i sapam groapa! :)
anowen:
:lol:
-Nu mai trec pe langa circ, ca ma bat clovnii.
-Cum ? Serios???
-Nu… cu glume si zambetul pe buze…
anowen:
Da, dar pana la urma oamenii care merg la circ, o fac pentru a uita de problemele lor, pentru a se rupe de realitate, in niciun caz pentru a se gandi la greutatile clovnilor. Greutati pe care acestia le lasa (sau cel putin ar trebui) la pragul scenei pentru ca altfel doar i-ar incurca in meseria lor de a provoca zambete.
dorinha
de acord. dar spuneam ca ne-am distrat fara sa le stim, nu ca mergem acolo ca sa le aflam.
oricare dintre noi vrea sa isi lase problemele departe de cei pe care nu i-ar interesa. priveam si io problema dintr-un unghi neutru. cam ce simt clovnii cand rad pe dinafara si plang pe dinauntru? suna ca dracu! :) da’ asta nu ii face mai putin decat ceea ce sunt.