“ … Nu voi mai scrie în Cotidianul. Nu eu am renunţat. Ziarul Cotidianul m-a dat afară …”, scrie Traian Ungureanu în Cotidianul.
“ … Traiane, ai debutat cu stângul. Revino-ţi, dragă! Ce produci tu azi, aici, îmi miroase a Vadim. Sigur, fără vulgarităţile explicite ale tribunului, dar în aceeaşi notă imorală …”, scrie Pavel Lucescu pe blogul lui.
“ … Dacă a fost sincer cu sine, Traian n-a fost sincer cu cei din jur. De la o vreme încoace şi-a falsificat contractul şi a vândut activism politic sub semnătura jurnalistului. Cu talent, cu ceva succes, dar fără demnitate. Şi acest rol de agent dublu a ţinut …”.Apoi, opinia lui Dan Tapalagă:
„ … La Traian, totul e la vedere: atitudinea pro-Băsescu şi PDL, discursul reformist şi proocidental, fuga aproape sinucigaşă de populism, dispreţul faţă de oligarhi. Încercaţi să găsiţi o contradicţie în textele lui din ultimii zece ani. Nu vă obosiţi …”.
:))) Pole! Presimt k e cu dedicatzie :)))) … si acum, sa citim….
Cam sensibil subiectul.
AG
Fii atent: io zic doar atat: dupa ce PL ii ureaza lui TRU gud bai cu tot ce mai avea de zis omul (pe scurt k TRU sufera la capitolul argumentare, ba uneori chiar buna credintza) vezi
http://www.cotidianul.ro/bafta_tru_si_o_rugaminte-75793.html
, io am luat scrisoarea lui TRU (de pe linkul postat de tine) drept o demonstratie argumentata si la obiect. La care PL a facut si el uz de cat poate si el: limbaj trivial si argument nixam.
Ma rog, io in cheia asta am citit schimbul. In tot cazul, dk asupra smangaliturii lui PL n-am nici un motiv sa revin (lexical, stilistic si ideatic – textul e nul), scrisoarea lui TRU e pt mine o delectare. :D
Nu inteleg de ce nu-mi intra comentariul… :(
Zice duplicate nu stiu ce, da’ cand i-am dat prima oara, n-a intrat defel.
AG
Fii atent: io zic doar atat: dupa ce PL ii ureaza lui TRU gud bai cu tot ce mai avea de zis omul (pe scurt k TRU sufera la capitolul argumentare, ba uneori chiar buna credintza) vezi
http://www.cotidianul.ro/bafta_tru_si_o_rugaminte-75793.html
, io am luat scrisoarea lui TRU (de pe linkul postat de tine) drept o demonstratie argumentata si la obiect. La care PL a facut si el uz de cat poate si el: limbaj trivial si argument nixam.
Ma rog, io in cheia asta am citit schimbul. In tot cazul, dk asupra smangaliturii lui PL n-am nici un motiv sa revin (lexical, stilistic si ideatic – textul e nul), scrisoarea lui TRU e pt mine o delectare. :)
AG
Fii atent: io zic doar atat: dupa ce PL ii ureaza lui TRU gud bai cu tot ce mai avea de zis omul (pe scurt k TRU sufera la capitolul argumentare, ba uneori chiar buna credintza) vezi
cotidianul.ro/bafta_tru_si_o_rugaminte-75793.html
, io am luat scrisoarea lui TRU (de pe linkul postat de tine) drept o demonstratie argumentata si la obiect. La care PL a facut si el uz de cat poate si el: limbaj trivial si argument nixam.
Ma rog, io in cheia asta am citit schimbul. In tot cazul, dk asupra smangaliturii lui PL n-am nici un motiv sa revin (lexical, stilistic si ideatic – textul e nul), scrisoarea lui TRU e pt mine o delectare. :D
eu de cateva luni de zile nu mai citesc articolele lui TRU ,se pretinde ziarist, asa o fi,pentru mine nu este decat un gazetar de partid
fiecare partid ar trebui sa isi faca propriul ziar oficial ,asa cum e dincolo
Aoleu, ce dezastru am comis mai sus… scuze!
@adipunker
Conform unei asemenea etichetari, Cioran nu numai k n-ar avea nici o valoare in plan publicistic si filosofic, dar ar fi trebuit sa fie executat fara preget, in primii ani de dupa razboi.
De asemenea, toata publicistica FRA a ultimelor doua secole ar fi trebuit degradata si scoasa din orice manuale, Hobsbawm ar fi trebuit – din cauza k omu’ a fo socialist pe fatza in tinerete – sa aiba bunul simt sa nu scrie niciodata vreo carte de istorie, iar lui Gunther Grass sa-i fie retras de urgenta premiul Nobel, fiind doar un nazist care jongleaza bine cu cuvintele si atat.
Vezi, tata, de-aia murit Caragiale la Berlin…
tru asta nu trebuia sa se arunce de pe bloc? parca asa zicea ca va face dacaajunge psd la guvernare…
Ce inseamna exact „proiectul general al Preşedintelui Băsescu”?
E un fel de Weltanschauung? O filosofie a istoriei?
Poate ma lamureste si pe mine cineva.
skogers:
Din cate stiu eu, Cioran nu a fost membru cotizant al Garzii si nici nu a participat in postura de candidat la alegeri. Nici Eliade nu a candidat nicaieri. Sper sa nu ma insel.
TRU nu şi-a pierdut calitatea de jurnalist, dar nu mai poate publica într-un cotidian ce se pretinde imparţial, din moment ce şi-a oficializat afinităţile partinice. Asta o ştie şi domnia sa. Faptul că l-a amuzat să polemizeze pe marginea subiectului cu foştii săi colegi mai puţin dotaţi denotă, mi se pare, apetit pentru scandal.
@doc
Salut, batrane! Nu, Cioran a fo doar simpatizant de „proiect”, ai dreptate. Apropo, TRU e membru de partid?
Pe de alta parte, nu vad de ce jocu’ democratic e doar bun de criticat, insa nu s-ar preta participarii. Io zic k e un act de curaj si de asumare. Mi se pare barbateste. Mai putin barbatzi mi se par tonomatele, dar aici e o cu totul alta discutie…
Oricum ar fi insa, sincer, merita pastrata proportia intre un simpatizant al celei de-a treia cai in ’37 si un simpatizant al oricarei viziuni politice neincriminate de standardele UE in 2009. Comparatia mea, dusa la absurd, a vizat simtzu’ ridicolului pe care omu’ caruia i-am raspuns pare sa nu-l aiba.
Si asta, atentie, in conditiile in care comparatia mea a mers pe o judecata comuna emisa a posteriori (vizavi de Cioran, Grass si altii), in timp la TRU e vba despre un a priori grosolan si pseudo-dogmatic, tributar unei receptii mediate de diode cu pui vii, epileptici cu laptop si alti prezentatori hidrocefali. Altfel spus, subproduse infraculturale.
Traim timpuri linistite, nu in 37, TRU nu s-a inscris in partidu’ Satanei si chiar dk ar face-o, nu-l face mai putin publicist sau mai putin corect cu sine insusi. Omu’ e coerent si onest fata de propriile convingeri. Aia e tot ce ma intereseaza. Si pana la urma, dupa mine, despre asta e vba in politica: despre o doza de reprezentativitate, dar mai ales despre onestitate fata de sine.
Ce ma calca insa la culme este reactia revolutionarilor de salon, a frustratilor care – dornici de a se scrijeli in orice chip cu putinta pe coaja historiei – simt k s-au nascut intr-o epoca prea caldutza pentru ambitziile lor daniosifiste. Astia fabuleaza disidetze, inventeaza epoci si cuvinte: „sistemul basescian”, „aservire” etc. Io i-as pune sa faca un exercitiu: sa presupunem k ies pe strada (ceva de care ei – prin definitie – nu sunt capabili, intrucat stomacul e plin, iar plasma luata in rate e pe Mircea Badea in sufragerie si e prea mishto sau prea tarziu sau prea rece afara, etc etc), cam ce ar striga si care ar fi revendicarile lor?
Eu cred ca nu calitatea de membru de partid e esentiala aici ci cea de candidat. Daca cineva candideaza pe listele unui partid, nu poate sa fie in acelasi timp si editorialist la un ziar serios. Asta ofera un unfair advantage, in opinia mea fireste.
@ doctor d&s
Ai dreptate, pe undeva…
http://narcisgavan.wordpress.com/2009/03/08/cotidianul-fara-tru/
Dezbatere cu si despre TRU pe Realitatea.
skog:
1. Ai amintit de Gunther Grass, iar eu mi-am amintit de Toba de tinichea – o carte celebra si un film socant. Prima imagine ramasa pe retina este secventa pescuitului cu capul de cal.
Despre TRU:
2. Are cineva impresia ca va castiga europarlamentarele daca va scrie editoriale la Cotidianul? Sa fim seriosi. Cotidianul s-a trezit acum, desi ar fi avut prilejuri garla – culminand cu acceptarea de catre TRU a postului de ambasador al Romaniei in Marea Britanie – sa arate ce doza mare de moralitate are. Acum e cam trasa de par toata chestia, nu vi se pare? Cotidianul spera ca va castiga ceva cititori, tipand ce politica editoriala impecabila are. E jalnic. Iar toata haita aia de „deontologi” nu va ajunge vreodata se se ridice la valoarea de jurnalist a lui TRU.
3. Exista ziare care isi asuma editorialisti politicieni candidati la diverse chestii in stat – Nastase e unul dintre ei -, fara sa-i fi deranjat vreodata pe jurnalistii astia „puritani”. Da’ n-am auzit pe unul sa sara ca ars ca se voteaza pe liste si nu nominal.
4. Bine ca se mai schimba clasa politica. Va mai amintiti de Mischie? Da’ de Lupu? Ori de Dolanescu? Ca de Irina Loghin nu mai vorbesc (a cerut arestarea Rasdaq, va mintiti?). La UE nu prea avem voie sa ne facem de ras, la fel ca la Casa Poporului.
5. Basescu e de vina.
Si Dan Tapalaga, pro TRU: http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-5475475-tru.htm
@mag
=)) Punctu’ 5 e de fapt axioma intregului construct. Nice shot! :D De Gunther Grass doar „In mers de rac” pana acum, excelent! Tx pt teaseru’ cu Toba.
mag:
1. Daca sunt alte publicatii care accepta candidati/ editorialisti asta nu inseamna ca principiul e kosher. Nu e kosher. E conflict de interese in stare pura. Daca e vorba de un ziar de partid ( mai exista asa ceva in Romania, sau totul e under the table now?) atunci e ok sa ai candidati editorialisti. E parerea mea si raman la ea. You cannot have the cake and eat it. Dupa ce e ales europarlamentar, pate sa scrie unde vrea si ce vrea. Atunci reprezinta Romania. Cred ca e un act de higiena profesionala sa-ti suspenzi editorialele pe timpul campaniei electorale. Fara scandal si fara nervi. Asa mi se pare mie normal si cam asa se practica peste tot in democratiile consolidate.
2. Bine ca se schimba clasa politica, indeed. However, schimbarea asta nu inseamna ca punem intre paranteze principii. Mie personal nu imi place foarte tare TRU si cu atat mai putin Basescu. TRU ca intelectual si Basescu ca politician si ca om. Am motivele mele, sunt perfect subiective si nu le expun aici. Cu toate astea sunt ferm convins ca TRU este infinit mai bun ca europarlamentar ( indiferent de lista pe care participa) decat multi dintre bizonii de Dambovita. What is fair is fair.
doc:
De ce esti atat de sigur ca nu si-ar fi suspendat editorialelein campanie? Sa ne intelegem: nici nu s-a inscris in PD-L, a anuntat ca o va face peste cateva zile. Campania nu a inceput, abia s-a votat data alegerilor: 7 iunie. Campania dureaza 30 de zile. Crezi ca ar scrie in acea perioada? Sa fim seriosi. Ideea e ca m-a scos din sarite ideea de haita care sare la gatul unuia care se implica. Ce comod e sa stai pe margine si sa comentezi.
skogers:
Salve pustiule. Epatezi? :D
Fireste ca nimeni nu compara PDL sau dracu’ mai stie cum ii zice cu NDSAP sau Garda. Tu ai adus exemplul lui Cioran si eu am clarificat o dimensiune.
Esti la fel de constient ca si mine ca termenul intelectual a aparut in conectat cu functia critica si nu cu cea participativa in relatie cu puterea. Asta istoric vorbind. Riscul de a fi considerat intelectual de curte vine cu teritoriul participarii si viziunea critica se metamorfozeaza treptat in apologetica pura. Uneori. Deseori. Asa s-a intamplat si in cazul interbelicilor. Citeste/reciteste elogiul Capitanului scris de Cioran. Honi soit qui mal y pense.
Participarea partizana a jurnalistilor la jocul democratic poate sa duca uneori la transformarea lor din cainii de paza ai democratiei in potaile de curte ale politicienilor. Sper din toata inima sa nu fie cazul aici. Really. Nu sunt un fan TRU ( far from it) dar e un om talentat.
Eu de exemplu nu am avut de comentat nimic atunci cand Andrei Plesu a devenit ministrul de externe, si a fost unul excelent. E foarte posibil ca TRU sa fie un parlamentar de mare succes. Ii urez bafta. However, de acum o sa fie foarte greu sa mai sustina ca tetele sale critice sunt completamente ideologically free (si asta chiar daca vor sa fie ). Crezi ca neutralitatea ideologica si partizanatul deschis pot sa fie conciliate? Eu raman dubitativ.
Si inca ceva: nu se pune problema cu cine tinem sau daca ne place sau nu de cei doi. Imi pun si eu problema de ce un singur om, adica Base, e singurul vinovat pt. tot ce e rau. Eu m-am saturat de meclele unor politicienilor hidosi – si nu ma refer numai la fizic. (In plus, am dormit vreo 4 ore si sunt cam nevorbita. Stai lnistit, politica mi se pare cea mai imorala meserie)
mag:
Nu sunt sigur si sincer I don’t give a damn. Nu pot sa citesc ce e in mintea omului. Si nici tu nu cred ca poti.
Cred insa ca exemple lui nu sunt impecabile. Dinescu nu participa la alegeri ( parca) iar interbelicii- cei seriosi- care erau si candidati si jurnalisti scriau in ziare de partid… de cele mai multe ori. Eu insa nu mai citesc de multa vreme ziare din Romania si e posibil sa fiu decuplat complet ( thank God!) de realitatile politicii romanesti. Am studiat si predat teorie si stiinta politica mai mult de 8 ani si mi-a cam ajuns.
Cred ca daca a fost concediat, asta a fost o magarie. Trebuia sa i se dea sansa sa-si suspende aparitiile editoriale din momentul intrarii in procesul electoral, adica exact din momentul in care a anuntat ca accepta sa participe la alegeri pe lista unui partid. Asa mi se pare elegant.
Mie insa tot nu mi-a explicat nimeni in ce consta exact proiectul general al Preşedintelui Băsescu.
@doc
:)))) Absolut, n-ai vazut ce m-am dezlantzuit? Flirtez io cu limitele coerentzei, da’ pt moment strachinile rezista cu brio.
Dap, ok, dpdv istoric, intelectualul dezarticuleaza dogma, altfel ar fi un simplu follower, nu-i nevoie de stiintza si obiectivare pt asta. Dar lui si doar lui ii revine definirea propriei relatii cu Puterea si a limitelor sale. Sincer, mi-e greu sa-l vad pe Voltaire k un intelectual de curte in sensul de care pomenesti, cu toate k a stat la nea Friedrich acasa. Si e putin medieval k perspectiva, nu crezi?, mai ales k mizam amandoi pe buna credinta a omului si pe nemanjirea cu perspectiva foloaselor si atentziilor dambovitzene…
E greu sa consideri Crucea de Piatra drept watchdog al democratiei. Principiul enuntat de tine e valabil in tari si sisteme care au stiut sa stea drept, sa iasa pe strazi, sa militeze pentru drepturi si sa le castige. Presa ROM, e senzatia mea, nu are asemenea veleitati de aparare a unor institutii si apucaturi democratice. Exemple am cu duiumul, si probabil ai si tu tot pe-atatea. Cert e k e – in ROM – nu exista profesie cu mai multe sindicate, dar nici profesie mai ne-normata decat jurnalismul. Poti fi jurnalist cu 10 clase sau jurnalist cu doctorat, iar asta spune multe despre confuzia intretinuta (cu buna stiinta si cu interes) in aceasta profesie.
Pe scurt, TRU n-a parasit vreun sistem autonom in toata puterea cuvantului, ci mai degraba as pune pe seama numelui sau o anumita autonomie (de expresie) dobindita individual. E si cazul altor freelanceri, inclusiv AG :)
Ar fi injust k tocmai pe ei sa-i acuz de rea credintza. Ba mai mult, nici nu cred sa fie vorba de vreun conflict de interese in cazul lui TRU. Si ziaristul, si omul politic au la baza acelasi demers: bunul comun, rolul de gestionar si de administrator, respectiv aparator al bunului comun. Este tot ceea ce trebuie sa-i ghideze in demersul lor de om politic/jurnalist.
Aaaa… inteleg insa sa nu-l pui sa se controleze singur. Mi se pare un lucru de bun simt. Dar – sincer – ma indoiesc k TRU ar perora k opinist vizavi de initiativele legislative depuse la PE sau de luarile sale de cuvant. Ar sti si el k asta inseamna sinucidere publicistica.
P.S. Apropo, pe TRU nu-l vad k ziarist in adevaratul sens al cuvantului, cel de reporter/journaliste debout. Functia lui actuala e cea de comentator/editorialist. Omul ia pozitie vizavi de anumite kestiuni (are libertatea alegerii), pe care si le asuma si le argumenteaza. Facts are sacred, opinions are free. He just doesn’t gather and write facts.
skogers:
Inca ceva. Evident ca dizidentele de mucava mi se par ridicole. Sunt excesele tipic balcanoide. De fapt daca ma gandesc bine, nu sunt doar balcanoide. La cate dizidente s-au forjat in US in ultimii 8 ani… :D
skogers:
C’mon! Opiniile unui editorialist cu forta si condei devin mai factice decat the facts :D Editorialistii peste tot in lume formeaza si deformeaza realitatea on a regular basis.
Da. Un proces de intentie intentat unui om care recunoaste deschis apartenenta la un anumit tip de politichie ( his choice, not mine) mi se pare cel putin bizar. Inteleg sa faci asta unuia care isi camufleaza afinitatile sub masca neutralitatii axiologice. Strange country!
Ce m-a deranjat pe mine acum ceva vreme a fost faimoasa aia scrisoare de sustinere a lui Basescu semnata de intelectuali. Nu ca ea a fost scrisa ci ca sugera ca cine nu a semnat are afinitati totalitare sau in cel mai bun caz e lovit de cecitate istorica.
Eu am o mare problema cu mitologia salvatorului in politica. Istoria ne spune ca a cam umplut cimitirele. Nu zic ca in contextul de acum se ajunge la asa ceva. Basescu nu e Stalin si nici nepotul lui Hitler. Sa ramanem totusi seriosi.
Elogiul decizionismului si apologia charismei raman insa o lecuta toxice pentru democratie. Sper ca TRU stie asta. De fapt sigur stie, la fel ca si tine.
:)
Omule, esti TARE! Dar, vorba ta, stiam asta.
Iar ultimul paragraf e genial. Thank you. Si sa ne auzim cu bine cat de curand. Vii de Paste?
doc:
Hai ca facui un drac si reusii sa sterg tot ce-am scris. Nu reiau, ca vad ca ai deschis subiectul scrisorii lu’ peste: nu ca mi-ar placacea vic
imele, ori ca as vedea Base salvatorul lumii (cum au vazut vreo 65% din americani in Obama), dar tu ai inteles de ce a fost suspendat? Ai reusit sa intelegi ceva din cele 15 capate de acuzare care i s-au adus? Ca eu lucru: Voiculescu, politician cu 2% voturi de la popor, a reusit sa mobilizeze o comisie parlamentara care l-a suspendat pe Presedintele ales in mod direct, nu pe niste liste, ca toti parlamentarii din mandatul trecut. Intelegi ca un amarat de primar are un numar mai mare de voturi decat maestrii senatori si deputati? Cam 470 – cat in SUA, desi intre 200 mil locuitori si 20, cat avem noi, e ceva distanta.
skogers:
No can do. La vara cand e cald si spritul e rece :D
doc:
Si mai da-l incolo pe TRU. Merita sa strice o prietenie sincera? De cat timp esti plecat?
mag:
US- 303 milioane.
Pai am zis eu ca a fost kosher? Eu nu discutam despre asta ci despre un anumit tip de maniheism care nu cadreaza cu subtilitatile intelectualilor post-moderni :D
mag:
De cam 5 ani. Dar de acasa sunt plecat de cand ma stiu :D
doc:
Deci nomad. N-ai simtul proprietatii? Scara mea, gradina mea, hamacul meu, gutuiul meu? Si nu ti-e dor?
Gud. Ne vedem atunci, promit! Cu acestea, ma retrag.
mag, doc
Nb. Si multam ink o data.
mag:
Nu am simtul proprietatii per se si nu regret decat oamenii. Obiectele se inlocuiesc, prietenii mai greu sau deloc.
Atat timp cat omul iubit e langa mine si pot sa-mi construiesc o biblioteca, totul e fain frumos. No matter where.
Uneori mi-e dor, dar asta e normal. Totul e ce faci cu dorul si cu nostalgia.
doc:
Obiectele au suflet daca sunt facute de mana ta, iar eu las urme – adica imi place sa luminez locul pe unde trec. Nu sunt sclava obiectelor, sa stii. Dar ma retrag in lumea mea, pe care mi-o construiesc singura sau cu familia.
doc:
A venit si la Mall-ul meu Synecdoche – New York.
mag:
Si eu las urme dar construind obiecte extrem de mobile si din pacate destul de perisabile :D
nu stiu de ce, dar in toata galagia asta mi se pare mai lucida argumentatia lui TRU decat a tuturor „deontologilor” care inunda presa romaneasca
cele doua trusturi mustesc de „impartiali” si „obiectivi” care nu au decenta sa-si recunoasca public optiunile
jurnalistii romani ar trebui sa renunte la imaginea asta pe care si-o tot construiesc, de caini de paza care privesc de pe deal viermuiala din tarcul politicii.
de ceva vreme nu mai reusesc sa urmaresc pana la final nici un fel de talk-show din asta, moralizator
de aceea o optiune sincera, chiar daca e pentru basescu, e de preferat
asta-mi place:BATAIE!:D
In locul multor puslamale si scursori aciuite (si) in politca, gestul lui TRU de a intra in politica ar trebui urmat si de alti intelectuali, de oameni pregatiti si certificati de societate, de calitatile lor profesionale.
Calitatile si atitudinile domnului Traian Ungureanu se stiu inca dinainte de caderea comunismului in decembrie 1989, dar si dupa.
Ar fi de dorit ca intelectuali si oameni ca el, indiferent daca au simpatii de stanga sau de dreapta, sa intre in politica. Am putea astfel scapa de politruci si escroci, de nulitati si incapabili, intalniti de atatea ori in politica romaneasca.
Sa le luam pe rind. Facind abstractie de context, de backround etc Buscu e corect/acoperit/silogistic, Lucescu de rahat, TRU comme d’habitude-rocambolesc, don quijotesc, Tapalaga-mistagogico-sofistic. Daca largim insa „vizeta”, daca lasam privirea sa cada „hermeneutic” pe intregul tablou….Buscu pare un tircovnic ce falseaza, Lucescu pare tot de rahat, TRU pare ONEST iar Tapalaga-inspirat.
Nici mie nu mi-au picat mereu bine la stomac sarjele sententios-oraculare ale lui TRU dar de aici si pina la a lua in brate marota principial-canonizanta a lui Buscu e cale lunga. Chestiunea e paradoxala: intr-o societate normala si nu intr-una tarata ca a noastra, echidistantza desvirsita a unui jurnalist e poate un vector de valoare certa. La noi, insa certitudinea asta cade in echivoc. Eu nu pot sa-i tratez cu aceeasi masura pe Iliescu si pe Basescu, de pilda, cu riscul de a parea partinic. Nu exista echivalentza perfecta intre calitatile ori defectele politicienilor iar in aceasta situatie, ceea ce are alura unui silogism cind e formulat in abstract sau cu ochiu’ pe o lume normala, devine un sofism periculos. Iliescu si increngaturile cripto-comuniste si-au creat destule avantaje pt ca echidistantaza mea sa faca altceva decit sa le-o consolideze si sa le-o consacre. Impartialitatea, echidistantza cu alura democratica pot juca in favoarea tiraniei(vezi Weimar-ul) dupa cum partizanatul politic poate juca in favoarea democratiei.
@doc
In prelungirea a ceea ce am scris mai sus, eu cred ca in anumite cazuri, putem face derogari, lasind candidati sau chiar demnitari sa scrie in continuare. Imi permit un mic exercitiu de istorie speculativa. Crezi ca, daca in ’90 TRU ar fi avut posibilitatea, procedind exact cum a procedat azi( aparent impotriva deontologiei) ar fi avut posibilitatea sa-l impinga pe Ratiu inaintea lui Ilici, ar mai fi considerat cineva ca gestul sau a fost imoral!? S-ar mai fi sinchisit cineva de rateul sau deontologic?! Eu cred, deci ca in schimbarea pe care toti o asteptam de la politica romaneasca se pot sacrifica principii. Cu pretul salvarii unor principii mai inalte. E ca si in chestiunea inflexibilitatii veristului pt care rostirea adevarului e mai importanta decit salvarea unor vieti prin nerostirea lui.
„Esti la fel de constient ca si mine ca termenul intelectual a aparut in conectat cu functia critica si nu cu cea participativa in relatie cu puterea. Asta istoric vorbind.”-zici tu. Eu cred ca l-ai sarit putin pe Machiavelli(e acolo portretul unui „intelectual’ avant la lettre care isi servea principele din ratiuni care depaseau interesele acestuia din urma). Apoi, stii bine- critica avea uneori un substrat crato-maniacal, ceea o surclaseaza in raport cu postura colaborarii dezinteresate. Ai uitat cumva de intelighentzie si de telosul ei cratofil?!
Detectez ceva „stalactite” apodictice in chestia asta:”Elogiul decizionismului si apologia charismei raman insa o lecuta toxice pentru democratie. Sper ca TRU stie asta. De fapt sigur stie, la fel ca si tine.” La ce „decizionism” faci trimitere? si la care „apologie a carismei”? Dupa fraza asta as zice ca TRU a ovationat niste decrete-legi de-ale Basescului ori ca i-a zugravit in aqua-forte racursiul din baia de multime!
„Eu am o mare problema cu mitologia salvatorului in politica. Istoria ne spune ca a cam umplut cimitirele. Nu zic ca in contextul de acum se ajunge la asa ceva. Basescu nu e Stalin si nici nepotul lui Hitler”. Aici ne aflam totusi in trena „tonomatelor” antenoide. desi l-ai disjuns pe Base de Hitler si de Stalin, alaturarea pe care care se fondeaza disjunctia aminteste de ciutacu-stan-gidea si-al lor „Basescu fascist”. ce sens avea sa-i aduci pe cei doi in propozitie cind Basescu nu poate fi comparat nici macar la modul parodic cu ei?! Pe urma nu trebuie sa ne temem neaparat de „Mitologia salvatorului” in politica ci mai ales de monstrii care o pervertesc. Nu putem spune ca a fost secretata ex nihillo sau ca in istori n-au exista oameni politici providentiali sau macar exceptionali. Nici nu ai cum sa te tirasti altfel afara din viscerele puturoase ale comunismului decit agatindu-te de cite-un om providential. Ca e Base sau nu, asta e alta poveste!
Nici eu nu cred ca argumentele lui TRU sint chiar ortodoxe, dar nici comparati cu interbelicul nu e. Stii bine c atunci, ziarele serioase erau alea de partid. Prin urmare nu stim cum s-r fi descursat distinsii interbelici in ziua de azi.
Chestia aia cu „proiectul general al pres Basescu” mi s-a parut si mie haioasa. ti-am mai zis, sentitele oraculare ale lui TRU au nimerit nu odata in gard, dar, asa cum zicea Tapalaga, onestitatea acestui om face repede uitate bijbiielile.
skogers
„Dap, ok, dpdv istoric, intelectualul dezarticuleaza dogma, altfel ar fi un simplu follower”
Regret sa te dezamagesc dragutzule. E adevata ca intelectualul „dezarticuleaz dogma”, dar tot el o articuleaza. Niste intelectuali(e drept nu extrem de inteligenti) au creat cea mai sinistra „dogma”, ideologia marxist-leninista.
@codrus
Ideologia marxist-leninista nu exista. E un nonsens insailat a posteriori.
Si 2. ia-o k pe o simpla recomandare si atat: incearca sa participi la o discutie, nu sa scoti din context shipci k sa ai cu ce pali. Asa mi se pare onest, dar poate ma insel.
@codrus
Pe scurt, exemplul tau e prost ales. Nu fi tributar unei idiotii propagate intr-o veselie de ideologii si detractorii bolshevismului deopotriva. Una-i una, alta-i alta.
Skogers
1.Evident ca n-a existat! Asa cum n-a existat nici gulagul nici comunismul, pt ca daca-ar fi existat, atunci cel mai imbecil activist de partid ar fi fost superior lui Michelangelo. Dar cum chestia asta nu s-a intimplat e firesc sa conchidem ca Stefan Andrei:”In Romnia n-a fost comunism1 A fost o dictatura a proletariatului urmata de o dictatura de dezvoltare”.
2. Ce sa-ti fac omule daca-mi oferi „schipci”. Nu le mai propti in conext iar eu n-o sa mai am ce sa smulg!
3.Ia si tu o recomandare, d-acilea! Nu incerca sa pari mai destept decit esti, folosind cea mai facila metoda: laconismul sententios. Exemplul meu nu e prost ales, deloc! Dogmatismul Ideologic e mult mai constrictiv decit cel religios. Ideologi e o creatie a intelectualilor. Ideologia comunista se mai poate numi :”marxism –leninism” (dupa cum ii spuneau sovieticii), „leninism”, „diamat” sau pur si simplu „singura ideologie desavirsita”. Daca ai dubii intreaba-l pe Doc. Sint convins ca mecanismele tale comprehensive(dependente, se pare, de combustia afectogena)vor functiona ca unse decriptind opinia cuiva pe care-l admiri sincer!
4. Esti sigur ca nu era „idiotenie” in loc de „idiotie”?!Noapte buna!
codrus:
Mosule, asa putem sa mergem pe mana lui Gramsci si pe distinctia dintre Organic vs. Traditional intellectuals. Mai putem sa acceptam si pozitia lui Alain de Libera care sustine ca notiunea de intelectual a fost importata de la kalam-ul musulman si ca Meister Eckhart e primul intelectual critic din istorie. Mai putem sa ne ducem pana la Socrate. Din regresie in regresie ajungem… la adevaratul arhetip al intelectualului: Lucifer :D I am just yanking your chain, glumesc si eu.
Eu aleg sa leg nasterea intelectualului public MODERN de the Dreyfus Affair( asa cum o face de exemplu si Bernard Henri Lévy). Aici se vede functia critica in raport cu puterea.
Tu poti sa vezi stalactite cate vrei, e optiune ta, dar eu il judec pe Traian Basescu prin conceptul de decizionism politic ( go to Carl Schmitt). Chiar nu am spatiu aici sa dezvolt asta, dar cu alta ocazie o sa o fac.
Sa nu-mi spui acum ca TRU s-a revoltat deschis atunci cand se vorbea in toata presa romaneasca de Basescu ca despre cel mai charismatic lider politic de pe piata. Nu zic ca era obligat sa fie constiinta critica a natiunii. E treba lui cum isi investeste loialitatile. Atat timp cat insa nu mi se ofera o definitie serioasa a proiectului politic al presedintelui Basescu, nu-mi ramane decat optiunea analizei prin notiunea de charisma. Pentru mine ca om traitor in secolul XXI, nu e suficient. Astept insa rabdator.
Ba eu vreau sa ma tarasc din viscere prin institutii serioase si printr-o cultura politica si civica cu adevarat participativa. Nu vad de ce trebuie sa ma agat de personaje providentiale. Acusi o sa ma faci aristofob pentru ca nu imi tresalta cordul la mesianisme subrede? Ce sa fac daca mie imi place modelul elvetian si nu cel romanesc. Kill me! :D In secolul XX cel putin, salvatorii astia s-au cam dovedit o lecuta toxici. Eu nu prea mai vreau sa ma intorc la secolul XX. A fost un secol obositor din toate punctele de vedere.
Am spus/sugerat ca o comparatie intre Basescu si Stalin sau Hitler e ridicola to begin with. Nu cunosc paradigma ciutacu-gadea sau whatever. Daca ei spun ca Basescu e fascist, insemana ca merita sa raman nestiutor. Populism poate. Fascism sau bolsevism mai mult ca sigur nu. Ce ai cu mine? Asta am si zis: „sa ramanem seriosi”. Nu e clar?
codrus:
Am si eu o intrebare, daca imi permiti.
De ce atata condescendenta in raspunsul pentru skogers?
Crezi ca termeni ca „dragutzule” sau constructii de tipul „mecanismele tale comprehensive(dependente, se pare, de combustia afectogena” au valoare epistemica sau macar retorica? Serios acum. They look like a cheap shot. Si e pacat.
Iti amintesti cand te-am facut prolix? Ti-a placut? Nu cred. Nici mie nu mi-a placut. It was a cheap shot. Nu s-a repetat. Corect?
Skogers a spus doar ca exemplul tau e prost ales. A mai spus ca deconstructia partiala prin selectie within the text e posibil sa nu fie cea mai buna tactica. Ai aparat optiunea ta cu argumente. E suficient. Nu e nevoie sa sugerezi ca interlocutorul tau e mai mult sau mai putin un imbecil incapabil sa construiasca o argumentatie proprie. Te asigur ca poate si chiar mult mai bine decat crezi.
Te mai asigur si ca daca m-ar „admira sincer” ( in modul sugerat de tine) eu unul as fi foarte jenat de asemenea postura. Nu am, iti repet, veleitati magisteriale si nici nu imi doresc sa imparatesc peste cultura romana folosind drept parghie blogul lui AG :D
Uneori sari calul. Nu cred ca e o surpriza pentru tine asertiunea mea. :D
Te uiti la hochei? In jocul asta exista un post numit the enforcer. Jucatorul in cauza are functia de a intra in clinciuri permanente cu adversarii, de a provoca eliminari si de trage cate o cafteala. Faza proasta e ca un enforcer marcheaza foarte rar goluri. Sta mai mult pe banca celor eliminati. Are un rol important in echipa dar nu prea ajunge in The Hall of Fame. :D
@Doc
Raspunul la primul tau post, mai tirziu. Sint la scoala pe urma plec undeva. Iti dau cuvintul meu de onoare ca „dragutzule” nu e incarcat nici macar cu praf de condescendenta. e doar un reflex de apelare pe care-l folosesc cu anumiti prieteni. E singura chestie pt care merita sa-mi cer scuze dar, repet a fost doar un mal entendu. pentru restul ironiilor, nu-mi cer scuze pt a ele sint reactia la replica CONTONDENTA a lui Skogers pe care-o reproduc mai jos:
„skogers
pe 10 March 2009 01:24
@codrus
Ideologia marxist-leninista nu exista. E un nonsens insailat a posteriori.
Si 2. ia-o k pe o simpla recomandare si atat: incearca sa participi la o discutie, nu sa scoti din context shipci k sa ai cu ce pali. Asa mi se pare onest, dar poate ma insel.
skogers
pe 10 March 2009 01:30
@codrus
Pe scurt, exemplul tau e prost ales. Nu fi tributar unei idiotii propagate intr-o veselie de ideologii si detractorii bolshevismului deopotriva. Una-i una, alta-i alta.” Poti remarca si singur citeva chestii deloc inocente:”tributar unei idiotii”(adica un idiot),”nonsens insailat”,”exemplu prost ales”. Fii sincer cu tine si pune-le in balantza cu un „dragutzule” inteles chiar si in maniera peiorativa. In timp ce eu am sugerat(cel mult) ca omul da niste rateuri(in niciun caz ca e un „imbecil”) el ma face „idiot” si „promotor de non-sensuri”, pe fata!
Cind am spus ca „te admira sincer” nu am spus-o la modul ironic. Eu cred SINCER ca Skogers te admira sincer. Nu cred insa ca te admira atit pt calitatea opiniilor(desi aceasta calitate este neindoielnica) ci mai mult pt irenismul, conciliatorismul, mansuetudinea ta(fapt care are avantaje si dezavantaje). la asta m-am referit cind am vorbit de „combustie afectogena”. Daca am o chestie cu tine ti-o spun in fata si nu strecor sopirle in ironiile adresate altora.
Pe mine nu m-a convins argumentatia lui in mica polemica pe care ati avut-o. Prin urmare, daca poate sa argumenteze mai bine decit cred, asa cum zici, inseamna ca n-a prins cea mai buna zi.
Ma deranjeaza deja parti-prix-urile care se fac pe blogul asta si sper ca macar tu sa ramii impartial. Nu te-am vazut pe-aici servind parabola cu enforcer-ul, acum citeva posturi, cind Skogers il facea „imbecil si tirtan” pe un oarecare, vinovat ca a etichetat un articol AG-ist cu epitetul „slabutz”! L-am vazut insa pe AG intr-un jalnic simulacru de atitudine moralizatoare din care rezulta ca daca-l jignesti pe unu’, primii care se resimt sint in ordine:asistentza si al’ de jigneste! Cit despre destinul jalnic al enforcer-ului nu stiu, zau, ce sa inteleg? Ca daca intru in clinciuri, n-am niciodata dreptate sau ca daca punctez, ma baga AG-ul in blog-roll?!
@doc
Merci, doc, insa cred k Bartleby se impune aici. Pe curand.
codrus:
Eu nu am fost prezent atunci cand s-a lasat cu imbecili si cu „tirtan” ( ce insemna termenul asta?). Pozitia mea ar fi fost aceeasi.
Daca spui ca un exemplu e prost ales asta nu inseamna ca cel care l-a produs e iremediabil prost.
Sa inteleg ca atunci cand ai descoperit stalactite in postul meu, m-ai facut speolog pe fata? :D C’mon! Oricine poate sa extraga din istoria ideilor sute se exemple mai putin inspirate. Se intampla.
Oricum skogers a contrat argumentul, nu a produs atacuri la persoana. Cel putin asa vad eu lucrurile. Poate ca omul are o pozitie critica atunci cand vine vorba de colajul: marxism-leninism. Multi au rezerve cand e vorba de conceptul asta. Eu unul nu le am, desi diferente exista.
Enforcerul nu are un destin jalnic. Nici pe departe. The enforcers sunt foarte iubiti de public. Singurul lucru prost e ca nu ajung top-scorers. Atata tot. Crezi ca mai conteza daca au dreptate atunci cand intra in cafteli? Uneori chiar au. Cine mai sta insa sa decanteze si sa analizeze? Publicul se bucura doar de bataie si cam atat.
Echivalarea blog-roll-ului lui AG cu Hockey Hall of Fame m-a facut sa rad sanatos. Thanks! Acum daca ma uit bine vad ca exista in blog-roll inclusiv personaje ca Derrida :D
@doc
Felicitari pt cormorani!
Misto eschiva! Imi explici ca un exemplu prost nu implica prostia celui care-l formuleaza dar sari peste chestia mai delicata, respectiv „uiti” sa-mi spui daca a „fi tributar unei idiotii” este echivalent cu a fi un idiot. In fond, „dragutzule”ala parca suna mai prietenos.
In ceea ce priveste penultimul tau post
Ai omis citeva pcte ale interpelarii mele(greseala mea pt ca nu le-am numerotat). Voi incerca sa fiu mai precis.
1. Era vorba, asa cum zici si tu mai jos, de „nasterea intelectualului politic”. In acest sens, excursul filogenetic pe care-l propui in preambul, respectiv lungirea „lantului meu regresiv” este usor gratuit(numai in acest context pt ca altfel e oricind binevenit). Mi se pare ca Machiavelli si eventual Baltassare Castiglione fondeaza capetele de pod si traseaza aliniamentele pe care se va aseza intelectualul- politico-fil. Asta ar fi una, pe care putem s-o discutam. Apoi, nu prea inteleg(nici pe Levy) cum am putea sa plasam nasterea „intelectualului public modern” tocmai la afacerea Dreyfus? Adica sarim aproape tot secolul XIX care musteste de intelighentzii revolutionare ori de intelectuali care imbratiseaza politicul in toate registrel e, de la fronda deschisa la colaborarea euforica?!!! Sa luam capatul cel mai barbar al acestui galvanism politico-intelectual: Rusia. Ti se pare ca narodnicii, maximalistii, occidentalistii ori social democratii marxisti nu furnizau exemple de „intelectuali publici moderni”? Cu alte cuvinte, nu erau critici cu puterea tarista si nu constituiau schita unei societati civile si-a unei comunitati cvasi-ideologice,ambele jucind intr-un topos care mai tirziu s-a numit „spatiul public”?!
2. Ma tem ca acest concept(decizionism politic) e inadecvat pt a descrie atit actiunea politica basesciana cit si realitatea parlamentarismului romanesc. Tu crezi sincer ca meciul base-parlament editia 2007 avea drept cauza intolerantza „marinarului” fata de scleroza dubitativa a corpului parlamentar?! Ti s-a parut ca lucrarea Parlamentul Romaniei e paguboasa din cauza dilemelor metafizice ce-i incearca pe alesi in fatza urnelor? Ti s-a parut ca Vacaroiu ramine blocat ca magarul lui Buridan intr-o „groapa” de discernamint?! Sau poate ca ti s-a parut cumva ca Base e altceva decit un funambul care-si pune echilibrul in pericol de fiecare data cind incearca sa scuipe semintze in capul lor?!
3. „Sa nu-mi spui acum ca TRU s-a revoltat deschis atunci cand se vorbea in toata presa romaneasca de Basescu ca despre cel mai charismatic lider politic de pe piata.” Sincer aici trebuie sa fii mai explicit. Tu ai vorbit de „apologia charismei” lucru ce m-a facut sa cred ca TRU a apologiat charisma lui Base. Acum vii si zici ca de fapt TRU |”nu s-a revoltat deschis” impotriva unor apologii inaltate de altii. Nu prea e acelasi lucru. Pe urma charisma, dupa mine, e amorala. Nu o vad ca pe o amenintare daca nu e insotita si de ingrediente mai „aromate” tot asa cum tu nu o vezi ca pe un vector de valoare politica daca nu e insotita de un proiect coerent si viabil. Chestia e ca din prima ta asertiune(„Elogiul decizionismului si apologia charismei raman insa o lecuta toxice pentru democratie”) se desprinde ideea nocivitatii charismei in economia jocului democratic in timp ce, din a doua asertiune se desprinde doar ideea inconsistentei politice a unui lider lipsit de un proiect de anvergura. Iarasi e o scadere de tonalitate si o diferenta evidenta.
4. Daca vrei sa te „tirasti din viscere” agatat de trena unor institutii serioase amorsate de o cultura remarcabila a civilitatii atunci te afli in locul potrivit acolo unde esti. Aici insa, lucrurile stau altfel! Iesirea din regnul anomiei, restaurarea institutiilor si civilitatii se poate face ori prin forta persuasiva a unor modele exemplare incarnate in persoane cvasi-providentiale ori prin transfigurarea spontana, acauzala si putin probabila a unei mase critice de servi abrutizati intr-o masa critica de cetateni autentici. Adica ori cultivarea unui mesianism moral in persoana unor simboluri, ori asteptarea utopica a unei desteptari colective autonome. Mie mi se pare ca daca mesianismul moral e subred, aparitia ex nihillo a societatii civile romanesti, „elvetienizarea” ei e o utopie aberanta. E la fel de improbabila ca si generatia spontanee. Pt traditiile democratice solide e firesc ca mesianismul, recte, monopolul aristocratic al salvarii sa fie pulverizat de participarea multitudinii de constiinte ale societatii civile. Atunci cind simbolurile isi termina lucrarea agregind o mentalitate, ele pot lasa locul cetatenilor exact asa cum un deus otiosus se retrage lasind lumea in grija unor zeitati secundare. Noi nu aveam nevoie in primul rind de o SALVARE POLITICA ci de una morala. In lipsa ridicarii unor constiinte exemplare(Goma s. A.) la rangul si demnitatile publice care li se cuveneau m-am multumit cu un ersatz: Cu incercarea unor constiinte de mina a doua sau a treia( Basescu) de a disloca cit de cit increngatura unor non-constiintze. Daca-l razi pe Base, ce pui in loc, pt ca stii bine, asta-i jocul trebuie sa pui ceva in loc?!
5. Totusi, daca n-avea niciun sens comparatia Base-Hitler-Stalin, nu vad de ce-ai mai formulat posibilitatea ei? Ce sens are sa alaturam niste nume daca nu exista niciun temei pt a le alatura? De ce n-ai compus o serie de nume(la fel de necomparabile) de genul Basescu-De Gaulle-Napoleon al III-lea?!
codrus:
1. Nu am facut eu comparatia Basescu-Stalin-Hitler. Am aruncat la cos constructia asta pre-existenta prin sublinierea caracterului sau falacios. What is wrong with that? Daca auzeam ca Basescu e comparat cu Regele Soare sau cu Gandhi as fi spus aceasi lucru : e ridicol. E ultima oara cand repet asta. Devine obositor.
2. Perfect de acord ca se poate pune in pagina o genealogie a conceptului de intelectual. No question about this. Eu cred ca Levy cam are dreptate pentru ca nasterea intelectualul critic avea nevoie de conditii socio-politico-culturale speciale, greu truvabile in epoca lui Niccolo sau chiar in Rusia secolului XIX. Proliferarea si profesionalizarea presei scrise, codificarea freedom of speech and assembly, un anume tip de cultura politica participativa si nu in ultimul rand o cauza care sa poata sa canalizeze energiile critice fara o agenda politica evidenta.
Afacerea Dreyfus a produs aceasta cauza. Rezultatul a fost nasterea unei noi categorii, dincolo de clivaje ideologice sau agende politice particulare. Citeste/reciteste „Aventurile Libertatii”. Iti explica omul mai bine decat mine.
In plus termenul „intelectual”, cuvantul in sine asa cum il folosim azi chiar apare in Franta in perioada despre care vorbesc. Era la origine un termen pejorativ folosit de Maurice Barrès in legatura cu les dreyfusards: Émile Zola, Octave Mirbeau sau Anatole France. Pana atunci, intelectual insemna cu totul altceva. Nu are rost sa intru in semantici otioase, stii bine despre ce vorbesc.
3. Decizionismul despre care vorbesc nu are legatura cu parlamentul sau cu orice altceva specific. Are legatura cu un anume mod de a comensura si instrumentaliza conceptul de „politic”. Nu poti sa negi ca romani au tezaurizat de foarte multa vreme un anume tip de virilitate politica ( sa-i zic political machismo) si au cultivat modelul omului politic Tare care decide fara sa se mai oboseasca cu principii sau institutii. Again, go back to Carl Schmitt. Vorbim dupa. Ce e interesant in legatura cu Schmitt e ca tu imi ceri sa fac o derogare pentru TRU, cu alte cuvinte sa construiesc un spatiu al exceptiei. Exact despre asta vorbeste si Carl. Ma voi intoarce la asta…poate.
4. Eu nu vreau sa pun nimic in locul lui Basescu. Not my problem. Daca vreau sa pun ceva in loc e o infrastructura institutionala care sa nu fie dependenta de umorile, afinitatile elective, sau antipatiile unui lider, indiferent cine ar fi el.
Vreau mai degraba o politica a calculului rational si a long term strategy decat una a improvizatiei si a viscerelor. Vreau o partitura si o orchestra simfonica nu un lautar beat cantand dupa ureche. Vreau separatia reala a puterilor in stat si o societate civila pe bune, nu o increngatura de coterii intelectuale. Mai vreau si un discurs public civilizat si o presa din cand in cand independenta. Nu vad de ce e atat de utopic. Nu vreau asta azi si nici maine, dar poate candva.
5. Perfect de acord ca salvarea morala ( atat cat se poate ea accesa here and now) este cea mai importanta. Din pacate cred ca trenul asta a cam parasit gara.
6. Perfect de acord si ca traiesc in locul potrivit :D
@doc
Iar ma driblezi lasindu-ma cu ochii-n soare la citeva puncte! Ma rog.
1. Fara suparare, am citit toate comentariile de la postul asta si n-am gasit nicio dovada a „preexistentei” alaturarii Basescu-Hitler-Stalin. Poate te referi la alt post, alt context etc desi, iti spun sincer nu-mi amintesc sa fi citit asa ceva pe blogul asta. Am inteles de la inceput ca ai demontat constructia dar nu prea stiu cine a montat-o! Am avut senzatia ca ai montat-o pt a o demonta, conjurind astfel marota volatila a autoritarismului basescian, chestie care mi se parea ca nu face altceva decit sa ruleze sa zicem „escatologic” respectiva marota.
2. Uite fraza care a inaugurat controversa (intr-un comentariu adresat lui Skogers) „Esti la fel de constient ca si mine ca termenul intelectual a aparut in conectat cu functia critica si nu cu cea participativa in relatie cu puterea. Asta istoric vorbind.” Iar in alt comentariu zici: „Eu aleg sa leg nasterea intelectualului public MODERN de the Dreyfus Affair”. Il las la o parte pe Machiavelli pt ca am spus deja ca a trasat doar niste aliniamente vagi (am folosit de altfel expresia „avant la letre”). Nasterea(sau mai bine zis forjarea) termenului de „intelectual” e legata de Afacerea Dreyfus dar epifania „intelectualului politic” propriu zis (adica prima reactie a turnesolului elitei culturale post-aristocratice la substanta politica sau invers.)….este legata de fenomenul „proto-intelighentiei” si al „intelighentiei”, respectiv de iacobini, de hegelienii de stanga, de marxisti, de republicanii monarhiei din iulie, de narodnicii ori social-democratii rusi(adica de sfirsitul Vechiului Regim in Franta, de Germania romantica si de Rusia de dupa 1850). Intelighentia corespunde descrierii tale din primul comentariu pt ca „e critica in raport cu puterea” dar nu se suprapune cu totul termenului „intelectualitate”. E mai curind o „musca aptera” aparuta in zona de rift dintre putere si societatea civila din cauza slabiciunii sau imaturitatii acesteia din urma. Protointelighentiile si intelighentiile au cam acelasi destin: fie dispar absorbite in societatea civila, fie sfirsesc in deriva ideologica, in coagularea „sectelor”totalitare ori „gheril-eroisme civilitare” izolate. Nu ai deci cum sa ignori intelighentzia, sa-i iei fata cu „intelectualul dreifussard” intr-o cronologie a emergentei etosului „inteligent” in politica. Intelectualul dreyfusard de care vorbesti face corp comun cu societatea civila, e un simptom al frondei „intelectuale” intr-un mediu cultural a carui esenta e literar-artistica si nu ideologica. Prin urmare, aparitia lui reprezinta mai curind nasterea unei specii intelectuale decit nasterea genului in sine. As zice ca intelectualul dreyfusard e la si originea unui al dolea doilea val al „dizidentei” intelectuale in raport cu societatea civila (dupa dizidenta intelighentziei) dar, in acelasi timp, ramine si modelul frondei din interiorul societatii civile. Stii bine ca a existat un „partid al intelectualilor” sau o „partida a intelectualilor” care, desi insuficient articulat/a pina in perioada Frontului Popular era foarte vizibila prin parti-prix-urile de dreapta sau de stinga ce-i divizau componenta. Prin urmare exista similitudini intre „intelighentzie” ca prima epifanie a „lucratorilor cu intelectul” in politica si „intelectualul dreyfusard” ca manifestare particulara non-ideologica a intelectualului in raport cu puterea. Ceea ce mi se pare usor fortat este faptul ca tu ai adus in discutie aceasta genealogie pt a induce ideea ca intelectualul nu poate avea decit o pozitie critica in raport cu puterea, deci pt a delegitima, in extenso, atitudinea lui TRU si cea a semnatarilor „scrisorii intelectualilor”. De ce mi se pare bizar? Pt ca, pe de o parte exista o intreaga pleiada de intelectuali in frunte cu Sartre care s-au intoxicat pe ei si au intoxicat opinia publica, criticind puterea democratica dar fetisizind PUTEREA totalitara( pe care fie vorba intre noi, poti s-o critici 2 vieti la rind). Si, pe de alta parte pt ca societatea civila din rindul careia fac parte intelectualii asa zisi „basescieni” nu are ca si intelighentzia un telos eminamente distructiv/uzurpator in raporturile ei cu puterea. Societatea civila critica dar si colaboreaza cu statul ca atare sau cu demnitari ai statului in anumite proiecte. Si cum, intr-o societate tarata de comunism, astfel de proiecte(asanarea morala, desecretizarea dosarelor, lustratia etc) implicau partizanate politice, quid pro quo-ul mi se pare o.k. In momentul in care condamnarea oficiala a comunismului era o intreprindere care nu putea eluda toposul politic, societatea civila s-a aliat cu presedintele Basescu. Pt ca subminarea PSD-ului, a lui Iliescu /Nastase & comp(Girantii principali ai stagnarii, ai marasmului societatii romanesti dupa 89) era in 2004 un obiectiv al societatii civile, aceasta a sustinut alternativa etc. In momentul in care sustii ca societatea civila trebuie sa fie exclusiv critica in relatie cu puterea, inseamna ca-i atribui etosul intelighentziei, impiedicind-o astfel sa mai fie societate civila.
3. Eu stiam ca esenta „decizionismului politic” Carl Smith-ian e un soi de anti-parlamentarism fondat pe lentoarea, ineficienta, latenta considerabila a praxis-ului parlamentar. Evident ” ca romanii au tezaurizat de foarte multa vreme un anume tip de virilitate politica ( sa-i zic political machismo) si au cultivat modelul omului politic Tare”, atita timp cit tot ce a fost bun in modernitatea romaneasca a avut nevoie de tutela unei personalitati politice TARI: Cuza, Carol I, Ferdinand, Bratianu, Maniu etc. Totusi, ideea deciziei peste capul „principiilor si institutiilor” trebuie nuantata putin. Demulte ori, principiile si institutiile intra i coflict. Institutia nu e in mod necesar icrnarea principiului. Poti sa spui ca tunci cind Cuza a subminat/dizolvat INSTITUTIA Adunarii (pt ca, fiind dominata de conservatori, s-ar fi opus la nesfarsit reformei agrare) aintratin conflict cu principiile?! Daca am cerut o derogare pt cineva, n-am facut-o pt TRU(pt ca TRU si scriitura lui iese de sub incidenta problematicii decizionismului politic.) ci pt Base. Da, este un „spatiu al exceptiei” care contracareaza spatiile exceptiei deschise ad-hoc, ilegitim, imoral in corpul praxisului politic de altii. Revin la exemplul verismului. In mod firesc, un verist, detestind din principiu ‚spatiul exceptiei’, adica fetisizind universalitatea principiului rostirii adevarului, va dezvalui chiar si unui criminal locul unde se ascunde potentiala victima. Conform logicii tale, veristul este de laudat pt ca a respectat un principiu: acela de a spune ADEVARUL. Simtul comun ne avertizeaza insa, ca in acest caz, „fisura exceptiei” este in acord cu principiul moral si nu monolitismul universalizant.
4. Tu crezi ca eu sint atit de imbecil incit sa nu-mi doresc ce-ti doresti tu? Cine-i tampitul care n-ar vrea, te citez:”… o infrastructura institutionala care sa nu fie dependenta de umorile, afinitatile elective, sau antipatiile unui lider, indiferent cine ar fi el; o politica a calculului rational si a long term strategy decat una a improvizatiei si a viscerelor; o partitura si o orchestra simfonica nu un lautar beat cantand dupa ureche; separatia reala a puterilor in stat si o societate civila pe bune; un discurs public civilizat si o presa din cand in cand independenta”?! Problemae cum ajungi sa le ai? Din punctul meu de vedere, secretia ex nihilo pe care o propui tu e mult mai utopica decit „emanatismul” unor modele exemplare care se misca prin „nise aleexceptiei”!
5. Te rog sa-mi dai si mie un exemplu, bine argumentat, de „coterie intelectuala”.
6. Daca „trenul a plecat” sintem pierduti! Nicio institutie si nicio legislatie nu ne va mai putea salva( poate doar daca ne ocupa militar UE si ne obliga sa respectam legile si ne forteaza sa ne schimbam mentalitatile).
codrus:
Cred ca incep sa-i dau dreptate lui skogers cand vorbea de uluci.
Cine a zis frate de secretie ex-nihilo? Una la mana, au trecut 20 de ani de la 1989. Doua la mana eu am spus CLAR :” Nu vreau asta azi si nici maine, dar poate candva”. Asta implica recursul la evolutie nu la deus ex machina. Te-ai gandit tu sa omiti partea asta.
2. Nu e nici locul nici momentul pentru discutii despre coterii intelectuale. Ma indoiesc insa ca nu ai o banuiala la ce ma refer. Sau putem sa convenim ca in spatiul cultural romanesc selectia valorilor se realizeaza in totalitate kosher. I do not have any problems with that.
3. Nu sustin ca societatea civila trebuie sa fie eminamente critica ci doar sa recurga la o permanenta hermeneutica a suspiciunii atunci cand se raporteaza la modelele exemplare care vad ca prolifereaza in spatiul romanesc. E insa treaba ei daca vrea sa cautioneze neconditionat proiecte generale prezidentiale sau- on the contrary- sa refaca la infinit matrixul Pietei Universitatii. Pendularea asta perpetua intre Gica Contra si Vasilica Pro e un semn de imaturitate. My opinion.
4. Carl Schmitt porneste de la critica parlamentarismului dar expandeaza modelul catre intreg conceptul de politic. Discutia e lunga si are ramificatii in care nu vreau sa ma bag acum. Anyway, dispretul pronuntat fata de parlamentarism ( truvabil in spatiul romanesc) e si el un simptom.
5. Sa inteleg acum ca intelctualii non-basescieni ( sau asa ceva) sunt construiti pe calapodul lui Sartre? Adicatelea critica la adresa viziunii prezidentiale devine asimilabila cu o critica a democratiei in toto? Ciudat. Ma intreb ce spune societatea civila acum cand „girantii principali ai stagnarii, ai marasmului societatii romanesti dupa 89” sunt la guvernare. Sau poate ca girantii au fost purificati prin contactul cu fortele democratice.
Interesant e cum societatea civila devine independenta si functionala doar prin colaborarea sau cautionarea puterii. Fie ele si temporare. Ma mai intreb cum se evita cronicizarea colaborarii, sau ca sa zic asa, caderea la patul puterii.
6. Nu ignor intelighentia si nici pe Machiavelli. Mi-e insa destul de greu sa-l prefer pe pe Herzen sau Nachaiev (intelighentia autodefinita- automistificata ca „proletariat of thought”) unui Zola sau Anatole France. Daca vrei, poti sa alegi ca model explicativ cel propus de Libera. Eu raman la parerea mea.