„… Cele mai savuroase lucruri care se pot spune despre meseria în chestiune încap în două definiţii. Prima face epocă de aproape trei decenii, de când a lansat-o Andrei Bantaş: «Traducătorul este amantul care intră pe geam în camera unei femei, o seduce şi-i face un copil care seamănă cu soţul». A doua, mai recentă şi punând în locul frivolităţii joviale patetismul erudit, îi aparţine lui Mihai Cantuniari: «Traducătorul este migălitorul pe veci anonim al tapiseriei de la Bayeux» …”.
Un articol de Radu Paraschivescu.
o reverenţă şi eu, plus un mic-mare amănunt: „traducerea ŞI ADAPTAREA”; nu e silnicie, e tot creaţie; imaginează’ţi un luntraş care te poartă dintr’o mare într’alta printre Scylla şi Charybda, spunându’ţi că e strâmtoarea messineză dintre Sicilia şi Calabria; de’aia când oi lua feribotu’ o să mă simt ca un mic şi modern Odiseu :-p
http://www.adevarul.ro/andrei_craciun-editorial/Cronicarii_7_312638737.html
fain
Traducatorul e o curea de transmisie pt incarcatura emotionala. Nu alegerea cuvintelor potrivite e grea. Sa redai incarcatura emotionala fara sa o transformi. Asta e cel mai greu.
Originalul scriitorului devine originalul traducătorului!