Bărbații vin de pe Marte, femeile de la coafor

O anecdotă literară stupidă spune că Sadoveanu, când ieșea la vânătoare, se trântea sub un tufiș, își punea pălăria pe ochi și trăgea la aghioase. După două ceasuri de somn, se ridica și începea să descrie cu precizie mersul norilor pe cer, curgerea râului, mișcarea ramului și zgomotul ierbii. Adică, nu ierta nimic.

Cam asta au făcut Simona Tache și Mihai Radu în noua lor carte „Bărbații vin de pe Marte, femeile de la coafor”, urmare a volumului “Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut”. N-au iertat nimic din ceea ce un cuplu poate face sau poate suporta. În cele mai liniștite și banale situații, cei doi descoperă firul de umor. Îți trebuie minute bune ca să realizezi că umorul teribil care apare în fiecare paragraf era acolo, lângă tine, îl știai și tu, ce dracu au făcut ăștia doi?, au camere de luat vederi în bucătăria noastră?, au intrat în patul nostru?, o să le cerem cotă parte din drepturile de autor. Și, după ce te calmezi, tot ce-ți rămâne de făcut e să râzi, să râzi până nu mai poți, să râzi în sufragerie, în metrou, la WC, oriunde te prinde programul după ce ai deschis cartea lor. Pentru că nu poți s-o mai închizi până la ultima pagină. 

De exemplu, zice Simona: “Cum face bărbatul ordine? Păi, ia toate lucrurile pe care le-ntâlnește aruncate aiurea prin casă aiurea prin casă și le-ascunde. Sunt, pe masa din bucătărie, două cuțite, o cană, un șervet și niște șnițele? După ce a făcut bărbatul ORDINE, n-o să mai fie nimic, dar nici n-o să mai găsești vreodată obiectele cu pricina. Cu excepția șnițelelor, după ce se vor împuți”.

Nici Mihai nu se lasă: “E uimitor cum femeia întreabă mirată: – Iar a început fotbalul? – Aaa, da! Te și sperie puțin siguranța cu care întreabă, te gândești că s-a dat o lege și habar n-ai. Te gândești ce naiba și-o fi imaginat. Că după o sută și ceva de ani de fotbal, fotbaliștii au zis: Bă, gata, ăsta e ultimul campionat de fotbal, cine iese acum campion e campionul tuturor timpurilor!”.

Sau, Simona: “Dacă aș fi producător de prezervative, aș face unele uriașe, în care bărbatul să se poată băga cu totul. Să meargă așa, pe stradă, cu chestia aia roz-transparentă trasă pe el, ca o uriașă râmă erectă cu aromă de căpșuni. Să-l vezi, în metrou, cum se căznește să lăbărțeze spațiul dintre striațiile 675 și 676, ca să poată citi ziarul sau să se joace pe smartphone”.

La care, Mihai: “E ceva profund destrăbălat în modul în care dorm femeile. Un criminalist, din instinct, când o vede pe nevastă-sa cum doarme, începe să-i tragă conturul cu creta. De ce? Pentru că doar o femeie căzută de la etajul zece ar putea să stea în halul ăla”.

N-am mai râs așa de la primul volum :) .