Intrarea în parcarea etajată a magazinului Unirea este atât de ascunsă, încât doar norocoşii şi membrii Frăţiei Secrete Rutiere o nimeresc.
NIVELUL 1: poarta de intrare
Acum ceva timp, prin spatele magazinului era o bretea, care însă acum e închisă circulaţiei maşinilor. Nu e ciudat? Într-un Bucureşti în care trotuarele sunt decupate pentru a face loc automobilelor, unul dintre puţinele locuri care trebuia păstrat pentru traficul rutier a fost transformat în pasaj pietonal, pentru că la câţiva metri de „Unirea” a înflorit un alt supermarket.
Dacă te apropii prin învăluire, adică ocoleşti un mic cartier şi încalci vrând-nevrând vreo trei reguli de circulaţie, apoi te strecori printr-un labirint de străduţe unde e musai să rabatezi oglinda retrovizoare laterală ca să treci, ajungi la intrarea meschină şi chinuită a parcării. Sfat: când urcaţi panta agresivă, cu roţile aproape bracate, nu luaţi piciorul de pe acceleraţie! Îi puteţi transforma următorului client ziua de cumpărături într-o săptămână de pelerinaj pe la service-uri auto.
NIVELUL 2: parcarea
O parcare de acest gen este un spaţiu suprarealist. Te simţi ca într-un abator plin cu carcase de tablă, aranjate în ordine, perfect izolat, deşi te afli în inima furnicarului care este centrul Capitalei. Cât timp rămâi în maşină, totul e OK. Eşti dirijat prin săgeţi şi indicatoare luminoase, pentru că adevăratul client e automobilul, de vreme ce staţionarea lui se plăteşte. Cum te dai jos din maşină, aluneci dezorientat de-a lungul zidurilor şi deja nu mai cauţi o cale de intrare în magazin, ci o cale de ieşire din parcare. Într-un târziu, descoperi o uşă discretă de ascensor.
NIVELUL3: ascensorul
În interior, liftul are două uşi, diametral opuse, şi şase butoane numerotate. Dacă intuiţia nu-l ajută pe explorator, el nu va trece mai departe. De exemplu, în cazul în care vrei să pătrunzi în magazin la acelaşi etaj cu cel din care ai părăsit parcarea, trebuie ca mai întâi să urci sau să cobori, apoi să te întorci la respectivul nivel, iar uşa a doua ţi se va deschide.
NIVELUL 4: coridoarele
Dacă aţi jucat jocuri pe calculator gen „Wolfenstein” sau „Doom”, vă este familiar decorul următor. Sunt coridoare înguste şi lungi, luminate sau nu, care unesc săli cu diferite destinaţii, în general baruri, săli de jocuri mecanice şi săli de biliard. Când există săgeţi, ele îţi indică doar următorul popas, deşi ar fi mai potrivit un marcaj turistic, ca pe munte. În dorinţa de a-l ajuta pe explorator să nu se învârtă în cerc, majoritatea uşilor sunt încuiate şi au foi lipite pe ele: „Accesul se face prin magazinul X”. Nu se precizează unde e magazinul X, ceea ce e bine: curiozitatea şi plăcerea descoperirii îţi rămân intacte. Când găseşti o uşă care se deschide, te aştepţi la orice: să te trezeşti în miezul intersecţiei de la Universitate, cu maşinile vâjâind pe lângă tine, sau în restaurantul din „Casablanca”, sub privirile plictisite ale lui Humphrey Bogart.
Presupun că magazinul „Unirea” a fost proiectat iniţial ca o „Casă a groazei” pentru adulţi. Mi-l imaginez pe arhitect hohotind sadic, în timp ce cotul îi aluneca necontrolat pe calc, trasând un labirint de coridoare, probabil ca răzbunare pentru că nu a primit proiectul Casei Poporului.
NIVELUL BONUS: Unirea, corpul vechi
Nu ştiu cum va fi călătoria dumneavoastră iniţiatică, însă eu am nimerit la un moment dat în magazinul clasic, unde noile paradisuri ale electrocasnicelor se învecinează cu acvariile în care se vând acele confecţii chinezeşti ce rezistă la o înmuiere. Poate că dacă aş fi rotit capul unui manechin de plastic, o uşă secretă s-ar fi deschis, dar nu mi-am asumat riscul. Am ajuns într-un alt lift, în care cele şase butoane aveau lângă ele bileţele scrise de mână, cu destinaţiile de la fiecare etaj. Cum aveam treabă la etajul 4, am ales sala de gimnastică, aşa cum era scris lângă butonul cu pricina.
NIVELUL 5: sala de gimnastică
Acolo, imediat cum am părăsit liftul, la nici un metru în lateral, trei fete pedalau de zor la nişte biciclete, din fericire fixe, iar doi băieţi îşi scoseseră la plimbare trupurile musculoase, prinse în lesa lanţului de aur de un centimetru grosime.
Aceasta este, de fapt, legea magazinului Unirea: metrul pătrat ultracentral e atât de scump, încât se pun aparate de gimnastică şi pe hol, iar probabil că în curând şi în lift va fi montată o bară de tracţiuni. Chiar şi interminabilele coridoare vor fi la un moment dat închiriate unui investitor care-şi va face pistă de bowling, iar vizitatorul va trebui să sară peste bilele în mişcare.
O recepţioneră amabilă m-a îndrumat către zona restaurantelor, unde doream să ajung. Existau trei variante diferite de a accede într-o zonă aflată în aceeaşi clădire. Una presupunea întoarcerea în lift şi refacerea în sens invers a traseului, a doua ieşirea din clădire şi ocolirea prin stradă, a treia, pe care am ales-o, continuarea labirintului.
NIVELUL 6: zona restaurantelor
Când am deschis o uşă, s-a declanşat o sonerie isterică, dar nu nimerisem în vestiarul unde se dezechipează biciclistele, ci într-un vestibul care făcea legătura cu un hol care dădea într-un coridor, după care, trecând pe lângă nişte lifturi (altele? aceleaşi?), coborai câteva trepte şi, într-un târziu, minune! Am găsit bucăţica de brânză: sala imensă pe laturile căreia restaurantele fast food îşi vindeau produsele la tejghea, iar în mijloc o mare de consumatori ronţăia satisfăcută la mese.
NIVELUL 7: scările
Întoarcerea a fost mai grea, întrucât, ca în „Călăuza” lui Tarkovski, puţini mai reuşesc să iasă din „Zonă”. Îmi amintesc, de parcă a fost ieri (de fapt, chiar a fost ieri), că am ales varianta scărilor. Este posibil ca etajul de magazin să nu fie totuna cu etajul de parking, pentru că am părăsit ultimul bar de pe traseu la cel de-al patrulea nivel, iar un indicator plasat în casa scărilor mă îndruma să cobor pentru a ajunge la etajul 4. Apoi becul de la etajul 2, unicul care funcţiona, beneficiind de tehnologia modernă a senzorului de prezenţă, s-a stins, nu înainte să observ că treptele erau aşa cum le lăsase constructorul, cu câteva mustăţi de armătură mijind pe sub dalele de beton. În minutele de bâjbâială prin beznă, cred că am auzit un zăngănit de armură şi câteva cuvinte în latină, dar nu pun mâna în foc.
Oricum, nu uitaţi proviziile, trusa de supravieţuire, biciul, lanterna şi alpenstock-ul! Dacă mori acolo, te vor descoperi marţienii, deoarece bănuiesc că magazinul funcţionează şi ca portal de intrare al extratereştrilor.
NIVELUL 8: ieşirea
Cred că şerpaş în „Unirea” este o meserie de viitor. Să întâmpini lumea în parcare cu oferte. „Pentru 5 lei, vă scot pe cel mai scurt drum la Steilmann”. „Cu numai 2 lei, cumpăraţi o hartă piraterească având marcate toate fast food-urile”. „Dacă doriţi geci ieftine de piele, de la ieşirea din lift faceţi 33 de paşi spre nord-est şi săpaţi sub standul cu pantofi cu ciucuraş”.
Am petrecut apoi 40 de minute în maşină pe versantul spiralat al coborârii, cu frâna de mână trasă până la refuz, altfel maşina mea s-ar fi împrietenit brusc cu cea din faţă. La ieşire am descoperit că blocajul fusese cauzat de faptul că tehnologia modernă a instalaţiei cu jeton, cartelă şi barieră automată fusese defectată de forţa oarbă a unei ploicele şi, normal, era un singur om care gestiona acest haos, pendulând între ghişeu şi barieră. Firesc, toată lumea a achitat şi timpul petrecut în aşteptare.
Tariful de parcare este de 1,5 lei pe jumătate de oră, dar credeţi-mă, merită! Ce Indiana Jones, ce „Călătorie spre centrul Pământului”, ce „Codul lui Da Vinci”! Japonezii ar plăti greutatea lor în aur pentru o asemenea aventură.
@ Adrian Georgescu,
Sunt Alex ! Daca citesc tot, fac tensiune ca nevasta-mea !
Bine gandit, bine zis ! Da, „serpasi” vom fi – si prin magazine, si prin orase,
si chiar in fata blocului, unde romanul nostru, avand 3 masini la purtator (tata, mama, fiu/fiica),
musai vor sa parcheze in fata ferestrei lor de la parter, toate cele 3 masini!
La factura de Impozit, platim toti parcarea !Dar, aici e-aici !Nu toti am absolvit cursul de „Ghid al nesimtitului” !
E ceva… de n-am cuvinte !
O sa ajungem, pe la bloace, sa stam la panda, cum stateam la magazine ca „baga” ba una, ba alta!
OFFFFFFF! Zice si Leny a mea !
hahahahaha
:):):)
am ras cu lacrimi!
trebuie sa spun ca ASA ESTE !!!
mai ales sus la restaurante cand iesi spre parcare treci printr-un club :)) lumina obscura si muzica la maxim te face sa te simti ca in seriile Terminator :) . ma asteptam sa ma ia vreunu’ cu ceafa lata, tricou negru mulat pe sus: „ce cauti ma in club?!” . din fericire am ajuns la parcare!!!
Dupa cum e descris, chiar cred ca e ceva pt mine. La mine in oras e un magazin doar cu 4 etaje pe care eu nu-l vizitez niciodata singura…..pt ca nu gasesc niciodata iesirea. In spital la fel. Mi s-a intamplat sa-mi las bicicleta intr-o parte si sa ies pe alta parte. Eu ocolesc intotdeauna astfel de cladiri.
Sal Adrian! Cam ce procente realitate – fisctiune zici ca ai aplicat? :)
Alex
Wellcome to the club!
sica
Ai ajuns si la usile cu afise „Accesul interzis. Intrarea se face prin magazinul X”?
da adi, welcome to the club.
AG
Bai eu iti mai zic un „La multi ani!” si ma retrag.
Sport la bautura! ;)
Super tare articolul, am ras de m-au auzit toti colegii.
Am descoperit (bineinteles intamplator) parcarea de la Unirii cam acum 2 ani, am luat-o pe niste scari impreuna cu sotia, am deschis o usa si ne-am trezit intr-o parcare.
De acolo am luat vestitul ascensor, pana la urma am reusit sa iesim din aceea parcare printr-unl Supermarket de care nici nu aveam idee ca exista.
Palpitant, ce mai, exact cum ai zis si tu merita toti banii, de noi a fost si mai avantajos pentru ca neavand masina am avut parte de tot fun-ul gratis :D
La multi ani (ca noi sa citim cat mai multe articole ca asta). :D
Sper ca ai aranjat cu J Lo, sa faceti cheful impreuna si sa impartiti cheltuielile. ;)
Aaaaa, si cum se cheama filmul asta? Se gaseste pe torente? :D
tare chestia!
huooo carcotasul !! huooo
Lamulti ani, si la cat mai putine vizite in Unirea! Ti-ai facut plinul pentru azi?
Coridoarele din Doom si „harta piratereasca” a fast-food-urilor ne-a facut pe toti sa radem cu lacrimi aici.Atat am vrut sa postez si sa-ti urez sa nu-ti pierzi umorul.Dar ce sa vezi? Am observat aici ca lumea iti spune „La Multi Ani!” si am cautat repede pe Google,sa vad daca intr-adevar e ziua ta.Crezi ca am gasit vreo referinta la asta? Nuuuuuuuu :) Asa ca eu iti spun un foarte SINCER „La Multi Ani!”,iti multumesc SINCER pentru toate momentele in care ne-ai amuzat,pentru cele in care,citind randurile tale,ne-am simtit razbunati in fata prostiei sau prostului gust pe care il intalnim in drumurile noastre prin Romania.Apoi pentru emotii,cele care razbat uneori din cuvintele tale (a se vedea/citi editorialele pe care le propuneai pentru Premiile Ioan Chirila,toate).Aaa,si iti mai urez ca in urmatorul an sa te placa si sa te respecte cineva atat de mult,incat sa-ti construiasca (suna bine,nu? :) ) o pagina cu informatii despre tine,sa stim si noi CAND si CE aniversezi.Cat despre CUM aniversezi,asta nu e problema noastra :)
@ Ne-au facut sa radem,corect :)
Felicitari pentru articol…
imi cer scuze ca am postat aici..dar nu am gasitadresa de contact.
Sunt administrator la un site de pariuri (linkul de la nume) si m-ar interesa un schimb de linkuri, ca vad ca ai multe la BlogRoll, te rog daca ai timp si poti sa ma contactezi pe ID Yahoo online_pariuri sau pe adresa de email
usor cam lung articolul…
@ Adrian,
Iti multumesc mult si ai tot respectul si toata consideratia mea & nevasta-mea, pentru acuratetea ta profesionala si pentru ca esti artizanul acestui blog etic si decent.Am probleme cu …NUTI…, eu ii zic LENY, acum, de cateva luni !
A luat botezul focului ! Asa-mi trebuie, ca eu , fericit ca a scapat de spital, am convins-o sa intre pe un blog DECENT ca al tau!
Deci, eu scriu acum, dar ca un…incepator !Buchisesc!
Ce rugaminte am :Te rog frumos, sa ma lasi pe mine sa scriu cu majuscule , pt. ca mai exista un alt@ Alex printre noi !
Cred ca n-am multe greseli.
Salutare ,
bine descris multe sau schimbat în 17 ani ,
buna visita pe siteurile mele care sînt în plina constructie
http://www.frenesies.com
http://www.lecroisic-decouverte.com
Articolul e chiar mai bun decat ma asteptam. Felicitari si multumiri pentru sacrificiu! „Unirea” nu este nici pe departe un loc bun pentru intalniri. Mai ales intr-o zi ploioasa.
Eu, ALEX & consoarta, am avut fericirea sa iesim in Vest!
Ce credeti ca ne-a mai frapat? Modul cum stiu sa vanda occidentalii.
Cand am fost ca castelul lui Ludowic al II lea, am dorit sa iesim! Nu s-a putut iesi, decat NUMAI daca treceam prin buticul amenajau la etajul I. Nelasandu-ne sa facem poze, ne-am infuriar, ca romani ce suntem si am coborat.
Cand am vazut buticul, parca am vazut pe Dzeu. Am admirat pliantele cu interioarele vaazut si, bineinteles ca ne-au elberat de cateva zeci de euro.
Brambureala ca la noi pe undeva? Doamne fereste! Nici vorba! Si…culmea…toata lumea ne zambea pe strada….nu numai vanzatoarele….asa…trecatorii….la un moment dat, am crezut ca mi-au cazut pantalonii, de zambeau oamenii la noi, complice!
Iar parcarile! Ce sa va mai spun ca precis si Dvs. ati vazut!Inca 100 de ani ne trebuie sa-i ajungem si pe turci, d-apoi pe elvetieni, austrieci, nemti s.a.
AG:
Fie ca bufnita Minervei sa survoleze capul tau leonian si sa te inspire in a scrie cat mai multe articole de valoare! :D Am vrut sa scriu o oda in versuri albe, dar nu am talent pentru asta :(
La multi ani si Hai Stiinta! :D
Foarte fain ! Nu am mai fost in Unirea de pe vremea
studentiei si mi-a pierit pofta sa mai revin.
@AG
am aflat ca ai primit felicitari de la toata lumea, si, asa cum spunea si Octavius nestiind ce si cum, nu ma pot abtine sa nu intru in rand cu lumea: La multi ani si sanatate, sa ne rasfeti in continuare cu asemenea texte.
Octavius si assspida
AG a scris anul trecut un articol pt evz in care si-a spus data nasterii. Eu de acolo stiu, deci daca citeati cu atentie, stiati si voi…..haha
@nico,
imi pare rau, eu am intrat aici asta iarna… pina atunci nici evz-ul nu-l „consumam” decat pe sarite… prin toamna i-am descoperit acolo pe cativa pe care, acum, ii caut…. printre ei si AG, AG+EG, Paraschivescu si altii… nu vreau sa fac reclama inutila aici ;)
assspida
Eu am descoperit evz datorita lui AG….si aici pe blog am aterizat de pe GSP.
@nico
eu am lucrat in trustul care scoate evz pina sa fie lansat evz-ul. Intram pe net cand si cand, sa vad cum evolueaza, cunoscand pina in urma cu cativa ani pe multi dintre cei ce semnau acolo.
Cand s-a schimbat garnitura si, partial, maniera s.a.m.d…. am uitat de evz. Cum spuneam, am revenit relativ de curand. Si, drumul nostru este invers –> eu am ajuns aici prin evz. Si ma bucur.
AG, inciti la angoasa urmata de violenta si sinucidere… :) :D
La multi ani,multa sanatate,spor la scris articole frumoase asa cum ne-ati obisnuit si s-auzim numai de bine,d-le Adrian Georgescu!
assspida
Si eu ma bucur.
Adrian ţi-am trimis un e-mai sau g-mail dar nu stiu daca l-ai primit. Tin prin aceasta cale sa-ti urez un sincer „La Multi Ani”, sanatate multa, pt ca ai nevoie, impliniri profesionale, dar si familiale, sa fii iubit si apreciat si tot ce iti doresti, dar nu inchei inainte de a te ruga sa o tii tot asa. De multe ori m-ai facut sa rad cu lacrimi din prisma talentului tau incontestabil. inca o data iti multumesc ca existi si La Multi Ani!!! P.S. : SCRIE CU SUFLETUL !!! sunt madalin andrei de 15 anisori (e-mail: raducu_stefann)
la mulţi ani adriane. soluţia rea de 2 mai simplă. laşi maşina în parcare, ocoleşti clădirea, intri pe intrarea principală. la întoarcere faci la fel, da în sens invers. cel mai scurt drum e cel cunoscut.
salutare bobor !!!!
E ziua lui AG? la cat mai multe primaveri!!!! ;)
Ouuups
am uitat dar mai bine mai tîrziu decît deloc
LA MULTI ANI SI MULTA FERCIRE SI SANATATE CU BANI BINEÏNTELES!!!
@AG
@AG
nu mai tin minte ca am fost acum 6 luni. dar tin minte clubul de sus prin care trebuie sa treci ca sa ajungi in parcare. cel cu plasme pe pereti, canapele negre si fara lumina. si mai tin minte ca nu am nimerit din prima usile pentru ca este foarte inturneric . parca e si un casino acolo… oricum este foarte confuz tot locul ala. parcarile sunt aiurea si iesirile/intrarile in magazin nesemnalizate. „caruselul” care se numeste accseul in parcare si toate cele. stau si ma gandesc, doamne fereste! in caz de incediu ce faci?! :( . oricum pot sa spun ca fastfoodurile de sus sunt jalnice :( just my opinion.
Multumesc mult pentru urari. A fost ziua mea.
popeasca
Am fost sa ma intalnesc cu un prieten, intalnit aici, pe blog, pentru un interviu in Observatorul Militar.
rat.onul
Pai si pe unde cobori, monser, daca nu vezi usile acelea discrete. Pe rampa masinilor? :)
Madalin Andrei
Ti-am raspuns acum doua zile, dar pe pe adresa de pe yahoo, ca de pe gmail am limitare de mesaje, si sunt ocupate de notificari. Verifica.
gs(p)
Du-te si verifica. Vei vedea ca nu am inventat nimic. Ia insa un talkie-walkie cu tine.
@AG
walkie-talkie betivule!
shmeny
Zise aia de pe net!
@ Adriane , La multi ani !
sa ne descretesti fruntile mereu !!!
j.
Observatorul Militar? Aaaaa, pai asa se explica. Amicul era in misiune.
da LA MULTI ANI!! zic si eu sperand sa nu gresesc luandu-ma dupa ceilalti…locuiesc in Constanta, nu cunosc problema personal, dar m-a amuzat tare articolul.”forţa oarbă a unei ploicele” – :))))) prea tare
Stiu ca articolul pare exagerat la prima vedere …dar nu este deloc asa…am simtit pe pielea cele descrise mai sus …nici nu vreau sa ma gandesc cum poate gasi o persoana care vine pentru prima data in Unirea magazinul „X”
Un articol reusit! Excelent, m-am amuzat ca la multe alte articole pe care le-ati scris. Si parcarea de la Plazza Romania arata a fel de infricosator, sincer, mai bine parchezi masina pe afara, la un km distanta decat sa intrii in hrubele alea. Eu nu m-am amuzat de „nivelele” jocului.
metoda corecta este sa lasi in urma bucatele mici de paine, pentru a fi sigur ca gasesti drumul inapoi spre parcare. Sa n-ai nici o grija, bucatelele de paine sunt acolo si peste o saptamana.
Ca la noi, la nimenea…Si mai ales…in Unirea!:)
E de ras, dar…, daca nu ti-ai manca si ceva nervi si timp aiurea, e si de plans…
Brambureala naibii…
Iar despre „aventura” in parcare pe ploaie, e jale!
La multi ani AG!
Da, cu mare greutate! Data viitoare cand mai ma duc in Unirea o sa refac traseul tau :)))))))
Cum suna… zici ca suntem serpasi de magazine!
Aha, pledezi pentru incalcarea legii circulatiei rutiere incurajand lumea sa parcheze in strada cum o fi ? Hmmm.
@D.D.,
Du-te sa citesti „minunea”, scrisa azi noapte, care va ofera un Week-end plin de bucurii spirituale!
Cum ai acceptat, tu, barbat destept, tu care stii rigorile Religiei ( Doamna mea a recunoscut ca e…”primitiva” in Religie,
iar eu sunt ateu convins( pozitiv, zice „BISERICA” mea”Elena” ),
tu care citesti Literatura filozofica/filosofica – sa aterizezi – ca si nevasta-mea, ACOLO ???
Spune-mi, sincer, cum te simti, tu, om echilibrat, citind asa ceva??? Nu te inteleg!
Bine ca am hotarat ca Doamna sufletului meu, pe care eu /noi am convins-o sa renunte la Spitalul de nebuni,
(ca nu mai era de suportat, ce se intampla, acum , acolo) si sa intre pe un blog ( aud si eu pe la serviciu)
ca sa tina, totusi, legatura cu …tipologia umana ! E mult mai bine ca a scapat de atata suferinta! la Cabinet, vine lumea, cel puti, fara halat de spital!
Cred ca , daca ne duceam amandoi inVietnam, nu ni se parea ceva inedit si anapoda cum ni s-a parut in ceea ce am indurat, ACOLO!
Daca am timp, eu, asa, cu un rand scris cu un deget pe tasta, o sa-ti relatez o poveste( pps), primita de noi, acum catva timp, de la un pacient,
Insanatosit, recuperat, care este, acum, OK, datorita Doamnei mele !Acest pps supermotiveaza exact ceea ce a intentionat Doamna mea pe blog !
Parca a fost creat special pentru ea@idealul ei de o viata !
Stim cu totii ca omul e „un hoit”- daca nu se spala; ca unele controale medicale, de rutina sunt necesare si ca sunt dizgratioase,
( insasi Medicina te pune fata in fata cu MIZERIA umana- fizica si psihica), dar…. a le cultiva,a le superreleva si a le da amploarea pe care n-o merita,
din moment ce fac parte din URATUL vietii, asta, noi 2, nu vom putea intelege niciodata si nici ce se intampla cu semenii nostri, de ce au nevoie sa se defuleze cultivand ca Baudleaire, naturalisti( Emil Zola s.a) aceasta latura umana ???
Mai ales ACUM, cand, si asa viata asta e de nerespirat, uneori!!
Ne cerem scuze lui A.G. & companionilor nostri!
Ceea ce am postat ACUM este adresat unei singure persoane !
Stie Domnia Sa, care este!
La Multi Ani!..delectandu-ne..
Si daca n-ar fi adevarat si tot „ma radeam” cu lacrimi. :))
Mai fratilor….desi nu sunt din Bucuresti, e clar ca daca ajung prin zona ma duc sa „vizitez” Unirea, ca tot nu are tara noastra parcuri de distractie calumea…
:)))))) MI-e rau :)) Am ras cu lacrimi.
Ai mare dreptate, ai descris intru tocmai atmosfera…Asteptam episodul „La Mol”.
Uite citeam articolele mai vechi pe care le-am pierdut cat am fost in cocediu si n-ai idee cat m-am bucurat sa citesc articolul asta.
M-am bucurat pentru ca ajunsesem sa cred ca sunt singurul care se rataceste intr-o parcare, credeam ca e ceva in neregula cu mine si nu vedeam semnele evidente care trebuiau sa ma ajute.
Cat despre intrare, mie imi place senzatia, dar intotdeauna il las pe cel din fata sa ia cel putin „1 etaj” avans :)