Un campionat slab, prost condus și prost organizat generează nu concurență, ci conflicte.
La Tribunalul de Arbitraj Sportiv, o întreagă aripă a clădirii e rezervată României. Cum se apropie sfârșitul de sezon, angajații sunt chemați de acasă, cu paturi pliante și plicuri de cafea instant, pregătiți pentru săptămâna de plângeri ale românilor.
Adevărul este că nu putem organiza mare lucru: la noi totul se dezbate, se negociază și e interpretabil. Dacă ne punem mintea, găsim nuanțe nu doar într-un „1-1”, ci și-ntr-un „1=1”. Organizăm două campionate unul după altul sau unul singur, care să se desfășoare în două faze? Dilema e incompletă. Dacă sunt 50 de campionate într-unul singur, câte etape cumulate există, exact ca în reclama magazinului Victoria de pe vremuri?
Subiectul râcii dintre FRF și LPF e ocolit cu pudoare. Cele două foruri care ar trebui să colaboreze sunt prinse în războiul celor două roze ofilite din fereastra cu gratii a fotbalului românesc. Să speri să moară capra vecinului e ceva prea pasiv: să azvârli pisică moartă peste gard, sperând că vei nimeri în capra vecinului, e noul sport național.
Acest fotbal slab, prost condus și prost organizat generează nu concurență, ci conflicte. Răzvan Burleanu și mai ales Gino Iorgulescu sunt două năluci angajate într-un concurs de ascuns în spatele gardului și al angajaților.
Dar mai este ceva ce-a lucrat în mințile noastre. O întreagă generație de procesomani virtuali a crescut în fața televizorului cu „Mai dați-mi o dată faza!”. Obsesia aceasta a descoperirii adevărului care nu mai contează a fost (sau n-a fost? :) ) sămânța din care a crescut această iluzie a schimbării istoriei. Mai bine de un deceniu s-a înotat în această bulă de verdicte inutile și asta se vede acum, când, imediat după fluierul final, fugim la proces.
Nimeni nu se lamentează cât o facem noi, de ofsaiduri, de arbitri dușmănoși, de terenuri care dezavantajează formația mai tehnică, de vreme, de ghinion. Nimeni nu dă banda înapoi la infinit. Majoritatea construiesc.
Poate că nu întâmplător lupta s-a dat (și se dă) între o echipă care a apărut de niciunde acum 8 ani, având cea mai puternică academie de tineri fotbaliști din țară, și una care în ultimii ani a pierdut stadionul, numele, galeria.
Cata vreme la nivel national institutiile statului merg sa ia tainul de la alte institutii din afara (a se citi oameni), nu vad o surpriza ca acelasi lucru se practica si in fotbal.
Desigur, nu este cazul aici, unde mijirea falimentului da la o parte orice concept de rudenie, bun-simt, sportivitate si respect.
este o lupta intre doua lumi: trecut si viitor, pacat ca viitorul are doat un singur reprezentant !
Nu doar ca somnul ratiunii naste monstri (oricum macar de-o parte a conflictului e hilar sa vorbim de asa ceva),dar sa iei parvenitului din farfurie sursa unei si mai mari parveniri se pare ca e imposibil de suportat,dincolo de orice lege ori morala.
Ce TAS,ce Burleanu,ce Gino?Viitorul fotbalului asta e:Dica antrenor la FCSB.
Pentru mine aceste competitii false n-au sens deloc. Sportul deloc nu gasesc necesar sa fie competitiv doar sa se incaseze niste bani din urma prezentarilor. Cand analfabeti sint pe teren aproape in toate sporturile cu acte false de identitate si educatie care le lipseste mult, ce rost mai au emotiile care va fi mai … prost … ca doar unu castiga. De mici ne-au educat impotriva sporturi si participare la aceste evenimente ca e distractie de joasa calitate pentru anumite persoane. O familie care se respecta nu este pe stadion sa admire baieti care alearga in izmene dupa o minge zicea bunica si fete mai ales, deloc n-au ce cauta intre gasca sportiva!!! Si daca ne uitam bine avea dreptate ca si azi cu huligani e plin stadionul din 2 echipe cel putin plus alti suporteri care pariaza, al fel low life categorie de nonvalori si nu va avansa prea din asta pana nu va deveni o placere de jucat un meci de dragul sportului in aer liber!!!
Hai Dinamo Bucuresti!