Pledoarie pentru Rădoi

Mirel Rădoi

Foto: hepta.ro

Pierdem în deplasare cu Armenia, apoi deschizi televizorul și dai de Prunea care zice: “Aduceți un selecționer cu experiență!” Pe bune?! Florine, nu-l înveți tu și pe Kennet Andersson cum se sare la cap? Că ai experiență.

Pe cine să aducem? Pe Nea Piți? Pe Nea Puiu? Pe Nea Marin Miliardar? În fotbalul românesc actual, experiența înseamnă cam atât: know-how în păcălirea fotbalului și serviciu în țări cu mult nisip. Continue reading

Mulțumim pentru fotbal!

Au fost mulți ani în care am uitat cum arată fotbalul ofensiv, care ne-au făcut să uităm și principalul sens al jocului în sine. Care nu este să câștigi – acesta e de-abia al doilea -, ci să te bucure. Când vreun fotbalist român trecea centrul terenului cu mingea la picior, părea un evadat dintr-o închisoare de maximă securitate. Palid, speriat, cu privirea în pământ, purtând mingea la picior ca pe o ghiulea. Continue reading

Balonul de săpun

Așa ar trebui să se numească premiile fotbalului românesc, după modelul Balonului de aur.

Bubble Man

Am auzit ieri o știre la televizor. „De-abia ajuns în Italia, Man a fost deja introdus în teren. A intrat în ultimele zece minute ale meciului cu Napoli, răstimp în care a atins mingea de patru ori și a reușit două pase, dintre care una cu călcâiul.” Continue reading

Fotbalul a ajuns o rușine! Schimbați-l până nu-i târziu!

De vreo 10-12 ani, fotbalul a devenit un fel de balet ambiguu, iar legile și interpretările s-au înmulțit ca Barber Shop-urile sau ca vopselele de păr pentru bărbați, adică nepermis. După părerea mea, ambele penalty-uri care s-au dictat la FCSB – Dinamo, dar și multe altele care se dau de obicei în fotbalul de azi, sunt rușinoase.

Fotbalul ar trebui să rămână o afacere simplă, bărbătească. În acest spirit aș schimba regulamentul. Pe scurt: Continue reading

Antrenorii de “cum să te ferești de fotbal”

Nu știu voi, dar eu m-am săturat de fotbalul ăsta viu ca remaiatul ciorapilor, în care echipa României dă senzația mereu că clocește un ou pe care până la urmă îl sparge.

Aseară, cu băieții aceia dintre fiorduri pe care i-ar fi bătut și echipa fetelor din orice Megaimage, a fost o repriză de “Frica păzește pepenii” și una în care am jucat pe bune, dar în care, evident, am fost egalați pentru că suntem fraieri.

Vreți să vă spun ceva? Prefer de o mie de ori repriza a doua: măcar a fost fotbal, nu “Te pui cu blondele?”

Continue reading