Mondialul: o serbare de sfârșit de an

De câțiva ani ni se tot spune că nu mai există echipe mici; când colo, adevărata problemă e că s-au dus echipele mari. Nemții parcă nici n-au fost la Mondial: e ca și cum o trupă mare și-a trimis cărătorii de scule pe scenă să cânte. Italienii și olandezii au preferat să se facă de râs în preliminarii, argentinienii au jucat mai previzibil ca o reluare a unui episod din „Dallas”. Spania parcă ar fi trimis lotul secund de la Albacete.  Continue reading →

Fotbalul, sport sau proces al etapei?

După folosirea sa în premieră în cadrul unui campionat mondial, arbitrajul video s-a transformat din soluția ce urma să limpezească toate dilemele sportului-rege în mărul discordiei.

Aproape că nu există meci ocolit de discuții. La finele întâlnirii Spania – Maroc, când ai săi fuseseră egalați în prelungiri după vizionarea probelor video, Amrabat urla către camerele de luat vederi „VAR is bullshit!”.  Continue reading →

Dispărem

Dacă stai să te gândești, Hagi e ultimul om care ne-a făcut să ne bucurăm împreună; nu 55 la sută dintre români, nu 90 la sută, ci toți. E adevărat, a trecut peste un sfert de secol. Această unanimitate sentimentală nu s-a mai întâlnit nicicând de atunci, ceea ce e un pic explicabil, oamenii bucurându-se mai mult la fotbal decât atunci când trece prin Parlament o lege bună ori când vreun compatriot câștigă un premiu internațional. Continue reading →

Inițialele au preluat puterea

Derby-urile noastre fotbalistice sunt ca războaiele nucleare pornite de la întrebarea „Cum se spune corect: Iran sau Irak?”. Chestii banale învăluite în vacarmuri prea mari.

Am ajuns să mergem la meciuri pentru a ne uita la vecinii de tribună, că pe teren e jale. Tragedia este că Steaua – Rapid nu mai e Steaua – Rapid și că se joacă în Liga a IV-a. Nu-i nimic romantic în această întâmplare, doar fotbal slab jucat cu bani veniți de la stat, prin primării și ministere. Continue reading →

În 2020 vom găzdui Jocurile Foamei

Nu, nu e proiectul șoselei care leagă Gara de Nord de Aeroportul Otopeni, ci Viaductul Millau din sudul Franței. A fost construit în 3 ani

România devine un păianjen mort pe hartă: strivit de propria povară, își trage toate membrele dedesubt. Nu se mai face pod peste Dunăre la Brăila. (Ce vă trebuie pod, mă? Dacă bulgarii îl vor, să și-l plătească, dar voi înot nu puteți ajunge?). La fel cu autostrăzile și cu căile ferate. Mai repede ajungi din Sibiu în Râmnicu Vâlcea alergând cu o butelie în spate decât cu trenul. (Să le facă săracii de le folosesc! Noi avem avioane private). Continue reading →