Pentru reclădire, propun o soluție modernă ca fotbalul românesc: un sfat al bătrânilor.
În Liga 1, ați observat?, de câte ori un fotbalist se ceartă cu antrenorul, e trimis să joace în divizia a III-a sau într-a IV-a. Asta arată și rolul acestor eșaloane în mentalul nostru: ca locuri de exil, unde se rup corecțional oase, un fel de purgatorii pentru îndreptarea minților rătăcite și revenirea la turmă.
În ultimii douăzeci de ani, cât timp am stat și am făcut mișto de declarațiile stângace ale lui Hagi, s-a întâmplat un singur lucru: fotbalul nostru a devenit și foarte prost, și foarte urât. După mine, putea fi altfel doar dacă, până prin 2004, Mircea Lucescu ar fi fost numit selecționer. Putem glumi la infinit despre cum spune Domnia Sa că i-a lansat pe toți, dar e singurul român care stăpânește această meserie. Restul, cu tot respectul, sunt nisipul din jurul monumentului, oameni simpatici la o adică, cu unele realizări în lovirea balonului și cam atât.
E un teatru de umbre înțelepte, un concurs de umflare a gușilor pe la televizor, cu maeștri în dregerea vocii și în fâlfâitul din brațe pe la marginea terenului. Care nu e pe la televizor, să-și expună savant 4-1-3-2-urile, își târâie biografia prin țări cu subsol bogat, dar cu fotbal sărac, ceea ce e un mod respectabil de a face bani; asta nu-i face însă antrenori mari.
De aceea, pentru reclădire, propun o soluție modernă ca fotbalul românesc: un sfat al bătrânilor. Toți acești înțelepți televizați să fie angajați ca selecționeri ai echipei naționale, dar să acționeze acolo unde e problema – în ligile inferioare, locul unde sunt trimiși jucătorii care-i supără pe antrenorii români și unde joacă multe echipe de tradiție. Practic, să nu poți fi numit selecționer principal dacă nu ai antrenat în ultimii n ani, regulă care ar fi trebuit aplicată și în cazul lui Daum. Președintele FRF însă a luat această măsură doar în cazul alegerilor pentru postul pe care-l ocupă – vremelnic, sper – pentru a scăpa de contracandidați.
E suficient să fi urmărit Viitorul – FCSB, partida între cele mai bune echipe din România, ca să înțelegi unde suntem. Unul singur de pe teren știa cum să tragă la poartă și acela e brazilian. „Brazilienii” noștri, pentru că n-au fost descoperiți când ar fi trebuit, pun acum gresie prin Spania sau Italia.
Nu contează cine vine în locul lui Daum, pentru că însuși locul acela e ca gaura din covrig. Punem problema în mod greșit: cine poate veni astfel încât să salveze naționala. Nu! De fapt, problema noastră e cum să ne salvăm de noi înșine, de gândirea pe termen scurt și de mitul reparatorului universal. Practic, noi ungem azi un selecționer numai pentru a putea să râdem în liniște de el, iar acesta acceptă doar pentru a câștiga niște bani, prea puțini pentru misiunea-i imposibilă, dar și prea mulți pentru ce ar reuși.
Trebuie sa se reinventeze si fotbalistii daca mai vor sa joace cu echipe mari de pe planeta.
Potopul a spalat naravurile vechi se renaste din propria cenusa!!! altfel Adio fotbal romanesc.
Eu mi-am spus-o demult ! Esti un baiat ,,dastept” care ,,le zici” minunat. Ca dumneata bobocule , mai rar cineva ! (n-am mai pus ghilimelele de rigoare ). Bravo, imi place si te citesc mereu.
Intru totul de acord.
Imi permit sa mai adaug ca avem nevoie de un selectioner care sa ne invete un singur lucru si anume sa castigam meciuri,atat.
Asa m-am gandit si eu, Mircea Lucescu selectioner, pana prin 2004.Nu erau „smartphoane” pe atunci sa umble cu ele dupa arbitii.
Hmm… am postat la articolul „E timpul pentru in selectioner strain” dar comentariul nu apare…