in Gazeta Sporturilor

Campioni la furatul căciulii

Poate ați observat: cum a plecat Dodel Tănase în China, cum s-a prăbușit bursa din respectiva țară. O altă explicație nu găsesc decât că, văzând pe ce se duce milionul acela de euro, 3.000.000 de alte milioane au murit de râs.

Când se mai petrece un transfer peste hotare, e ca la furatul miresei: ea e luată doar pentru a fi adusă înapoi, în plus răpitorii dau și bani să scape de ea. În alte cazuri, se dă gratis căciula, întrucât costă prea mult naftalina. Iată situația lui Alexe, căpitanul echipei Dinamo și speranță pentru viitor, care mai are contract încă un an, pe care, nemulțumit de salariul de 7.000 de euro, nu vrea să-l reînnoiască. Apare un club, oricare, din liga a doua turcă, care i-ar plăti de trei ori mai mult, dar îl vrea gratis. În cazul lui Alexe, suma de transfer estimată de transfermarkt.de este 1.500.000 euro, însă Dinamo a cerut 200.000  și lasă pînă la 50.000. Mai rămâne să strige Negoiță: „Dați și voi de-o bere, numai luați-l, că nu-l putem plăti! Vă facem și moschee în sectorul 3”.

Iată de ce egalurile din prima etapă nu trebuie să mire pe nimeni. Pînă și expresia „și-au întărit lotul”, atât de folosită în presă, sugerează o linie de fortificații într-o luptă în care nu atacă nimeni. Cu cât un campionat este mai puternic, cu atât au loc mai multe transferuri și pe sume mai mari. În România, acest rigor mortis e interpretat ca un zâmbet optimist. Steaua, singura echipă care a mai vândut și a mai cumpărat ceva, a cheltuit doar 1,2 milioane de euro pentru „întăriri”, într-o perioadă în care Sterling se transferă de la Liverpool la City pentru 68 de milioane de euro.

Dacă veți consulta însă clasamentul FIFA, suntem pe locul al optulea, peste englezi. Acest top e precum creșterea economică, capitol la care premierul nu uită să ne anunțe că ne aflăm pe primul loc în Europa. E posibil să murim de foame în timp ce statisticile vor zbiera că suntem grași. Pe scurt, dacă s-ar organiza un campionat mondial în variantă condensată, fără preliminarii și începînd de la sferturile de finală, doar pe baza statisticii, România ar fi acolo, iar Spania nu. Adică, ibericii au câștigat în ultimul deceniu două titluri europene și unul mondial, dar românii, care în același răstimp s-au calificat la un singur turneu final, sunt mai buni. Ai zice că Eugen Ionescu și Urmuz sînt statisticieni la FIFA.

E ca în bancul acela în care se anunță că nivelul de trai e de 1.000 de ori mai mare decât acum cinci ani. Aplauze furtunoase și bucurie în tribune, până când unul întreabă: „Dar cît era nivelul de trai acum cinci ani?”. „Zero”.

Write a Comment

Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.