Celula de criză

În urma unei şedinţe operative la care am participat eu şi mâinile mele drepte, am decis înfiinţarea unei celule de criză, dată fiind situaţia fără precedent cu care ne confruntăm, adică sinuciderea blogului cu largul concurs al firmei de hosting.

1. Abonarea la sistemul de notificare prin mail funcţionează. Cei care vor dori să se aboneze, întrucât sistemul automat de notificare nu merge momentan, să-şi lase adresa de mail aici, ea va fi culeasă de către una din mâinile mele drepte şi pusă pe listă.

2. Întrucât singurul cuvânt la care m-am putut gândit că e vulgar – iar acum mi se pare că greşesc – şi l-am pus pe lista de „interzise” este denumirea organului genital feminin, vă rog să înjuraţi civilizat.

3. Concursul Shopix va reapărea cât de curând, probabil la Bulgaria – România (Socio, cum e cafeaua?).

Noul blog al domnului Iliescu

Ion Iliescu are un nou blog. La domeniul vechi, numit România, a fost nevoit să renunţe acum 3 ani. Nu ar fi făcut-o, dar nici chiar domnia sa nu poate introduce greşit de mai mult de trei ori parola de preşedinte.

Cine s-ar fi gândit în acea zi din decembrie 1989, când vidul de putere a fost umplut de avidul de putere, că varianta light a fostului dictator va dori peste ani să comunice, via unei invenţii capitaliste, cu poporul?

Ca posesor de blog, sunt însă surprins de anumite scăpări ale domnului preşedinte. De exemplu, Miron Cozma nu este la „blogroll”, locul unde îţi treci prietenii. În fond, e omul cu care Ion Iliescu a comunicat mai bine decât prin Yahoo Messenger: cum domnia sa dădea un mesaj, cum replicile lui Cozma veneau instantaneu.

Domnule Iliescu, ca administrator aveţi cam aceleaşi drepturi ca la fostul blog din lumea reală. În primul rând însă, trebuie să vă schimbaţi parola. Oricine îşi poate da seama că e „moscova”. Puneţi „revolutiesireforma”, oricum nimeni nu-şi mai aminteşte de opera dumneavoastră scrisă.

De la „Options” (opşăns), „Discussion” (discaşăn), puteţi adăuga cuvinte sau exprimări pe lista neagră, cum ar fi „Coposu”, „Raţiu”, „Câmpeanu”, „jos comunismul”, ori „alegeri libere”, şi puteţi interzice accesul anumitor vizitatori-golani mai uşor decât ordonând Poliţiei să-i împuşte în centrul Capitalei. Ori, mai simplu, scoateţi bifa la „Allow comments” şi veţi retrăi clipele de neuitat din timpul primului mandat. În fine, consideraţi nick-urile vizitatorilor ca fiind nişte nume conspirative din vremurile pe care şi acum le regretaţi.

Dacă vreţi să-i ţineţi la curent cu ideile dumneavoastră pe votanţii împreună cu care, în 1990, ne-aţi îngropat viitorul, aveţi varianta RSS. Din păcate, nu URSS, respectivul sistem, deşi testat multe decenii cu ajutorul dumneavoastră pe pielea noastră, s-a dovedit nefuncţional. Sunt doar un fel de manifeste moderne care anunţă că aţi mai scris ceva, cu toate că nu am văzut ca la secţiunea „Language” să existe şi opţiunea „wood”.

Iar dacă doriţi să postaţi un film, nu mai trebuie să sunaţi la Televiziunea Română: doar preşedintele în exerciţiu are această prerogativă. Apăsaţi pe „Manage” şi apoi pe butonul „Upload”. De exemplu, biografia dumneavoastră – care, după ce că nu cuprinde data, locul naşterii, studiile la Moscova şi multe altele, e scrisă şi la persoana a treia, ca la cei încercaţi de delirul grandorii – poate fi rotunjită cu următorul filmuleţ, ce descrie, în fond, moştenirea cea mai de preţ pe care aţi lăsat-o poporului român.

P.S. Acesta e un fragment din filmul „Piaţa Universităţii”.



http://www.youtube.com/watch?v=ZY8rJ8bZQEE 

P.P.S. Şi mă mai întrebam cine m-a înjurat! Noul blog al domnului Georgescu.