Două filme şi-un serial

Iată câteva filme pe care vi le recomand călduros.

Să le spun „comedii”? În ceea ce-l priveşte pe primul, nu există gen care să-l îmbrace. „Un borghese piccolo piccolo” (An average little man) este o capodoperă apărută în 1977, din colaborarea a două genii: regizorul Mario Monicelli şi inegalabilul actor Alberto Sordi. O paranteză: întrebat cândva care este actorul care l-a influenţat cel mai mult, Robert DeNiro a răspuns „Alberto Sordi”. Greu să găseşti un actor care să stăpânească atât de bine alchimia stărilor oglindite pe propriul trup.

Un mic burghez, slujbaş fidel într-un minister timp de 23 de ani, încearcă să-şi angajeze acolo fiul cam tâmpiţel. Pentru aceasta, face orice sacrificiu, intră în masonerie, se umileşte corespunzător. Râzi ca prostu’ jumătate de film, apoi îngheţi: începe o tragedie care îţi dă fiori. Apoi mai urmează o scenă de umor negru – recunoaşterea coşciugului căutat într-o sală plină de sicrie, aşezate pe rafturi – în care nu ştii dacă să râzi sau să plângi. Şi tot aşa.

Continue reading

Tănase şi cele trei oase

O veste bună pentru literatura română. Un fragment din cartea „Oase migratoare”, de Iulian Tănase (îl găsiţi în blog’n’roll la Poemix) a câştigat un premiu la un concurs din oraşul austriac Graz, la care au participat 400 de scriitori. Născut în 1973, Iulian scrie în prezent în Kamikaze. A publicat zece cărţi, printre care volumele de versuri  Îngerotica (Editura Seara, 1999), Poeme pentru orice eventualitate (Editura Crater, 2000) şi Adora (Editura Art, 2009).