Zile de fiori şi râs

” … Dintre cele care îmi trec prin minte, când mă uit la cum joacă Argentina, constant îmi apare prim-concert maestrul filarmonicii din Viena – un fel de campioană mondială în domeniu – care, fiind întrebat: Cine vă dirijează astă seară?, a răspuns: Nu ştiu, noi vom cânta a V-a, de Beethoven! …”.

O altă sonatină aparţinându-i maestrului Cosaşu.

Măcar atât

” … Spaniola nu numai că permite inflamările, dar le şi stimulează. Din Mexic în Argentina şi din Paraguay în Spania, cuvintele au un fel de-a irupe din gâtlej ca nişte păsări ţinute prea mult în colivii. Ceea ce în alte limbi sună sobru, doct sau neutru în spaniolă prinde aripi şi ia foc. Simţi de pretutindeni pârjolul, revoluţia şi iubirea toridă …”.

Un articol de Radu Paraschivescu.

Despre viaţă şi demnitate

” … Este greşit să credem că aceste aptitudini s-au pierdut de frica sărăciei ce ameninţă să vină. Vinovată este sărăcia dinăuntrul nostru, faptul că am depăşit graniţa difuză dintre vigilenţă şi paranoia, că nevoia de putere şi de dominaţie, care s-a ivit din frumoasa dorinţă de a străluci, s-a transformat în fetiş, că puterea este folosită pentru a distruge, nu pentru a proteja, că s-au găsit unităţi de măsură pentru om cum ar fi banul sau competenţa, că atunci când avem control sau putere asupra altora nu ne gândim decât la ceea ce aceştia pot face pentru noi …”.

Articolul întreg, aici.