Ilona se afla triumfătoare, apetisantă, în farfuria dinaintea mea. Prăjeala nu face bine la ficat: am dezbrăcat-o de bluza roz, de foile prea strânse pe coapse, aşa cum îmi închipuisem carnea era dedesubt albă şi netedă, aburindă. Am prins cu degetele (furculiţă, de unde?) spinarea frumos arcuită, am desfăcut o bucată de la ceafă, ceafa aceea peste care se revărsa tuşul imensei coafuri, mi-am umplut gura cu aromele ameţitoare ale fiinţei ei, cu aceleaşi dibace două degete am scos pe marginea farfuriei câteva oase lungi şi ascuţite ca nişte agrafe, rupând apoi uşor capul splendid, îmbujorat, m-am întrebat dacă zâmbetul de zeiţă a supravieţuit trecerii prin uleiul tigăii, nu pot afirma că da, în oscioarele late ale craniului se-ascunde întotdeauna un suc fineţe ameţitoare, am supt bucăţică cu bucăţică, cerul gurii mele vibra de parfumul dumicaţilor întârziaţi; pentru curăţarea şirei spinării, de-o perfecţiune uluitoare, m-am servit de-un cuţit întâmplător lăsat pe masa alăturată, în râvna mea impetuoasă mi-a fost indiferent că lama îi era maculată de cărămiziul unei prize de boia, asemănarea coloanei cu un pieptene mi s-a părut de o jignitoare vulgaritate: Ilona îşi ţinea în această lungă şi desăvârşită scară a vertebrelor, închipuind cel mai supravegheat crescendo din câte au putut scrie compozitorii de sonate, tot secretul mlădiosului său mers, acum îmi explicam unduirile ei înnebunitoare prin lichidul curţii, prin canalele întortocheate ale subsolului bucătăriilor. Şi din nou carnea, carnea aceea dulce cu miros de untdelemn, de bunătatea căreia nu mă mai săturam …

( …) Acum, frumoasa, neasemuita Ilonă zăcea învinsă pe marginea farfuriei, numai şi numai oase albe, subţiri, strălucitoare, îmi simţeam fiinţa stăpânită de fiinţa ei, o savurasem şi o dobândisem ca un amant, reeditasem – dar mult mai cuprinzător, mai grav şi mai saţiabil – momentul ascuţit, concludent al trecerii ei, în mers voios, teribil, prin mine. Nu-mi amintesc să mai fi iubit vreodată atât de scurt, pe viaţă şi pe moarte, numai insectele acelea devoratoare cu aspect de circuite integrate, locuitoare sub frunze sau lespezi umede cunosc asemenea clipe sublime.

Notă: fragment din romanul „Licitaţia”, de Mircea Horia Simionescu, 1985.

Celebra trupă românească Oedip Piaf a ajuns la cel de-al şaptelea album, unul care cuprinde cover-uri după piese cunoscute. Discul poate fi ascultat aici.

La cererea publicului, unul dintre hit-urile trupei, de pe cel de-al patrulea album, intitulat „Cercul”.

Eberhard e un pescar al sunetelor joase. Susţine de mulţi ani concerte solo sau cu muzicieni precum Gary Burton sau Jan Garbarek. Din păcate, în iunie 2007 a suferit un atac în urma căruia încă nu şi-a revenit total, deci nu va fi pe scenă la următorul concert pe care Garbarek îl va susţine în Bucureşti.

Aici aveţi o mostră de broderie. Omul cântă la contrabas electric, iar un sampler reţine şi reia tema, pe marginea căreia Eberhard Weber improvizează.