… femeia (2) …

„ … Acum, să-ţi spun eu ce reţetă am pentru ispitit femeile. Trebuie, bagă la cap, să ştii cum să-i iei mâna, cum să i-o ţii şi gata, e a ta. Să nu crezi că e atât de uşor. Unii bărbaţi o înşfacă atât de aprig, de zici că i-o smulg din umăr şi parcă şi simţi mirosul de arnică şi auzi cum se sfâşie bandajul. Alţii o apucă de zici că-i potcoavă înroşită în foc şi o ţin la distanţă, cum toarnă farmacistul în sticlă tinctura de asafoetidă. Şi cei mai mulţi apucă mâna şi trag de ea prin faţa privirii doamnei, cum fac bărbaţii când găsesc o minge în iarbă, încât doamna nu are nicio şansă să uite că mâna îi e crescută din braţ. Cu toţii procedează greşit.

Să-ţi spun eu cum e corect. Ai văzut vreodată un om care se strecoară în curtea din spate şi ridică o piatră s-o arunce în pisica de pe gard care-l priveşte? Omul se preface că nu are nimic în mână, că pisica nu l-a zărit şi că nici el n-a zărit pisica. Cam aşa ceva. Nu-i trage mâna să vadă. Să n-o laşi să creadă că tu ştii că ea ştie că tu îţi dai seama că ea e conştientă că tu îi ţii mâna …”.

Din nuvela „Telemachus, prieten”, de O. Henry, apărută în volumul „Niciun fel de povestire”, Editura Univers, 1983.

nic.greenchannel.ro

Dacă aş fi în locul vostru, aş nota acest blog şi l-aş vizita aproape zilnic. Aici găseşti cele mai neaşteptate nebunii, filmuleţe fără nicio legătură cu viralele stupide cu blonde care parchează prost, texte bune de tot şi, mai ales muzică, de la Nine Inch Nails la Piotr Mamonov.

Pentru exemplificare, un text din iulie, numit „Pornotaoism”.

“ … Îmi necăjeam odată un pretenar reproşându-i că nu dragostea de carte îl mână spre (im)posturi universecuristice, ci dorinţa de a nu pierde bătălia pentru vaginele tinere aflate în treaba, trebăluind deci prin campus. Om serios, dotat cu socri şi nevastă, nega vehement, ba mărturisindu-mi că «p-alea bune le pic de nu se văd» …”.

Continuarea aici.

Pornographic Apathetic

… femeia (1) …

FERUCCIO SERAFINI: „Lupta femeii cu roata dinţată” – „Dramatică, sângeroasă, mereu neprevăzută şi niciodată încheiată este lupta femeii cu roata dinţată. Autorul, printr-o măiestrie inegalabilă, printr-o bună ştiinţă a distribuirii efectelor, ne poartă în chiar locul încleştatei lupte, astfel că simţim aievea gâfâitul oribil al femeii, scrâşnetul roţii dinţate, toată acea atmosferă de transpiraţie şi ulei ce alcătuieşte nu numai o mare scenă plastică, ci chiar un simbol al condiţiei femeii în angrenajul tehnologiei de mare randament. Cititorului îi sunt îngăduite însă şi unele momente de răgaz, de meditaţie, când roata dinţată este oprită, spre a fi revizuită şi gresată de către aceeaşi femeie, care – ne asigură autorul – are calificarea necesară spre a face o treabă bună, de garanţie, precum şi sentimente delicate pentru utilajul de care şi-a legat destinul.” (Editura „La Stampa”, Milano 1939).

IACOB VINCI: „Deliciile pâinii” – Deşi fiecare om menţionează că munceşte pentru o pâine, seara vedem o mulţime de oameni întorcându-se acasă cu câte o femeie. Iacob Vinci ajunge că omul va fi fericit numai atunci când îşi va prepara femeia acasă. Dospită bine, frământată de două ori, ea poate oferi delicii fantastice. Imensă evoluţie de la pâinea cu sare, oferită oaspeţilor, la femeia cu farmece şi susan păstrată exclusiv pentru sine. (Editura „Socrate et fils”, Caen 1960).

ROBERT CHEVE: „Amanta decapotabilă” – Roman (Editura Hachette, Paris 1928).

Fragmente din „Bibliografia generală”, Mircea Horia Simionescu, 1970.