Trupă interesantă de puştani, foarte tehnici, dar cam prea japonezi :)

De pe albumul „Songs for sad women” (2007).

Mai ales Che 2 este foarte bine făcut şi, deşi cu toţii ştim deznodământul, aştepţi finalul fără răsuflare. Despre Benicio nu pot spune mai mult decât că, în acest film, este Che.

Nu mă descurc în a denumi genurile de filme, dar cred că vorbim de un documentar artistic în care absolut fiecare piesă din puzzle e la locul ei. De la uniforme la scena soldatului care îi dă lui Guevara să tragă din ţigară în şcoala din La Higuera, totul e reprodus cu o minuţiozitate (era să scriu „muniţiozitate”) dementă.

Filmul nu intră aproape deloc pe panta politică, lucru foarte greu, având în vedere subiectul. Nu prea există manipulările clasice ale regizorului sau scenaristului de a te apropia sentimental de eroul principal. Dar …

… între Che 1 şi Che 2 lipseşte Che 1,5. Undeva între preluarea puterii în Cuba, discursul de la ONU şi plecarea în Congo, între ianuarie şi iunie 1959, există procesele şi execuţiile de la Cabana Fortress, pentru care Che a fost responsabil. Deşi cele două filme urmează jurnalul lui Guevara, faptul că această perioadă nu apare deloc în film constituie marele minus al acestuia. Şi pentru cei care văd numai eroismul lui Che, şi pentru aceia care nu i-l văd deloc.

1. „T”- ul de parcare

2. Berea cu lămâie

3. Deodorantul Malizia.