În vara aceasta, am parcurs pe jos peste 600 de kilometri prin nordul Spaniei, între oraşele Santander şi Santiago de Compostela, parte a unei rute străvechi a pelerinilor, denumită “El Camino del Norte”.

Acest drum înseamnă…

… sutele de trompete florale ale magnoliilor, izbucnind din garduri şi acoperindu-le, plajele pustii, hambarele asturiene cocoţate pe piloni conici sau cele mai mici, montate în Galicia deasupra porţilor.

… vacile şi caii dormind în picioare, animale statuare sprijinite de ceaţa păstoasă a răsăritului.

… luna încă vizibilă pe boltă la amiază.

… Galicia fantomatică şi depopulată, cu casele ei din piatră părăsite, îmbrăţişate de verdeaţă.

… italianul care a parcurs Camino alergând, având cu el doar pasta şi periuţa de dinţi, un aparat de ras şi-un rând de haine de schimb.

… sculptorul bătrân din Xeixon cioplind în piatră cruci celtice, dar şi castanul din Baamonde, vechi de cinci secole, în a cărui scorbură un artist local a făurit o capelă şi a sculptat imaginea Fecioarei.

… slujba religioasă din Mânăstirea Santa Maria din Sobrado dos Monxes, amintind de atmosfera descrisă în „Numele trandafirului”.

… caii sălbatici pletoşi pripăşiţi lângă o veche biserică cisterciană şi căţeaua ieşindu-ne brusc în cale dintr-un lan, doar pentru a ne studia, cu acelaşi aer placid al sătenilor, pentru a se întoarce înapoi lângă puiul ei.

… Santillana del Mar, satul descris de Sartre în „Greaţa” drept cel mai frumos din Spania”, rămas într-un secol de mult trecut, ca un gândac cuibărit în boaba sa de ambră vegetală.

… cimitirele organizate ca nişte orăşele ale celor duşi, cu sicriele aşezate în rafturi unele peste celelalte.

… cele două doamne care în satul Peon au coborât din automobil, lăsat în mijlocul străzii cu frâna de mână trasă şi motorul pornit, pentru a ne călăuzi o perioadă.

… cicliştii profesionişti sau amatori care străbat reţeaua rutieră a Spaniei, o incredibilă structură de asfalt în care autostrada, şoseaua şi drumul merg deseori în paralel, ceea ce te face să te gândeşti că, în definitiv, o cale rutieră nu-i o piramidă, a cărei construcţie să dureze secole.

… vechea biserică Santa Marina, pe turla căreia a crescut un copăcel. La umbra ei te aştepţi să găseşti un mexican cu poncho şi sombrero, sorbind mescal, dar douăsute de metri mai încolo se află un luxos club de golf.

… bătrânul care în Colunga ne-a dăruit bastonul lui, să ajungă măcar el la Santiago de Compostela, ceea ce s-a şi întâmplat.

… ar putea salva de unul singur Roşia Montană, dar s-ar plictisi.

Eu zic că în cărţile de identitate ar trebui precizate foarte clar anumite chestiuni, fără alte variante sau nuanţe:

1. Ţii cu Ponta sau cu Băsescu?

2. Susţii eutanasierea câinilor vagabonzi sau nu?

3. Eşti pentru Roşia Montană sau împotriva?

4. Ţii cu Steaua sau cu Dinamo?

5. Ai cumva un văr la Brăila?

Apoi, să ai dreptul să-i ceri buletinul altuia şi el obligaţia de a ţi-l arăta. 

La sfârşit nu poate rămâne decât unul singur. Ăla va fi românul adevărat şi va câştiga toate talent-show-urile.