Partea cea mai bună a unui transfer este, ca într-o poveste de amor, ceea ce popular numim vrăjeala. Fotbalistul român joacă mai mult în intersezon, când este „curtat” de cluburi și sunt trimiși pețitori imaginari. Când formularea cel mai des folosită este „ar putea ajunge la”, înseamnă că „nu se va petrece niciodată”, ca în cazul fetelor mari ce-și pun busuioc sub pernă: în nopțile următoare nu li se va întâmpla nimic altceva decât că vor fi nevoite să mai cumpere niște busuioc.
Există însă și acel 1 la sută din situații când transferul se face. Atunci, traseul unui fotbalist român într-un campionat puternic e descris, de obicei, prin cuvântul „aventură”. Respectivul trăiește „o frumoasă poveste de dragoste” în Anglia, va avea aventuri exotice prin China și Qatar, apoi se va întoarce la soția veșnic iertătoare, Liga 1.