There are 42 posts tagged hazlii (this is page 6 of 7).
Dacă s-ar face un clasament pe naţiuni la gradul de umplere al frigiderului, am câştiga detaşat.
Modern şi strălucitor, pare un portal spre o lume mai bună. E bibliotecă de resurse, buncăr de supravieţuire şi ladă cu comori. Ştiu familii care pe vremea lui Ceauşescu aveau două frigidere şi un congelator în casă şi le-au păstrat, înlocuit şi burduşit până în zilele noastre. Să fie. Continue reading
6. Eddie Izzard „Definite Article” – 1996
John Cleese spunea despre el, pe bună dreptate, că este „membrul pierdut al trupei Monty Python”. Şi-a compus un personaj aparte, un travestit „executive style”, şi slalomează prin zona suprarealist-absurdă a umorului, delicat şi deseori autoironic. E imposibil să nu-l iubeşti.
P.S. A fost în România, cu show-ul „Force Majeure”, şi l-am ratat. Păcat.
7. Richard Pryor „Live on the Sunset Strip” – 1982
După Lenny Bruce, Richard Pryor e omul care a împins libertatea cuvântului până în pânzele albe. Seinfeld l-a descris odată drept „un Picasso al profesiei noastre”, iar Cosby a declarat, la rândul lui că „O graniţă mai subţire între comedie şi tragedie decât cea trasată de Richard Pryor nu se putea”. Abandonat de mamă la 10 ani, a avut o viaţă grea, crescând în bordelul bunicii sale, unde a fost molestat. A fost căsătorit de 7 ori cu 5 femei. Din toate aceste experienţe, dar şi din multe altele asemănătoare, a extras un comic delirant.
1. Louis C.K. „Oh My God” – 2013.
În acest moment, e cotat drept cel mai bun stand-up comediant. Autoironic, jucăuş şi cald, axat în general pe propriile experienţe de bărbat divorţat, trecut de 40 de ani, care are două fetiţe. Superbe sunt şi serialele Louie și Horace and Pete.
2. Steven Wright „I Have a Pony” – 1985.
E comediantul care s-a dus în direcţia opusă celorlalţi. Fraze spuse cu o voce letargică, într-un ritm monoton, iar tot umorul e – mare performanţă – doar în cuvinte. Câteodată, trebuie să procesezi poanta timp de câteva secunde până să-ţi dai seama că e genială, atât e de bun.
Poliţişti, pompieri, soldaţi în filmele americane. Toţi sunt pirpirii şi lipsiţi de vlagă pe lângă controlorii ITB din Bucureştii anilor 80. Patruzeci şi cinci de minute care vă vor ţine cu sufletul la gură: acţiune, suspans, răsturnări de situaţii şi compostări în ultimul moment.
Politica de confidențialitate Termene și condiții Politica de cookies
