O probă de cuplu

de Elena Georgescu

Discuţia legată de trecutul erotic al partenerilor seamănă cu acele necesare momente când te decizi să scapi de câteva lucruri inutile din casă. Înainte de a le duce la gunoi, trebuie să le strângi maldăr şi să le treci în revistă.

În general, trecutul sexual bogat al partenerei îi deranjează pe bărbaţi, în timp ce femeile se concentrează asupra prezentului. Este poate şi pentru că bărbaţii văd în sex mai ales ideea de posesiune, în vreme ce femeile mai degrabă pe cea de comuniune. Ei sunt angrenaţi într-o nesfârşită competiţie („A fost mai bun ca mine?”), în timp pe femei le interesează de obicei „Pe care ai iubit-o mai mult?”.

Este bine să ştim trecutul celui ales nu pentru a-l judeca, ci pentru a-l cunoaşte mai bine. Aflăm din povestea lui cum anume a învăţat el să se poarte în cutare situaţie, ce îl bucură şi ce îl răneşte, ce nevoi are, cum gestionează o relaţie sau cât tolerează la celălalt, care îi sunt resursele şi care limitele. Nu „palmaresul” contează, ci şansa  de a ne proteja pe noi, dar şi pe el. E ceva ce ţine de maturitate, dar şi de sinceritate. Dacă suntem împreună, de ce să nu ştim cât mai multe unul despre celălalt, din toate etapele vieţii?

A spune că nu contează trecutul reprezintă o diminuare a importanţei prezentului. Evident, e şi un test util. Dacă partenerul evită răspunsul, dacă niciuna dintre „foste” nu a însemnat nimic deosebit pentru el, dacă se schimbă la faţă când vorbeşte de o trecută iubire, … hmmm, atunci ceva nu e în regulă.

Trecutul poate ucide viitorul

de Adrian Georgescu

Nu înţeleg persoanele care dau dovadă de această formă de masochism. Pe de-o parte, îşi doresc o viaţă sexuală cât mai “aprinsă”, pe de altă parte ar vrea ca priceperea în domeniul erotic a perechii să fi fost obţinută prin citirea manualelor ori prin revelaţie, nu prin contacte anterioare.

În al doilea rând, e ceva ce nu-ţi aparţine, un teritoriu intim al unei persoane asupra căreia nu câştigi drepturi doar pentru că în acel moment sunteţi împreună. Nu cumperi o maşină, ca să te intereseze foştii “proprietari” şi eventualele defecte, ci începi un drum alături de o fiinţă. Or, fiecare nouă relaţie este o pârjolire a trecutului. Fostele iubiri rămân parte din noi, dar nu au nicio legătură cu prezentul în afara faptului că ne-au construit şi definit din punct de vedere sentimental.

Oamenii sunt unici şi irepetabili. La fel şi şi ceea ce se întâmplă din punct de vedere erotic între ei, în ciuda unor similitudini a gesturilor ori a trăirilor, foarte periculoase, întrucât tentează în a trage concluzii pripite, de genul “Dacă a înşelat în zece relaţii anterioare, mă va înşela şi pe mine”.

Un cuplu nu se încheagă prin mecanisme psihanalitice gen “Întoarce-te în trecut ca să îţi înţelegi prezentul şi să prevezi greşelile viitorului”, ci prin acea forţă inexplicabilă a iubirii. Dragostea puternică e cea care-şi refuză plasele de siguranţă, nu aceea care se construieşte ca după un manual de utilizare.