Let there be Max!

Spune Bernie Ecclestone: „Prea mulți piloți apasă comunicarea radio la primul semn de presiune sau în cazul unui contact. Adevărații piloți sunt frustrați, la fel și publicul, la fel și eu. E o nebunie. Regulile au ajuns ca niște stâlpișori de trotuar, încetinindu-i pe piloți. Lăsați-i să se întreacă! Dacă e ceva periculos, ne putem descurca”.

Omul a spus-o atât de bine, încât nu sunt multe de adăugat. Doar că e trist că un pilot ca Vettel, de pildă, de patru ori campion mondial, a devenit un plângăcios. Sau că Button, care cândva stabilea recorduri de precocitate, a terminat o carieră în care parcă a mers „la limita evitării oricărui pericol”.
Continue reading

De ce MotoGP e o competiție mai vie decât Formula 1

motogp3

Depășirile sunt dese și nu sunt „asistate”. În Formula 1, principalul mod în care se putea depăși era crearea efectului de aspirație în spatele mașinii din față, de care pilotul aflat în urmă putea profita. Pentru a se contrabalansa diminuarea acestui efect, a fost introdus sistemul DRS, care creează artificial premisele depășirii, un fel de Viagra a curselor.

În MotoGP nu e nevoie de așa ceva; într-o cursă vedem uneori mai multe depășiri decât într-un întreg sezon de F1. În „Marele Circ”, pe patru roți, cu mașini foarte stabile și asistate de numeroase echipamente electronice, greșeala aproape că nu mai este posibilă. În MotoGP, pe două roți, deci cu o stabilitate mult mai redusă și cu un spațiu necesar pentru depășire de patru ori mai îngust, orice deviere de la traseul ideal și de la accelerarea/decelerarea perfecte ale celui din față oferă oportunități pentru cel din urmă.  Continue reading