Uneori, aș vrea să mai repar câte ceva. Din copilărie, îmi plăcea chestia asta; un casetofon, instalația electrică a bradului de Crăciun, bicicleta, puține rezistau fără să fie demontate. Un obiect desfăcut în fața ta recompune ceva din frumusețea și ordinea și liniștea Universului.

Pe vremea aia, în fața blocului, bărbați în maiouri cu găurele ridicau capotele de Dacii și se scufundau în boturile fiarelor mitologice care nu voiau să mai meargă. Le desfăceau pe folie, apoi suflau în jiglere ca-n niște fluiere fermecate, le montau la loc  și mașinile începeau să meargă.  Continue reading →