Dacă ne putem certa la Operă, înseamnă că ne putem certa oriunde: la grupul de terapie, la priveghi, când ne bronzăm pe saltea în largul mării, în timpul unei operații pe cord deschis sau în somn.

Românii se pot lua de păr și dacă sunt de aceeași părere sau mai ales atunci. Când cineva îți dă dreptate înseamnă că și-a însușit opinia ta. În ce scop? Cine l-a trimis?

Nevoia de inamici o întrece pe cea de prieteni. De-aia folclorul nostru dospește de paranoia. Avem dușmani nu doar în manele, ci și în toate baladele sau doinele. Tuturor personajelor bune li s-a pus gând rău. Apropo, cum să-i spui unei oi că tovarășii tăi vor să te omoare? Nu e de glumă, omul chiar trebuia internat urgent; poate despre asta și vorbeau ceilalți ciobani.

De aceea ne certăm chiar și la Operă: e dovada unei neliniști profund creatoare. Omul care face puțin strigă cel mai tare. În curând, din primele rânduri se va urla: „Huo, Rossini!”, iar de la lojă se va răspunde: „Muie Verdi! Muie Verdi!”.