Primul mail a venit cu o promptitudine germană, la câteva secunde după miezul nopţii. Vicepreşedintele departamentului de marketing de la Lufthansa, domnul Hubert Frach, mi-a urat oficial, cu semnătură, „La mulţi ani”, invitându-mă să mă joc cu un tort căruia trebuia să-i rotesc blaturile până la potrivirea perfectă.
Bănuiesc că în avionul cu care am zburat acum vreo opt ani între Zürich şi Frankfurt s-a organizat şi o mică petrecere. Stewardesele s-au strâns în micul hol din spatele cabinei pilotului, şuşotind: „E ziua lui Herr Georgescu. Vă amintiţi? E tipul care pe 23 aprilie 2002 a stat pe locul 25E”, „Ce pasager deosebit! Ce om!”. Pentru siguranţa călătorilor, sper ca avionul în cauză nu a scris pe cer „Herzlichen Glückwunsch zum Geburtstag, Herr Adrian”.