in Evenimentul Zilei, Jolly Joker |

Copilăria iese la pensie

Într-un recent spot TV, copiii de pe ecran îi invită pe cei de acasă să vină în perioada sărbătorilor la hipermarketul cu cele mai mici preţuri. Mecanismul seducţiei este perfect pus la punct: melodia e sprintenă, decorul angelic, copiii-actori delicioşi. Dacă aş avea vârsta lor, m-aş agăţa de pulpana hainei unei părinte şi nu l-aş lăsa până nu m-ar duce acolo unde toate visele devin realitate …

…miracolul petrecându-se, bineînţeles, contracost. Copilul însă nu e încărcat cu asemenea probleme – puterea de cumpărare a familiei, raportul calitate/preţ al produselor, oferte promoţionale pentru lichidarea stocurilor -, el trebuie doar folosit ca o telecomandă pentru atingerea scopului, aducerea părintelui în ipostaza de cumpărător.

Problema publicităţii ţintite spre cei mici e tratată diferit de la ţară la ţară. În Statele Unite, de exemplu, ea este „o afacere ca oricare alta”, deci copilul e „un client ca oricare altul”. În Suedia şi Norvegia aceste reclame sunt interzise, în Grecia sunt permise numai după ora 22:00, iar în Belgia şi Danemarca sunt sever restricţionate. În Marea Britanie a fost lansată recent o anchetă guvernamentală pentru măsurarea efectelor bombardării în acest mod a copiilor.

Ştim că majoritatea reclamelor creează false nevoi, convingându-ne că nu putem trăi fără produsele pe care le promovează. Studiile arată că, mai ales în rândul oamenilor cu venituri mici, acestea pot duce la anxietate şi la diminuarea încrederii în sine, oamenii receptând inconştient ideea că nu eşti OK dacă nu te îmbraci, speli pe cap sau bărbiereşti cu respectivele produse. Exercitarea acestei vrăji asupra copiilor este însă perfidă şi periculoasă.

Cât timp mamei i se spune că numai cu un anume iaurt, ce asigură necesarul zilnic de calciu, odrasla ei poate creşte sănătoasă, lupta e inegală, dar cât de cât corectă. Cercetările au arătat însă că un copil de mai puţin de 8 ani e total lipsit de apărare din punct de vedere cognitiv şi psihologic în faţa publicităţii. El va lua de bune toate reclamele, pentru că oamenii mari spun întotdeauna adevărul. În lumea lui curată orice este posibil, banii nu există, e suficient să întinzi mâna ca să iei, iar cei de aceeaşi vârstă cu el care dansează la televizor nu îl cheamă la un hipermarket, ci într-un imens loc de joacă.

În medie, un copil vede pe an mai mult de 20.000 de reclame – dintre care peste 60 la sută sunt la cereale, snacks-uri, mâncăruri cu conţinut ridicat de grăsimi, băuturi acidulate şi jucării – şi până la vărsta de zece ani poate recunoaşte 400 de mărci diferite. Printre acestea se numără, evident, şi produsele destinate adulţilor. E sugestiv cazul unui copil de 5 ani din Australia care, întrebat fiind ce şi-ar dori cel mai mult pe lume, a răspuns: „Un Tampax, pentru că dacă aş avea unul, aş putea înota, călări şi face orice, fără să mi se poată întâmpla nimic”.

De fapt, aceasta e marea perversitate a reclamelor adresate copiilor, că nu-ţi dau variante acceptabile de alegere. Poţi să fii ori un părinte dur, interzicând o plăcere celei mai dragi fiinţe, ori unul nepăsător la urmările pe termen lung asupra ei. De obicei, a doua variantă se alege singură, pentru că în joc este o miză uriaşă. În lume, adolescenţii fac anual cumpărături în valoare de 155 miliarde de dolari, copiii sub 12 ani de 25 de miliarde, iar ambele categorii îşi determină părinţii să cheltuiască alte 200 de miliarde de dolari. Este o piaţă uriaşă şi, în plus, una cu un potenţial ameţitor: cu cât copilul devine mai iute client, cu atât mai sigură este fidelizarea lui pe viaţă. Nu degeaba Coca-Cola a plătit 150 de milioane de dolari către Warner Bros pentru drepturile globale de marketing la filmul „Harry Potter şi piatra filosofală”. Nu degeaba 20 la sută dintre restaurantele fast-food oferă un erou din plastic cadou micilor consumatori: un hamburger plin de colesterol pare mai hrănitor asociat cu puterile magice ale lui Spiderman.

Un alt efect constatat în studiile legate de această temă este forţarea sexualizării timpurii. Prin crearea unui deplasat sentiment de apartenenţă la „lumea femeilor” sau la cea a celebrităţilor, profitând de dorinţa fiecărui copil de a fi luat în seamă de către adulţi, fete aflate departe de vârsta pubertăţii sunt încurajate să se fardeze, să se încalţe în pantofi cu toc şi să îmbrace în fuste scurte. Dacă aţi văzut vreodată o fată de 10 ani transformată în Lolită, nu se poate să nu vi se strângă inima, căci lumea parcă s-a mai murdărit un pic.

E cunoscută povestea fluieraşului din Hamelin, care, pentru că locuitorii unui oraş nu i-au plătit deratizarea, a plecat cântând cu toţi copii urbei după el şi i-a ascuns într-o peşteră. Acelaşi lucru îl face zilnic, puţin câte puţin, publicitatea adresată direct copiilor de vârstă fragedă.

Este alegerea dumneavoastră ce vreţi să vedeţi în această chestiune: corupere sub masca unei veselii prietenoase, asigurată de văcuţe blajine ori de vedete pop la 10 ani, sau pregătirea necesară pentru lumea consumeristă în care vor intra odată şi-odată. Eu sper doar ca, de la atâta eficienţă în abordarea noilor categorii de clienţi şi de la atâta încurajare a precocităţii, să nu prind vremea în care noul născut va veni pe lume zbierând numele mărcii de scutece pe care o preferă.

CÂTEVA DINTRE SURSE: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7.

Related Posts:

Published

Write a Comment

Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

112 Comments

  7. AG:
    Nu. Scriu biografia romantata a lui Nicolo Napoli…in araba si persana ( pe care o invat special cu acest prilej ) :D

    Reply to doctor

  8. Codru:
    Cola??? Sa vezi pe aici cum se bea bautura asta. Cu damigeana. Eu nu o beau decat in rom si doar atunci cand romul e foarte prost :D

    Reply to doctor

  12. Si mai e un shpil la produsele cu multa publicitate.
    Pretul de vanzare al unui produs pe piata e alcatuit din cheltuielile cu materiile prime, mana de lucru, energie, transport, profit etc. si cheltuieli cu publicitatea. Publicitatea costa imens in ziua de azi.
    Sa luam doua produse similare, unul cu reclama si unul fara reclama, vandute la acelasi pret, caz frecvent. Cheltuielile cu publicitatea sunt probabil acoperite numai daca se umbla la materiile prime si la maopera. Deci, la calitate.
    Teoretic, un produs cu cat are mai multa publicitate cu atat este mai prost.
    Stiu ca in practica lucrurile nu stau chiar asa dar nu cred ca sunt departe de adevar.

    Reply to the

  15. Foarte bine documentat….si aici te innebunesc reclamele,si da copiii sunt foarte sensibili la ceea ce vad.
    In Romania ma intreb care o fi cel mai ieftin supermarket…ca eu nu l-am gasit nici macar pt produsele made in Romania.
    Am si eu un baiat de 9 ani si mai sunt si o mama mai dura..cred ca cel mai important lucru e sa comunici continuu cu copiii.
    Ultima oara cu el intr-un supermarket….ii cumparasem biscuiti iar el m-a intrebat daca poate sa-si mai cumpere un pachet( vazuse reclame si inca nu-i gustase)…eu l-am intrebat cat costa?…el mi-a raspuns si am spus ok de data asta….apoi a intrebat daca ii pot cumpara jetix magazine…o revista pt copii…l-am intrebat pretul dupa care i-am spus ca trebuie sa aleaga intre biscuiti si revista.Spre surprinderea mea a ales revista.Nu ma asteptam sa o faca ,de asta ii si cerusem asta.
    Cred ca sunt pe drumul cel bun,daca reusesc sa-l conving si pe sotul meu sa faca la fel…haha
    Problemele incep acum cu sexualitatea,ca-mi vine acasa cu fel si fel de cuvinte si habar nu are ce spune…dar mai si rade.
    Incerc sa-i spun ca homo nu e o injuratura si nici lesbi nu e injuratura..asa gandesc eu si consider ca intr-o societate unde homosexualii si lesbienele sunt acceptate…vei avea probleme abia atunci cand nu-i accepti si-i respecti ca oameni.
    Am lungit-o deja prea mult,despre astfel de subiecte cand incep nu mai opresc..

    Reply to nico

  16. Nu stiu de ce, dar articolul asta mi-a adus aminte de o reclama mai veche…. aceea cu un copil care aproape distruge un magazin ca sa ii cumpere tatal lui nu-mai-stiu-ce… si morala era „mai bine foloseai un prezervativ..”
    Mi s-a intamplat de multe ori sa vad in magazine copii care mai aveau un pic si isi bateau parintii ca nu le cumpara nu-stiu-ce ciocolata sau nu-stiu ce-jucarie…
    Este trist, de-a dreptul trist ce se intampla.

    Articolul este binevenit si excelent scris, respect!

    Reply to Kallista

  17. AG:
    Da. E o scula supermisto. Doar monitor, tastatura si mouse. Fara fire si alte angarale.
    Reclamele astea sunt briliante. Tipul care il joaca pe PC, John Hodgman e parte din The Daily Show with Jon Stewart

    Reply to doctor

  20. GA
    da, dar anunt dinainte ca nu mai sunt la curent cu notiunile economice curente. asa ca nu da prea tare, pentru ca banuiesc ca asta vrei.

    Reply to the

  22. Doctor Demonicus… ma bucur ca mai sunt si altii care stiu araba :P

    Dar sa revenim la subiect..

    Marian… este o strategie buna de marketing dar… cu ce pret? Ar trebui sa fim cu totii mai responsabili pentru tot ceea ce se intampla in societate. Si apoi… nu e numai vina reclamelor… si parintii sunt vinovati… ar trebui sa aiba mai multa grija si sa nu-si mai lase odraslele sa se uite la orice.

    Ca fapt divers… eu una nu ma mai uit la televizor de vreo 3 ani….

    Reply to Kallista

  26. Kalista:
    Mie imi pare rau ca nu pot sa o utilizez mai des. Intr-un an am uitat mult. Trebuie sa ma reapuc de ea pt. ca altfel e jale :D

    Reply to doctor

  29. Doctor Demonicus… chiar ca e geniala reclama aia!

    Cand inca mai aveam televizor in casa ma uitam la Noaptea Devoratorilor de Publicitate… erau unele de-a dreptul extraordinare!

    Reply to Kallista

  36. AG:
    Nu se uita complet dar raman gauri mari. In 2 saptamani le rezolvi daca muncesti cam 6-7 ore pe zi doar la ea. In plus e nasol ca mie imi trebuie araba clasica vorbita de foarte putini pe aici. Dialectele sunt foarte diferite. De exemplu eu nu inteleg o boaba din ce vorbeste un marocan. Kalista poate sa-ti confirme teza diferentelor mari intre dialecte :D

    Reply to doctor

  39. @ AG

    20000 de reclame pe an inseamna o medie de 54 de reclame pe zi…daca la fiecare 5 min avem 1 min de reclama inseamna ca juniorul se uita IN FIECARE ZI la TV 4, 5 ore!

    Bey, mi se pare exagerat…ma uit la fie-mea…la 8 incepe scoala, n-are timp de TV, ajunge acasa la 3:20 de la scoala mananca, lectii si putina destindere (joaca) pe afara….se face cel putin 7 seara…la 10 doarme. N-ar avea cand sa se uite la TV atat de mult. IN fine, punct ochit punct lovit .

    Reply to genial

  40. Da, Doc, la Bucuresti am studiat, pe Pitar Mos…

    Si da, diferentele dintre dialecte sunt foarte mari. Cat am stat in Cairo am avut ocazia sa discut cu niste sauditi, abia ne-am inteles, noroc ca mai stiau si ei cat decat fusha…. altfel nu cred ca ne intelegeam.

    Reply to Kallista

  45. GA, tu iei in considerare doar reclamele tv. dar mai sunt mii de forme de reclame, in panouri, pe strada, pe masini, pe pixuri , poti sa continui la nesfarsit. aproape fiecare obiect reprezinta o reclama pentru alte 20 d eproduse.

    Reply to the

  47. Stiu unde este :P doar ca nu am mai vazut-o de multa vreme, din pacate. Da, lumea e mica :) sunt placut surprinsa, sincer. Dar ca sa nu se supere domnul Adrian Georgescu, revin la subiect…

    The Man.. point taken… suntem bombardati cu reclame si multi nici macar nu isi dau seama de asta

    Reply to Kallista

  50. Magarul lui Buridan avea doar doua optiuni : fanul sau apa. Si atunci te puteai gandi la liberul arbitru.
    Noi suntem asediati cu mii de oferte. E deja prea mult. Nu mai alegem, doar ni se da branci.

    Reply to the

  53. Kalista:
    Nu se supara AG, poate codrus cand o sa vina :D

    Eu am vorbit cu ea la telefon acum 3-4 zile. Suntem cam la 2 ore cu avionul distanta.

    Reply to doctor

  55. Eu am lucrat la .. hai sa zic „o companie de telefonie mobila” (ca sa nu fac reclama).. cateva luni. Mi-am dat rapid demisia pentru ca nu eram de acord sa mint clientii in fata. Am vazut first hand ce tehnici de manipulare se folosesc atat in reclame cat si in public relations si m-am scarbit

    Reply to Kallista

  57. Adrian, te invidiez „intelectualiceste” :P Nu stiam ca ai facut sanscrita.

    Doc, daca mai vorbesti cu dumneaei, spune-i te rog ca are fosti studenti in Romania care o iubesc si o apreciaza pentru ce i-a invatat in timpul facultatii!

    Reply to Kallista

  58. The man…

    si mai apare un paradox. produse de tot rahatul au parte de promovari geniale. ce-am castigat la faza asta

    Unii considera imbecilizarea un mare bine… Din pacate! Nu stiu daca ati aflat… exista o carte pe piata „Homo videns” si vorbeste despre imbecilizarea Tv..

    Reply to Kallista

  59. iar fazele cu copii din clipuri sunt absolut abominabile. e un fel de serial cu copii care mananca branza Hochland, cred. pustii au 10-12 ani dar absolut toate replicile au substrat sexual.
    Complexul lui Oedip cedeaza teren in fata complexului cascavalului.

    Reply to the

  62. The man, mi-ai luat vorba din gura! Exact la seria aia de reclame ma gandeam si eu.. si nu numai replicile… ai observat cum se linge pe degete fetita aia????

    Reply to Kallista

  67. Salutare, Alex! pentru mine ar trebui sa fie „noapte n=buna”, ca maien lucrez… but this blog is addictive! :P

    Adrian, nu ai pentru ce, placerea e de partea mea :) I should know.. lucrez cu cartile :)

    Reply to Kallista

  72. Stiti care va fi apogeul televiziunii ? cand toti oamenii vor apare pe ecrane si nu va mai fi nimeni care sa se mai uite la TV. apogeul si prabusirea.

    Reply to the

  76. deja televiziunea este prea mult.
    ma uitam la Miss World 2007. prea multi kilometri de picioare, prea multe tone de funduri, vreo 753 de sani, daca am numarat corect.
    cand a aparut si primul barbat pe scena recunosc cu jena ca am avut un fior aproape senzual.

    Reply to the

  77. Si acestea fiind spuse, eu ma retrag.. am nevoie de odihna.. maine e o noua zi… de munca!:)

    Mi-a facut placere sa discut cu voi in seara asta.
    Pe curand si toate cele bune!

    P.S. Adrian, daca mai ai nevoie de carti, sa-mi spui :P

    Reply to Kallista

  78. AG

    Vad ca Doc a disparut, probabil e f. obosit (eu tot am prins 7 ore de somn in 2 zile..)

    TiVO e moartea reclamelor la TV. E un DVR (digital video recoder) care are functii de cautare in lista de programe.
    Poti sa-l programezi sa-ti inregistreze filmele si showurile preferate si sa te uiti la ele cand vrei. Derulezi peste reclame cand vrei. E super!!!

    Sunt baietii terminati acum, sunt curios cu ce o sa vina sa combata asta… :)

    Reply to Alex_S

  80. :P Inainte sa inchid calculatorul… O sa combat eu ce ai scris mai sus… asa, din spirit de polemica… :P

    Ce te faci daca nu ai programe/show-uri preferate?

    Iti spun eu: citesti o carte :P Sau intri pe blog si stai la discutii. Ai mai multe de castigat decat daca stai sa inregistrezi emisiuni tv :P

    Noapte buna!

    Reply to Kallista

  83. @dr demonicus
    Nu m-ai nimerit decit pe jumatate. Sint antimarxist, da’ intr-o masura apropiata sint si anticonsumerist. Si nu de azi de ieri ci de cind a facut ochi consumismul carpato-danubiano-pontic. Cit despre publicitate, nici nu-ti inchipui cu cite „diatribe taioase”, ascutite, contondente, ori cu cite sarcasme sulfuroase am aruncat in ea, pina sa-mi dau seama ca e irefutabila atita timp cit are de-a face doar cu „parteneri” pasivi. Deci trebe umblat simultan si la receptor. In orice caz, dupa „tentatia inocentei” ori „mizeria prosperitatii”(bruckner) se mai pot zice putine chestii. Eventual ma pot consola cu panseul ala: „daca pretul pe care trebuie sa-l platim pt libertate e inflorirea prostiei, atunci….traiasca prostia!”

    Reply to codrus

  85. codrus:
    Salve domnule. Vad ca esti mare fan Pascal Bruckner. Eu nu am mai citit nimic venit din Franta cam de multicel.( daca facem abstractie de Derrida si altii de teapa lui :D Hmm! Poate ca e timp sa iau masurile de rigoare. Anyway, vezi ca ti-am recomandat un comentator mai putin patimas al lui Derrida intr-un post la articolul ala cu alegerile in care mi-am descoperit eu vocatii oligofrene :D

    Reply to doctor

  89. Tragismul cel mai mare nu cred ca este neaparat faptul ca cei mici vor deveni dependenti de anumite produse.
    Crunt este faptul ca nu mai e o tribuna de Congres de la care sa ni se dicteze cum sa ne petrecem vietile, ci un tub de sticla… Cea mai eficace propaganda, daca ar fi avut si Ceasca o televiziune „competenta”, ar fi fost si acum carmaci… Aici a gresit el, daca era program TV suficient nu mai facea nimeni revolutie…

    TV-ul si „educatia” pe care o ofera sunt o buna sursa de dezbinare intre copii si parinti, nu ca nu ar fi o tendinta naturala cu adolescentii…

    Deci, propunerea mea e clipul de mai sus… :D

    Reply to Alex_S

  90. @demonicus
    Trebuia sa revin cu coment la ultimul tau post de la chestia cu votul, da’ am uitat. Nu e vorba de niciun „comentariu patimas” la Bruckner, omul n-a umblat cu cine stie ce speracluri hemeneutice ci l-a citat pe Derrida, dintr-un interviu legat de 11 septembrie. Crede-ma e atit de limpede asertiunea lui Derrida incit medierea lui Pascal e derizorie! Lasa-ma, ca Octav nu mai poa’ sa doarma fiindca nu-l crezi ca pe tine te exceptase.

    Reply to codrus

  91. codrus

    Salut!

    Am zis ceva, si ma tin de cuvant. Ma bucur ca am „s-a trecut peste”.
    Nu am pretentia sa fac fata dialogului dintre tine si Doc, dar imi face placere sa vad „aud”…

    Reply to Alex_S

  92. codrus:

    Cred ca vorbeste despre „Philosophy in a Time of Terror. Dialogues with Jürgen Habermas and Jacques Derrida”
    Povestea asta e putin mai complicata,iar ce pare simplu si clar la Derrida e de fapt al dracului de complicat. Crede-ma pe cuvant. Deocamdata :D

    Reply to doctor

  94. Ce bun ar fi fost articolul asta acum vreo 10 ani. Dar stii cum se zice, niciodata nu-i prea tarziu. Plus ca acum 10 ani cea mai pare parte din populatie l-ar fi declarat ca aberant.

    Reply to GK

  98. AG:
    AI DREPTATE(IN LEGATURA CU SUBIECTUL),DAR DE CE NE VINZI „BOXE LOGITECH” SI MOCHETE ‘CARPET VISTA”.
    POATE AI DEVENIT SI MATALE UN PIC MERCANTIL?
    AI UITAT DE JACQUES BREL…? LES BOURGEOIS… :-))

    Reply to roknight

  103. In cele din urma ne vom dezvolta o forma de aparare.
    Acum cateva seri, m-a sunat o tanara pentru un studiu de piata .
    Mi-a descris cateva reclame de la TV, le-am recunoscut
    dar mi-a fost imposibil sa spun pentru care dintre sortimente erau.
    In concluzie, bietele noastre creierase vor refuza intr-o buna zi sa
    mai ia in seama ceea ce nu le e de folos.
    In rest, santajul sentimental din reclamele cu copii ma deranjeaza
    intr-adevar si pe mine.

    Reply to popeasca

  104. Eu vad chiar acum la TV reclama la Kinder BUENO , si nu are NIMIC sexual in ea :)))

    PS: e vorba de aia in care bunaciunea isi linge degetele si ii ramane ciocolata pe buze…

    Reply to VA

  106. sal’re ,vorbim de liberul arbitru si de societatea capitalista ,diferenta dintre comunism si capitalism este ca unii alegeau pt tine iar ceilalti te lasa sa alegi intre ce vor ei
    PS: cred ca va placeau momentele comunste cand se faceau reclame la CEC si alte prostii,asa ca iar va faceti educatie cu televizorul

    Reply to adypunker80

  109. @ doc demonicus
    Giovanna Borradori, « Le concept du 11 septembrie. Dialogues avec Jacques Derrida et Jurgen Habermas »(oare-i aceeasi chestie?). Nu stiu cit de echivoc a vrut sa fie Derrida, de fapt sint convins ca opinia lui in acea chestiune nu s-a vrut nicio clipa descifrata in cheie deconstructivista, recte izolata in purgatoriul unui sir interminabil de interpretari si reinterpretari ci mai degraba luata in sensul ei literal. Pe de alta parte nu poti sa nu detectezi in aceasta opinie urme ale « materiei » deconstructiviste. Dupa ce a bulversat hermeneutica, subminind orice sens aparent privilegiat, Derrida bulverseaza, in cazul de fata, conceptul de « terorism », subminindu-i sensul cel mai comun (si totodata mai « tare ») si relativizindu-l pina la diluare in masa miriadelor de orori minuscule pe care le profeseaza aproape inconstient, miliarde de cetateni occidentali. Crede-ma, nu e nimic misterios in sofismul filosofului si eu am fost tentat sa alunec inauntru dar m-am oprit la timp, realizind enormitatea analogiei. E vorba, in fond, de o eroare pe care as numi-o evaziune catahrezica( de la o cunoscuta eroare semantica : catahreza). Practic Derrida coboara terorismul in degradeu, il eufemizeaza, si-l asociaza categoriilor apodictice diseminindu-i raul in cele mai banale acte egoiste ale dusmanului exemplar(occidentalul). Terorismul e irefutabil pt ca pur si simplu e peste tot, e in natura lucrurilor. Cel mai singeros atentat si cea mai vetusta declaratie de indiferenta fata de soarta unui african infestat cu hiv sint cam acelasi lucru iar aparenta lor deosebire se datoreaza incapacitatii noastre funciare da a sesiza lantul de rele intermediare care le leaga asa cum, in metafizica gnostica, multitudinea de eoni intermediari legau fiintele inferioare de fiintele superioare.
    @alex_s
    nu mai fii asa modest, intr-o dezbatere(si nu intr-o logomahie cum a fost mai deunazi intre noi) in ultima instanta, conteaza niste judecati de bun simt, care, crede-ma apar de multe ori in preajma unui limbaj nepretentios. R. Aron stie de ce!

    Reply to codrus

  110. codrus:

    Da, e aceeasi carte. Sunt convins ca a vrut sa fie cat mai echivoc cu putinta. Nu il vad in stare de enunturi deschis apodictice. E putin cam las pentru asta :D Trebuie insa sa recitesc cartea pentru a fi sigur. El are obiceiul sa se intoarca si sa distruga propriile afirmatii, fie in note de subsol , fie in mici termeni aruncati in colturi de pagina.

    Eu oricum nu prea metabolizez filosofia politica a lui Derrida. Spun asta dupa 6 luni de rumegat textele lui mai recente ( Rogues, Politics of friendship si On Hospitality)
    E uluitor de utopica. The democracy to come, unconditional hospitality, deconstructia suveranitatii de pe pozitii de unconditionality dihotomia :the messianic /messianisms etc. Il prefer pe Carl Schmitt cu toate asperitatile lui :D

    Pentru Derrida 11 Septembrie e un produs made in US si e usor de integrat in ceea ce el numeste the autoimmunity of democracy Pentru cineva atat de priceput in deconstructie, e uluitor sa vezi cum preia hrana gata mestecata de la Chomsky in „Rogues”

    In plus pot sa spun fara rezerve ca JD nu intelege diferentele esentiale dintre radicalismul religios si omonimele sale pur politice. Am lucrat in ultimii 10 ani in campul asta conceptual- spun asta nu pentru a augmenta o ipotetica autoritate intelectuala, ci pentru ca vreau sa vezi ca nu vorbesc in necunostinta de cauza- si nu am urme de dubiu in a aserta limitele lui Derrida in contextul Radicalismului Islamic de exemplu. Mai mult decat atat, cred ca el confunda deliberat violenta -care e indeed naturala-cu terorismul care e o instrumentalizare strategica a violentei. Cand nu poti sa deconstruiesti violenta, deconstruiesti si tu ce poti :D

    Am fost dezamagit. Are totusi un text care mie mi-a placut mult : „University without conditions”. Merita citit.
    In plus Derrida a facut enorm pentru filosofie in termeni foarte terestrii. A luptat enorm pentru necesitatea predarii filosofiei in scoli – in conditiile in care se vorbeste tot mai apasat despre scoaterea ei din programa. Pentru asta merita respect.

    Oricum recomandarea mea ramane valabila. John Caputo chiar stie meserie. Cartea se numeste „Deconstruction in a Nutshell: A Conversation with Jacques Derrida” si a aparut in 1997.

    Reply to doctor

  111. @doc
    raspund cam tirziu, nu prea am avut timp. Cartea lui Caputo e tradusa?Pt ca eu nu prea ma descurc in engleza. In rest, se pare ca sintem cam de acord cu o singura obiectie: eu cred, totusi, ca in pozitia citata de Bruckner, Derrida n-a vrut sa fie echivoc. Claritatea mesajului, lipsa balastului de calambururi si sintagme ironice, aparenta renuntare la obscuritatea pythica (ce insoteste de obicei textele deconstructiviste) ma fac sa cred ca pur si simplu Derrida a coborit putin din limbajul profesiunii sale de credinta pt a exprima un punct de vedere interpretabil in cheie literala. Pe urma, se admite ca, datorita faptului ca deconstructia disloca posibilitatea privilegierii vreunui sens, ea nu schimba nimic, e ca o fiinta autofaga. De altfel, metoda lui Derrida se aplica mesajelor, textelor, constructiilor abstracte si nu realitatilor extratextuale. Ori terorismul, antiterorismul sunt in primul rind acte concrete si abia pe urma mesaje interprertabile si reinterpretabile. Iar actul unei decapitari executate de teroristi are intotdeauna un sens privilegiat: sensul a ceea ce este in concret: o decapitare.

    Reply to codrus