Un nou val de filme SF în care rase de extratereştri colonizează Pământul mătură ecranele.
În „The Invasion”, oamenii virusaţi dobândesc peste noapte un cinism eficient şi pot fi recunoscuţi după atitudinea lor placidă. În „I am legend”, ultimul om dintr-un New York pustiit străbate cu maşina străzile oraşului vânându-şi semenii infestaţi ce se ascund în caverne. Nu întâmplător, secvenţele de început, o goană haotică pe străzile unui spaţiu urban reluat în posesie de vegetaţie şi de animale sălbatice, sunt filmate ca într-un joc pe calculator gen „Need for Speed”, în care utilizatorul controlează acceleraţia, dar nu suportă fizic consecinţele brutale ale ciocnirii de zid. În ambele producţii se caută antidotul şi, bineînţeles, el e găsit şi folosit în ultima clipă.
Să ne permitem însă luxul de a ţine schimbătorul de viteze în punctul mort. Să cugetăm un pic. De ce apăsăm doar pedala de acceleraţie? Viaţa nu a devenit încă un joc pe calculator, trupul nostru nu e o simplă interfaţă. Dacă Pământul se roteşte la fel de repede, atât în jurul Soarelui, cât şi în jurul axei proprii, noi o facem din ce în ce mai rapid. De ce vrem viitorul acum?
Nici în spaţiu, nici în timp, nu mai există departe, totul a fost adus în proximitate. Aproape fiecare palmă de pământ a fost descoperită, parcursă şi în final bătută ca un bulevard. Către ce zări să ne azvârlim trupurile, unde să mai înfigi un steguleţ, când toate hărţile locuiesc pe GPS, iar orice mister e doar la un clic distanţă?
Căutând cel mai scurt drum către Indii, Columb a descoperit un continent virgin, punând capăt unui ev pe care îl numim ignorant, dar care îşi permitea să nu trăiască sub tirania ceasului şi a ratelor bancare. Prezentul nu-şi mai lansează însă caravelele spre necunoscut, pentru că viitorul zămislit în Lumea Nouă năvăleşte din ceaţă peste noi, înainte să apucăm a ridica ancora.
Raţiunea este acum unealta universală. Aşa cum sintetizatorul de sunete a înlocuit orchestra, ea oferă răspunsuri concrete, aparent corecte, dar nu şi complete, la toate întrebările. Paradoxul antic al lui Zenon a fost inversat, ca şi cum în clepsidra noastră fiecare particulă ar avea viteza luminii. Săgeata care în Antichitate nu ajungea niciodată la ţintă stă astăzi înfiptă chiar înainte de-a fi trasă, graţie unui arc mereu încordat la maximum, anume omul.
Aşa cum a spus-o Joyce, Ulise îşi pune cămaşa de zale şi pleacă în lume să poarte războaie de o zi. Se introduce pe sine ca pe un cal troian în cetatea de cucerit, iar până la prânz „dosarul Troia” e rezolvat. Eroul se strecoară în blană de oaie pe sub privirea ochiului de ciclop, rezistă demn la cântecul sirenelor şi se întoarce acasă pentru un nou început. De fapt, acelaşi.
Omul viitorului e un comis-voiajor descurcăreţ. Are un rând de chei pentru fiecare uşă şi stă cu noi la masă. Nu apuci să tai felia de pâine, că el a şi mâncat-o. E foarte grăbit şi ştie al naibii de multe, dacă nu chiar totul. Nu are loc de sentimente printre atâtea depresii, nu îşi face visuri, ci planuri concrete de acţiune pentru atingerea obiectivelor.
De aceea e filmul SF în criză: teritoriul imaginarului s-a îngustat considerabil, lucrurile neîntâmplate ne bat pe umăr – ca în versul lui Nichita Stănescu, „Tristeţea mea aude nenăscuţii câini pe nenăscuţii oameni cum îi latră” -, deci la ce bun să mai intuieşti ceea ce deja e pe cale să se petreacă?
Când veţi vedea aceste filme, nu vă grăbiţi să consideraţi ficţiune ceea ce este, de fapt, anticipaţie. Respectivii „aliens” nu vin de departe, ci de foarte aproape, virusul ni-l inoculăm singuri în doze zilnice, iar antidotul, ca întotdeauna, se găseşte în acelaşi loc ca şi otrava: în noi.
Asemenea omului antic, care privea spre cer cu teamă de zei, cel modern o face îngrozit de o posibilă contraofensivă a necunoscutului. Din păcate, imperiul acestuia a fost în mare parte cucerit, iar invadatorii de aiurea, care se lasă în continuare aşteptaţi, nu ne-ar putea face mai mult rău decât reuşim singuri. Aşa că poate ar trebui să ne uităm la cer nu ca la ultimul portal rămas întredeschis între lumi, ci să-l privim pur şi simplu, fără nicio aşteptare, ca pe un tablou ce se pictează singur.
http://www.youtube.com/watch?v=aPLo7fPHz0s
Filmuleţul redă un fragment din concertul lui Peter Hammill din 1984, alături de K Group (John Ellis – chitară, Nic Potter – bas, Guy Evans – baterie). Piesele sunt „The Future Now” şi „Sign”. Clicând pe titlurile melodiilor puteţi citi versurile lor. Credeţi-mă, merită. Hammill e unul dintre ultimii poeţi ai muzicii şi, în opinia mea, cel mai bun.
Sunt ultima dintre pamanteni….cheile le pierd mereu…deci daca vor veni extraterestrii vom fi nevoiti sa stam afara si sa admiram frumusetea nedescrisa a tabloului infinit…si o sa-i invat sa vorbeasca ardeleneste…si daca mai au ei timp poate ma vor invata si ei limba lor….visez..
S F-ul m-a pasionat in adolescenta…probabil ca a avut si asta o influenta asupra inclinatiei mele spre credinta in paleoastronautica…..
Cineva s-a bagat in treburile noastre….si a-ncercat sa faca ceva bun….dar se pare ca n-a fost singur….mai era unul care si-a bagat si el coada…
…
Si uite asa …ajunseseram sa ne-ntrebam ..ce si cum ?
LA MULTI ANI …D-LE ADRIAN GEORGESCU !
Hammill e unul dintre ultimii poeţi ai muzicii şi, în opinia mea, cel mai bun.
E bine ca ai precizat ca e opinia ta. Altfel credeam ca e vreun decret.
Deci,craciunul asta ai fost la film.Foarte frumos,insa eu am o intrebare:ai fost la mall?,ca nu prea te prinde!!!
Dinny,
te-a impresionat Erich von Daniken?
Pe mine, la vremea respectiva, da… si, aproape ca sunt pe punctul de a-i da dreptate si acum…
Ce sa spun, „Calauza”, filmul anului ’79 sau ’80 (nu mai stiu) care a facut ceva valuri mi-a placut, dar daca n-as fi citit romanul fratilor Strugatki probabil ca n-as fi inteles mare lucru sau.. as fi inteles altceva.
SF-ul „de calitate” ne face viata mai frumoasa, ne permite sa visam mai… colorat, huh?
La multi ani tuturor si un an „ca lumea” :)
Buna ziua si un craciun fericit pentru toata lumea !!!!
Eu sînt nou pe aici multumesc pentru articolele piperate !!!
vb&ll
Buna seara mea.
Beldie
Bine ai venit.
Aleccs
In niciun caz.
Buna seara ta. :)
As fi vrut sa gasesc filme sf bune ca sa te contrazic, dar in ultima vreme n-am mai apucat sa vad nimic. De unde atata pesimism?
pin
Hei, salut si La Multi Ani!
Sunt filme de vazut, Doc a venit cu o provizie insemnata de informatii si produse.
Nu mi se pare pesimism, asa simt eu lucrurile.
boro kobama
Cand cineva spune ceva mi se pare evident ca acel ceva reprezinta parerea lui si nu este un decret. Asta, in ciuda tonului sententios pe care pe buna dreptate il remarci la mine.
Enuntul tau de mai sus e evident. :D
Pesimismul si optimismul pot fi percepute ca atare numai de cei care vad axa rau-bine mai de la dreapta sau mai de la stanga fata de cel ce-si exprima opinia. Si un pesimist care ar sti ca-i pesimist ar trebui numit alarmist, nu? ;)
Daca-n SF-urile „de rand” cu greu ma mai pot lasa surprinsa de ceva, exista un teritoriu care recunosc ca ma ia tot timpul prin surprindere, oricat de pregatita incerc sa fiu in orice moment: anumite desene animate din ziua de azi… Alea SF-uri :)
PS: La multi ani si multa inspiratie la anu’! :)
Dinny
La Multi Ani, amirale!
pinguilde
Tu ce mai faci? Esti ocupata rau?
socio
Alea mie imi dau fiori.
AG
slab articol! codrus ar fi observat ca este ilogic sa accelerezi cand ai schimbatorul la punctul mor. si ar fi spus ca suferi de o ilogica indusa de ploile acide ce s-au abatut in bucuresti in 1832. si ar fi declarat ca de fapt calul troian este un porc inaripat pe care hercule l-a folosit pentru a-si duce la bun sfarsit sarcina de a salva lumea de la autodistrugere prin obezitate. probabil ar fi spus si ca nichita stanescu a trait pt a scrie si a scris pt a trai altfel sensul vietii sale empirice ar fi fost curmat violent de o alergie la parul de pisica (,) care reprezinta simbolul secret ar confreriei din togo (cum? nu stii ce e aia? jalnic!). :)
nu cred ca ne mai auzim pana la anu asa ca, serios vorbind, va urez tie si doamnei un an nou mai reusit ca asta (eventual cu mai multe premii), mult noroc si sanatate!
PS: anul asta fac revelionul la baia mare la prietena mea. 12 ore cu trenul… ce ti-e si cu fetele astea :)
AG: Ocupata rau cred ca am fost pana acum. Ca niciodata s-a deschis sezonul de schi de la inceputul lui noiembrie si eu abia duminica am ajuns prima data. Si maine merg iar. Asta e un indiciu ca de-acum sunt ocupata bine. :D
Ca veni vorba de viitor…
Cica un occidental e intrebat ce ar face daca ar afla ca a doua zi ar fi sfarsitul lumii. Raspunsul lui: m-as duce in Romania, ca aia sunt mereu in urma cu o suta de ani!
Ca de obicei, frustrat ca n-am prins peste ma napustec pt defularea/razbunarea habituala. (Iertare cu anticipatie, stii si tu cum e cind nu prinzi nimic) Sint de acord cu tine ca SF-urile pot fi idioate, uneori chiar mai idioate decit filmele de actiune ultrarealiste, subrealiste si pararealiste, dar nu inteleg ce te face sa le iei drept etaloane futurologice, drept indreptare antropologice pt viitor. Daca vrem sa discutam cit de cit serios despre omul viitorului, gasim material interesant in documentare ori in tot soiul te lucrari de futurologie. SF-urile nu-si propun sa construiasca noi paradigme umane ci doar sa pompeze adrenalina in scafirliile imunizate deja la acul de seringa al altor genuri, isi propun sa indeplineasca doar functia aia cathartica care ne extrage, uneori mai vulgar, alteori mai socratic din ceea ce sintem de fapt. Dealtfel la fel de neverosimil si de mecanizat e personajul in toate genurile circumscrise box-office-ului. Criza Sf-ului nu e o criza de teme pt ca in fond cind vorbim de teme, vorbim de acel sermo miticus ce combina si recombina aceleasi parti, (conflictul intre bine si rau, apocalipsa, transfigurarea, desfigurarea si aceleasi succesiuni, accelelari ori rupturi narative). Criza Sf-ului e o criza de tuse, de puneri in scena, de registre interpretative, e o criza a saturatiei, repetitiei, rutinei, mijloacelor de a transmite altfel. E, in primul rind, o criza cantonata in bucataria cinematografiei si abia pe urma o criza existentiala. Asa ca, a glosa pe marginea relevantei Sf-urilor de box-office pt devenirea umana mi se pare usor futil. A, ca exista o psihologie a creatorului si receptorului de sf, asta-i altceva, dar aceasta psihologie nu ne greveaza fundamental viitorul.
Pe urma:
1.Nu stiu ce sa zic, columb, joyce, zenon, nichita, nu-i cam aglomeratie pe acolo?
2. “imaginarul” nu se ingusteaza in metafora lui Nichita ci din contra, se largeste considerabil( cum ar putea sa se-ngusteze imaginarul cind „lucrurile ne-ntimplate ne bat pe umar”?!
3. “Spatiul urban” nu poate fi “RE-luat in posesie de vegetatie si animale salbatice” pt simplul motiv ca n-a fost niciodata in posesia acestora.
4.Fictiunea cuprinde tot ceea ce nu reproduce fidel realitatea imediata. Prin urmare cuprinde si anticipatia.
5. Problema “nasterii” viitorului e mai complexa. Viitorul a aparut in odata cu Istoria, cu Timpul liniar, cu valurile succesive ale desacralizarilor iar obsesia lui a fost potentata de emergenta mitului progresului.
6. Ratiunea si-a descoperit singura limitele infailibilitatii, odata cu relativitatea si fizica cuantica, pt ca a relevat niste realitati perfect irationale. Iar paradoxurile la care s-a ajuns prin ratiune, au ajuns, paradoxal s-o bulverseze.
7. Mistere exista, suficiente, cam prin toate domeniile ca sa nu mai vorbim de marele mister, de misterul originar, singurul care exista pt civilizatiile pre-futurofile.
8.Eu cred ca un meteorit din ala “anticipat” chiar si in SF-urile de doi bani “ne-ar putea face mai mult rau decit ne facem noi insine”! Dar probabil eu sint mai optimist de felul meu.
Codruş, de câte ori te citesc imi amintesc de un rând din Hesiod.
”Dacă construieşti o barcă nu opreşti norii ”.
Cred că Hesiod cita la rândul său din Hemocrit.
AG
http://youtube.com/watch?v=0Ni-5ZmKLns
Codrus
Esti omul viitorului.
Asta nu mai e critica..
Cat timp iti ia ( dupa ce citesti articolul)….sa gandesti totul ??
Spontaneitatea la tine cam lasa de dorit.
omul de azi face mult mai mule lucruri ca acum o suta de ani, si mult mai rapid. si mult mai superficial. cantitatea de necunoscut nu a scazut mult, dar se repartizeaza altfel.
altfel, daca e sa luam de exemplu cartile lui asimov (nu filmele, ca nu s-au prea facut), scrise acum zeci de ani, eu zic ca mai avem la ce visa.
cu acest gand optimist, lamultianii vostri!
erata: mult mai mule era, de fapt, mult mai multe :)
Buna dimineata!
AG
La multi ani si multa inspiratie in anul ce vine!
Sub nivelul editorialelor/eseurilor cu care ne-ai obisnuit… Ce sa-ti fac, daca ne-ai dedat la placerea lecturii de calitate :)
ulti ani alaturi de cei dragi. Tot ce-mi doresc sa ti se-ntample si tie.
f.f.f. important
azi, de la ora 16, TVR 1 transmite înregistrarea megaconcertului Shakin Stevens.
mai culturalizaţi-vă şi voi .
Si Codruş n’existait pas, il faudrait l’inventer.
AG: ma mir ca ti-au scapat “futurologie” sau “futil” de la cuvinte interzise, ai grija, mai citesc si copii blogul asta…
the man: te contrazic, era Hematocrit …
@the man
Merci, nu trebuia sa te deranjezi, in niste posturi mai vechi s-a lamurit treaba, s-a stabilit ca eu sint alter-egoul tau hyde-an iar tu esti alter-ego-ul dyonisiac al apolinicului de AG. Totusi s-ar parea ca incurci sistematic s-ul cu ş-ul. E CODRUS nu CODRUŞ! Ma silesti sa schimb si eu „the man” cu „za nan”.Cit despre „rindul” din Hesiod, crezi c-ar fi fost posibila o traducere care sa evite cacofonia?
@nico
Ce sa-i faci, unii trebuie sa-si sacrifice spontaneitatea ca sa indice exact DE CE unele texte sint mai slabe decit altele. Uite, Kuminecatu a fost spontan si pt mine: „Sub nivelul editorialelor/eseurilor cu care ne-ai obisnuit…” eu am fost mai precis, care-i problema?
Daca spontaneitatea mea lasa de dorit, inseamna ca n-am cum sa fiu „omul viitorului” pt ca ala e, cf lui AG si SF-urilor care-l inspira, o fiinta ultraspontana si total antireflexiva. Nu stiu cit imi ia „sa gindesc” o treaba de-asta pe care n-o consideri critica(ma bucur). Daca vrei, cronometrez.
@socio
Ai uita de „sermo miticus”, man, un fel de „sirma lu’ mitica” deci tot ceva extrem de nociv pt urechiusele puerilor!
Codrus, hai că eşti băiat valabil, pe bune… şi eu cred că din când în când trebe să i-o mai tragem lu’ AG, e spre binele lui, da’ parcă nu aşa, tot timpul…
Da’ de fapt mă interesează altceva, chiar eşti pescar frate ? Că mai suntem fo trei bolnavi p-aici.
A, şi să nu uit, cacofoniile sunt specialitatea mea, sunt un geniu al cacofoniilor.
Codrus: scuza-ma, am cautat doar cu ctrl+F…
Socio
Sarut mana. Tare! :lol:
Cica Steaua a luat 4 jucatori.
V1: 3 jucatori la 10 mii si unul la 5 mii
V2: cumperi 3 si al 4lea e gratis
Codrus
Esti bun,esti bun tare,esti bun rau,ce mai esti bun.
Si sti de ce ? Pt ca te folosesti mereu de cuvintele celuilalt pt a-i raspunde.
Imi place asta si chiar ai reusit sa ma faci sa rad.
Tu critici si critici si nu te mai opresti. Aproape fiecare fraza scrisa de AG o rasucesti si o invartesti pana gasesti ceva cu care sa-l contrazici.
Esti obositor si nu cred ca o faci doar de dragul criticii, mai degraba e ceva personal.
„Către ce zări să ne azvârlim trupurile, unde să mai înfigi un steguleţ, când toate hărţile locuiesc pe GPS, iar orice mister e doar la un clic distanţă?”
Aici te contrazic… nu orice mister e la un click distanta! De cand eram in clasa a patra mi-am dorit sa ajung in Egipt. Da, era frumos sa ma uit pe site-uri si sa vad un peisaj 3d al piramidelor sau al nu-mai-stiu carui loc… La 21 de ani mi-am indeplinit visul, am luat bursa si am ajuns acolo. Si acele click-uri nu s-au comparat…. nici pe departe! :)
@the man
Nici eu n-am fost atit de consecvent in a-l harpona pe AG. Chestia cu consumismul(codul de bare al craciunului) mi-a placut, cu exceptia inceputului si sfirsitului aluia “ambalat” in „pinza de sac”;la „sah”, n-am reactionat(decit la sfirsit,pt ca tot ma pomeneati pe-acolo) samd. Iluzia criticii continue vine din contrastul posturilor mele cu trendul general-elogios. N-am nicio treaba cu pescuitul( cind eram mic mai dadeam cu alaul pe girla), chestia vine dintr-o sarcasmalutza de-a lui AG care zicea ca “vreau sa ma razbun pe el pt ca nu prind peste”. Sau mai stii, faptul ca tu ai dat rasol la pescuit mi-a deschis mie apetitul vindicativ …nu degeaba ne suspecta AG de alter-egolatrie.
@nico
Cam citi ani ai? Te intreb pt ca pluteste asa, o boare de ingenuitate prin posturile tale. Se pare ca, in ciuda stradaniilor mele(rasucit fraze, intors pe toate partile, disecat,) ramin doar o calfa, un ageamiu intr-ale criticii pe linga tine care-ai sarit deja pirleazul nimicniciilor argumentate, aterizind direct in paradisul metacriticii. Aici nu exista durere si suferinta, nu exista “bataturi” de la „invirtit fraze” si nici “greturi” de la disecatul lor. Exista doar doua idei mici dar linistitoare:
1.criticu’ critică si nu critica critic! Prin urmare criticul e suspect, iar critica dă-o’n pustii.
2.criticul fiind suspect din cauză că se foloseste de critică pt a critica, e musai să conchidem, freudian, că are un mobil tenebros si neapărat personal.
codrus
Cand bem o bere?
@AG
Cind treci prin Brasov.
Codrus
Cati ani am nu stiu ca am pierdut numaratoarea, dar stiu ca vreau mai multi.
Parleazuri nu am mai sarit din copilarie, astia au poduri peste tot si trebuie sa trec pe pod.
Il citesc pe AG pt ca imi place felul in care scrie, daca nu-mi place nu-l citesc.
Critica o las pt altii care o pot face mai bine ca mine. Eu nu ma intreb daca are sau nu dreptate,eu ma multumesc doar cu metaforele.
Eu privesc totul mai pozitiv si in cazul lui AG cred ca sunt putini in Romania care pot scrie asa cum scrie el.
La multi ani !!!