in Filme, Recomandări

Filme bune și puțin cunoscute. The Incident (1967)

Martin Sheen

Tony Musante și Martin Sheen în “The Incident”

Unul dintre actorii mei favoriți este Martin Sheen. L-ați văzut, poate, în „Apocalypse Now” sau, mai recent, în serialul „The West Wing”. E un mare actor, care a jucat în foarte multe producții, cinematografice sau de televiziune, alături de mulți alți actori buni și condus de foarte mulți mari regizori.

În cartea sa „The Tipping Point” (o recomand cu căldură și pe aceasta), Malcolm Gladwell scrie că Sheen este pe locul 18 într-un clasament all time al celor mai „interconectați” actori americani, cu un coeficient de 2,63681. Adică, poți ajunge de la Martin Sheen la oricare actor american X din orice eră, după principiul „X a jucat cu Y într-un film, Y a jucat cu Z într-un film, iar Z a jucat cu MS într-un film … etc”. Asta se întâmplă, în medie, din mai puțin de 3 pași.

Prima peliculă pe care v-o recomand este și cea de debut a lui Martin Sheen.

Puține filme din acea perioadă și-au păstrat elementul de „thrill” și după mai bine de o jumătate de secol. „The Incident” te marchează și astăzi, pentru duritatea sa și pentru modul frust în care atacă teme despre care oamenii preferă să nu vorbească.

Din punctul de vedere al violenței, este un precursor al „Portocalei mecanice”. Cetățeni de diverse vârste, rase și culturi sunt captivi împreună într-un vagon de metrou luat în stăpânire de către doi răufăcători. Avem un cuplu în vârstă, un altul de adolescenți, doi soldați, un cartofor înrăit, un cuplu afroamerican, un bețiv bătrân care doarme.

Sunt tipologii care astăzi n-ar mai putea fi supuse studiului. De pildă, bărbatul afroamerican care se bucură de răul albilor și se declară, din acest motiv, solidar cu atacatorii, dar care este umilit și mai abitir din acest motiv.

Este un studiu tăios despre societate, lașitate, solidaritate și, mai ales, despre „ce ne ține împreună și ce ne separă.”

De ce recomand acest film:

  1. Construcția. Orice piesă de teatru american – asta este, în fond, „Incidentul” – excelează prin simplitatea și claritatea cu care ne sunt prezentate personajele și premisele. Partea de început a filmului arată în câteva vignete poveștile celor ce vor călători împreună. În partea de început, filmul „te ține” pentru că știe cum să promită.
  2. Tensiunea. Din momentul în care cei doi răufăcători se urcă în vagon, începe un tic-tac cu picături de sudoare rece. Ce vor face ei? Care vor fi victimele? Cine li se va opune celor doi? În partea de mijloc, filmul funcționează pentru că este o luptă ca între pescar și pește: tensionezi, lași, tensionezi, lași … .
  3. Actoria. Sunt cel puțin trei partituri formidabile. Martin Sheen, care e ca o grenadă căreia i-a fost îndepărtat cuiul și despre care te întrebi când și cum va exploda. Deseori, celălalt golan, interpretat de Tony Musante, este chiar mai bun. E unul dintre cei mai credibili „negativi” pe care i-am văzut vreodată. În rolul „băiatului bun” este Beau Bridges, fratele mai mare al lui Jeff Bridges.

Filmul funcționează pentru că generează frustrare și abordează frici ancestrale. Ce ai face într-o situație asemănătoare? E bine să aștepți, sperând ca lucrurile să se liniștească, sau să intervii?

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  1. in mare, de acord cu ideile din text. am o mica indoiala: cred ca filmul (de care-mi aduc vag aminte, multam ca l-ai adus in discutie) nu are legatura prea mare cu capodopera lui kubrick. ala este…cam cum e obeliscul negru din “2001” si filmul in sine, al carui sens va fi descifrat pesemne de superego-ul jungian al copilului din final. adica peste vreo cateva milioane de ani. adica exista presimtiri si tendinte in “portocala”, dar nu, nu intereseaza micile nemultumiri, timiditati, conformisme, complexe si invidii dintr-un vagon de metrou, scara de bloc, departament la serviciu sau