in Evenimentul Zilei

Un om ca o floare

Dacă ți-a plăcut, distribuie! :)
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Email this to someone
email

 

„Goana după aur”. Adoarme cu capul pe masa pregătită pentru revelion, aşteptând-o. Se visează strălucitor, amuzant, distrându-şi invitatele. Înfige două furculiţe în pâinişoare şi le preface în dans. O mustăcioară şi doi ochi negri plutesc ireal pe deasupra tacâmurilor, ca nişte păsări desenând rotocoale prin aer. Să râzi, să plângi?

Se trezeşte. Lumânările au ars. Din pragul uşii, ascultă câteva secunde zarva petrecerii, apoi îşi ridică încet gulerul şi iese. Se apropie de fereastra luminată în spatele căreia oamenii se distrează. Vagabondul priveşte, iar umerii îi cad. Este imaginea Singurătăţii Absolute, zugrăvită din câteva tuşe de nemişcare.

Sau invers. „Monsieur Verdoux” numără bancnotele cu o viteză incredibilă, prefigurând maşina care peste câteva decenii va executa această operaţiune. Este, în acelaşi timp, continuarea mişcării demonice pe care banda rulantă i-a imprimat-o muncitorului în „Timpuri noi”. Stingând luminile, criminalul în serie urcă scara spre dormitorul din care o voce feminină enervantă îl cheamă. Răspunde moale şi hipnotic – „Yessss, my dear” -, ca un şarpe încolţindu-şi prada. În capul scării se opreşte şi, privind luna, recită câteva versuri, după care intră să ucidă. Şi te cutremuri de râs.

„Luminile oraşului”. Ieşit din închisoare, vagabondul cutreieră străzile. Este singura scenă din toate cele în care a întrupat acest personaj în care Chaplin nu are bastonul, simbolul demnităţii sale, acul cu care se apăra ca o albină. Nişte copii îl chinuiesc, apoi o vede în vitrină pe fata căreia el îi plătise operaţia pentru redarea vederii. El ştie, ea află, fata îi întinde o floare celui care i s-a oferit cu totul, iar imaginea se stinge peste ochii lui arzând ca doi tăciuni aprinşi. Cum să nu plângi?

Priviţi-l în „Luminile rampei” cum imită o floare şi vă veţi da seama că, de fapt, a fost o floare. Nu există om care să privească silueta vagabondului şi să nu fie cotropit de un sentiment amestecat de bucurie şi tristeţe, ca atunci când deschizi un sertar căutând ceva şi dai peste fotografiile din copilărie. Patina legat la ochi pe buza unui hău, se strecura printre picioarele poliţiştilor, o tigaie primită în cap îl făcea să valseze divin pe marginea bordurii, stâlpii de iluminat se înclinau în faţa sa. A transformat globul pământesc într-o minge uriaşă cu care doar el ştia să jongleze, a inventat filmarea inversă, însă şi o limbă nouă, în care cuvinte inexistente încovoiau microfoanele, dar în cea mai mare parte a vieţii sale a spus totul fără ca măcar să rostească o vorbă.

Există, în „Piciul”, o secvenţă stranie de reverie. Chaplin se visează în Rai, unde curtează un înger, apoi cade, împuşcat de un poliţist. Peste ani, a scris un scenariu pentru fiica sa, Victoria, în care o fetiţă se naşte cu aripi de înger şi este ostracizată de lumea în care trăieşte. Trebuia să fie următorul lui film, dar Charlie a murit în somn în noaptea de Crăciun a anului 1977 şi aripile au rămas la el.

Dacă ți-a plăcut, distribuie! :)
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Email this to someone
email

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

38 Comments

  1. AG:
    Misto colaj! Am inteles ca cei de la editura Taschen au scos si un album cu fotografii despre the Big Charlie :D

  2. “sa plangi ,sa razi?”Asta cred il descrie perfect pe chaplin.Ma bucur sa mai vad cate un articol scris despre”The tramp”.eu in fiecare an revad cam toate lungmetrajele lui.
    @AG:care e chaplinul tau preferat?

  3. Buna seara.
    Superb!!….Revazand secventele…nu am sentimentul ca am regasit fotografii din copilarie…ci chiar ii pot simti aproape pe toti cei cu care urmaream filmele…chiar daca unii dintre ei nu mai sunt….superb!!

  4. Somnorosilor :)) Eu numai ce am venit de la o vanatoare de fazani.. Si acuma ii pregatim la ceaun de lut.. asa cum erau facuti pe vremuri ;))

  5. alex.technet:
    Salve. Pai asa imediat ii bagi la ceaun? Nu ii lasi la fezandat macar 2 zile acolo? Am vaga impresie ca o sa-i fierbi 3 zile si 3 nopti :D

  6. 1. Vorba e:
    1. Iranieni au turnat un film despre Hristos care
    prezinta, evident, un punc de vedere musulman asupra
    subiectului. E, pe asta n-as vrea sa-l ratez.
    DD pune-ti radarul la treaba. This should be gold. Nu ma
    refer la “Goana dupa aur” :D
    2. Doi iranieni risca extradarea din Anglia. Problema nu e
    ca in Iran vor fi executati, problema e, “de ce?” Baietii
    se ard in bulan si Iranul nu le intelege oful.
    3 Iranienii-i vor pe democratii americani in Casa Alba.
    De ce? Cica sunt lesinati dupa blonde. De ce altceva?
    4. Febletea blonda a Iranului este numita de o consilier
    a a lui Obama, MONSTRU. Si “accepta” sa-si dea demisia.
    Asta se cheama Libertatea cuvintului, cenzurat.

  7. papa:
    Interesant. Cred insa ca e vorba de punctul de vedere shi’a asupra subiectului. Sunt niste diferente mititele dar importante. Un titlu ceva?

  8. papa:
    Gata. “Jesus, the Spirit of God,” regia Nader Talebzadeh. Filmul a fost deja pe ecranele din Teheran. Nu cred ca o sa fie cine stie ce surpriza pentru cei care stiu perspectiva Islamica asupra lui Jesus. O sa incerc sa-l gasesc.

  9. forestgampescu
    domnule, am incercat toata dupa amiaza figura “elicopterul”. Sint cam dezamagit. Mai mult de doua palme, nu m-am ridicat de la sol.
    Sa fie insuficiente rotatii/minut?

  10. Da, despre Chaplin nu se poate spune ca a fost actor, regizor, scenarist sau compozitor, ci artistul complet!
    Acum mai bine de 10 ani, cand eram student si aveam bunul obicei de a avea abonament la cinemateca, am fost in toate serile unui medalion Chaplin. In saracacioasa sala, pe atunci, de la Eforie, am savurat o multime de scurtmetraje de dinainte de anii ’20 si am observat cu uimire ca multe dintre gag-urile comicilor interbelici pe care-i apreciam erau inspirate din filmele sale!
    Iar Terry’s Theme din Luminile Rampei mi se pare una dintre cele mai sensibile melodii compuse vreodata… http://www.youtube.com/watch?v=itfmN07pmE8

  11. “……aripile au ramas la el.” ba nene , eu sunt un manelist retardat, dar am simtit fiori pe sira spinarii.adika aripile au ramas la el ca el a murit si s-a dus la rai?