„Goana după aur”. Adoarme cu capul pe masa pregătită pentru revelion, aşteptând-o. Se visează strălucitor, amuzant, distrându-şi invitatele. Înfige două furculiţe în pâinişoare şi le preface în dans. O mustăcioară şi doi ochi negri plutesc ireal pe deasupra tacâmurilor, ca nişte păsări desenând rotocoale prin aer. Să râzi, să plângi?
Se trezeşte. Lumânările au ars. Din pragul uşii, ascultă câteva secunde zarva petrecerii, apoi îşi ridică încet gulerul şi iese. Se apropie de fereastra luminată în spatele căreia oamenii se distrează. Vagabondul priveşte, iar umerii îi cad. Este imaginea Singurătăţii Absolute, zugrăvită din câteva tuşe de nemişcare.
Sau invers. „Monsieur Verdoux” numără bancnotele cu o viteză incredibilă, prefigurând maşina care peste câteva decenii va executa această operaţiune. Este, în acelaşi timp, continuarea mişcării demonice pe care banda rulantă i-a imprimat-o muncitorului în „Timpuri noi”. Stingând luminile, criminalul în serie urcă scara spre dormitorul din care o voce feminină enervantă îl cheamă. Răspunde moale şi hipnotic – „Yessss, my dear” -, ca un şarpe încolţindu-şi prada. În capul scării se opreşte şi, privind luna, recită câteva versuri, după care intră să ucidă. Şi te cutremuri de râs.
„Luminile oraşului”. Ieşit din închisoare, vagabondul cutreieră străzile. Este singura scenă din toate cele în care a întrupat acest personaj în care Chaplin nu are bastonul, simbolul demnităţii sale, acul cu care se apăra ca o albină. Nişte copii îl chinuiesc, apoi o vede în vitrină pe fata căreia el îi plătise operaţia pentru redarea vederii. El ştie, ea află, fata îi întinde o floare celui care i s-a oferit cu totul, iar imaginea se stinge peste ochii lui arzând ca doi tăciuni aprinşi. Cum să nu plângi?
Priviţi-l în „Luminile rampei” cum imită o floare şi vă veţi da seama că, de fapt, a fost o floare. Nu există om care să privească silueta vagabondului şi să nu fie cotropit de un sentiment amestecat de bucurie şi tristeţe, ca atunci când deschizi un sertar căutând ceva şi dai peste fotografiile din copilărie. Patina legat la ochi pe buza unui hău, se strecura printre picioarele poliţiştilor, o tigaie primită în cap îl făcea să valseze divin pe marginea bordurii, stâlpii de iluminat se înclinau în faţa sa. A transformat globul pământesc într-o minge uriaşă cu care doar el ştia să jongleze, a inventat filmarea inversă, însă şi o limbă nouă, în care cuvinte inexistente încovoiau microfoanele, dar în cea mai mare parte a vieţii sale a spus totul fără ca măcar să rostească o vorbă.
Există, în „Piciul”, o secvenţă stranie de reverie. Chaplin se visează în Rai, unde curtează un înger, apoi cade, împuşcat de un poliţist. Peste ani, a scris un scenariu pentru fiica sa, Victoria, în care o fetiţă se naşte cu aripi de înger şi este ostracizată de lumea în care trăieşte. Trebuia să fie următorul lui film, dar Charlie a murit în somn în noaptea de Crăciun a anului 1977 şi aripile au rămas la el.
Ce faceti, oameni buni?
Suntem ocupaţi!
Pai, CFR vad ca bate fara probleme.
mie imi e foame. si ma pregatesc de o noua mutare. imi pun cartile in cutii
Nici banii oierului nu-i mai opresc pe ăştia! :(
am vazut cateva poze cu casa lui arpad in cancan
si cu ferrariul in prosport
oare cum arata sotia?
AG:
Misto colaj! Am inteles ca cei de la editura Taschen au scos si un album cu fotografii despre the Big Charlie :D
diana:
Multumita :D
clar :)
Superb articol. Felicitari! [te urmaresc de mult si sa stii ca te apreciez pentru calitatea lor]
„sa plangi ,sa razi?”Asta cred il descrie perfect pe chaplin.Ma bucur sa mai vad cate un articol scris despre”The tramp”.eu in fiecare an revad cam toate lungmetrajele lui.
@AG:care e chaplinul tau preferat?
noapte buna :)
Wow!!!
di
NB
Noapte buna Diana :)
Buna seara.
Superb!!….Revazand secventele…nu am sentimentul ca am regasit fotografii din copilarie…ci chiar ii pot simti aproape pe toti cei cu care urmaream filmele…chiar daca unii dintre ei nu mai sunt….superb!!
eheei… ca o floare ca o floare… florile mai au si spini. de inalta calitate si ei.
wienerschnitzelchuttenflirtentightenewelten. nu mi-a venit sa cred cand am vazut prima data acest film, si mai ales cand am aflat ca a fost facut in 1940.
http://www.youtube.com/watch?v=2VruioFzIwg&feature=related
Noroc ppl
:)
Sau sa ca zic Buna dimineata mea :))
Somnorosilor :)) Eu numai ce am venit de la o vanatoare de fazani.. Si acuma ii pregatim la ceaun de lut.. asa cum erau facuti pe vremuri ;))
alex.technet:
Salve. Pai asa imediat ii bagi la ceaun? Nu ii lasi la fezandat macar 2 zile acolo? Am vaga impresie ca o sa-i fierbi 3 zile si 3 nopti :D
1. Vorba e:
1. Iranieni au turnat un film despre Hristos care
prezinta, evident, un punc de vedere musulman asupra
subiectului. E, pe asta n-as vrea sa-l ratez.
DD pune-ti radarul la treaba. This should be gold. Nu ma
refer la „Goana dupa aur” :D
2. Doi iranieni risca extradarea din Anglia. Problema nu e
ca in Iran vor fi executati, problema e, „de ce?” Baietii
se ard in bulan si Iranul nu le intelege oful.
3 Iranienii-i vor pe democratii americani in Casa Alba.
De ce? Cica sunt lesinati dupa blonde. De ce altceva?
4. Febletea blonda a Iranului este numita de o consilier
a a lui Obama, MONSTRU. Si „accepta” sa-si dea demisia.
Asta se cheama Libertatea cuvintului, cenzurat.
punct*
papa:
Interesant. Cred insa ca e vorba de punctul de vedere shi’a asupra subiectului. Sunt niste diferente mititele dar importante. Un titlu ceva?
DD
Ii astept pe astia la CNN sa-l anunte. Pina acum nu au dat alte amanunte
neata. :)
papa:
Gata. „Jesus, the Spirit of God,” regia Nader Talebzadeh. Filmul a fost deja pe ecranele din Teheran. Nu cred ca o sa fie cine stie ce surpriza pentru cei care stiu perspectiva Islamica asupra lui Jesus. O sa incerc sa-l gasesc.
forestgampescu
domnule, am incercat toata dupa amiaza figura „elicopterul”. Sint cam dezamagit. Mai mult de doua palme, nu m-am ridicat de la sol.
Sa fie insuficiente rotatii/minut?
silentbob
E cea mai grea sarcina. Totusi, Monsieur Verdoux, pentru curajul sau.
De citit si interviul Andreei Ciuperca in Evenimentul Zilei cu Eugene Chaplin, fiul lui Charlie, de fapt pretextul artiolului meu.
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/794814/EXLUSIV-EVZ-Eugene-Chaplin-Tatal-meu-depindea-in-intregime-de-mamaVIDEO/
Bai, prima piesa din coloana sonora din cel de-al treilea clip… Era o romanta parca… Stie cineva? Man…?
pepeman
http://www.youtube.com/watch?v=3R-jKWlKB7k
pepe
Uite una mai buna calitativ, din acelasi film
http://www.youtube.com/watch?v=hax97QbU20I&feature=related
pepe
uite şi varianta românească
http://www.trilulilu.ro/cuoreblu50/0453eb8ade49c7
mă tai cu papa în antichităţi.
papa
pentru 10 puncte. cu ce actor român a fost cuplată Sarita Montiel ?
Da, despre Chaplin nu se poate spune ca a fost actor, regizor, scenarist sau compozitor, ci artistul complet!
Acum mai bine de 10 ani, cand eram student si aveam bunul obicei de a avea abonament la cinemateca, am fost in toate serile unui medalion Chaplin. In saracacioasa sala, pe atunci, de la Eforie, am savurat o multime de scurtmetraje de dinainte de anii ’20 si am observat cu uimire ca multe dintre gag-urile comicilor interbelici pe care-i apreciam erau inspirate din filmele sale!
Iar Terry’s Theme din Luminile Rampei mi se pare una dintre cele mai sensibile melodii compuse vreodata… http://www.youtube.com/watch?v=itfmN07pmE8
„……aripile au ramas la el.” ba nene , eu sunt un manelist retardat, dar am simtit fiori pe sira spinarii.adika aripile au ramas la el ca el a murit si s-a dus la rai?
cristi
Da. Aripile de inger pe care urma sa le foloseasca in film erau confectionate de aceiasi oameni care le facusera pe cele din filmul „Piciul”.
Man: cea romaneasca e cam abrupta. Parerea mea :D