in În pat cu duşmanul, Evenimentul Zilei

La mare sau la munte?

Adevărata călătorie

de Adrian Georgescu

În „Infernul” lui Dante, Ulise îşi povesteşte ultima călătorie. Reîntors acasă, după ani de pribegie pe mare, nimic nu l-a putut reţine să plece din nou. A navigat spre asfinţit şi miazăzi mai departe decât o făcuse orice muritor, iar când ţărmul i-a apărut în faţă sub forma unui munte, o furtună iscată din senin i-a scufundat corabia şi l-a ucis.

În timp, termenii s-au inversat. În forma ei turistică de astăzi, marea a ajuns doar sfârşitul unei călătorii, în timp ce muntele a devenit însăşi călătoria. Vasele noastre nu mai eşuează în nisip venind din larg, ci la întâlnirea cu îmbrăţişarea mătăsoasă a primelor valuri. Marea e feminină, are o vastă energie potenţială care te consumă. Atrage, ademeneşte, se oferă, disimulează, întârzie. E scuturată de furtuni rare, dar violente, care apar şi trec din senin, motiv pentru care un tiran din vechime chiar a poruncit să fie biciuită, ceea ce, bineînţeles, n-a schimbat lucrurile.

Dacă plaja îţi va oferi material din care să-ţi durezi castelele şi apă suficientă în care să-ţi îneci privirea, muntele îţi va ridica mereu în cale o rădăcină sau un bolovan. El nu te vrea, doar te tolerează. Chiar şi când panta urcuşului se domoleşte, iar o boare îi răcoreşte coasta, tot ai senzaţia că stă cu spatele la tine.

Muntele nu are siguranţa de sine a eternităţii şi a întinderii nemărginite. Cândva, fruntea i se va prăvăli pisată pe o plajă. Astăzi, însă, pe măsură ce urci spre vârf, cobori în tine, realizând singura expediţie către necunoscut rămasă posibilă.

Ce fir ne trage?

de Elena Georgescu

Bunica mea s-a născut, a trăit şi a murit într-un sat oarecare. N-a avut niciodata preocupări nepotrivite, nici treburi care s-o îndepărteze mai mult de 50 kilometri de casă. Nu avea televizor şi, deşi ştia să citească, o făcea foarte rar. Totuşi, într-o zi, pe când plivea via, străbătută de un dor care n-ar fi trebuit să fie acolo, a lăsat cosorul din mână, s-a spălat, şi-a pus hainele bune şi a plecat. Câteva zile mai târziu, când s-a întors, bunica mea văzuse marea.

Şi nu era dor, pentru că dorul presupune o stare anterioară, pe care vrei s-o retrăieşti, era ceva mai mult. Ce fir nevăzut ne trage aşadar către ea, de când construim castele în nisip până la vârsta ultimelor reverii? Ce ne face să o privim nemişcaţi ore în şir, să observăm cum îşi schimbă nuanţele şi strălucirea? De ce atunci când plecăm spre litoral nu spunem decât „merg la mare”, fără nicio altă explicaţie, în timp ce orice altă destinaţie e, în general, însoţită de expunerea unui motiv sau a unei activităţi pe care dorim să o desfăşurăm în respectivul loc?

Să fie pentru că nicăieri cerul nu este mai aproape şi că doar aici poţi să vezi curcubeul întreg, unind într-o simfonie toate stările, culorile şi elementele? Ne cheamă foşnetul liniştitor al valurilor, care are asupra noastră efectul unui descântec sau ne reîntoarcem fără să vrem către locul de unde au izbucnit şi viaţa, şi civilizaţia? Nu ştim. Singurul lucru cert e că de fiecare dată plecăm de la mare trişti, cu sentimentul că în nisip s-a pierdut ceva esenţial din fiinţa noastră.

Write a Comment

Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

80 Comments

  1. Nici la munte, nici la mare, dl. Georgescu.
    Eu prefer PE munte. Macar o tura Busteni-Cab Caraiman-Busteni. Pe Jepii Mici, nu cu telecabina …

  2. gata acum am si citit. nu stiu cui sa dau dreptate. nici nu stiu daca trebuie sa dau cuiva. ( chiar bai AG, ca dupa atita timp inca nu am inteles,,,trebuie sa dau cuiva dreptate?? ….cre´ca nu ;) ). ce e cert e ca articolul asta imi aduce aminte de Vama Veche. si statiunea si formatia. pina ajung in tara ma multumesc cu formatia.
    http://www.youtube.com/watch?v=7m7bZhxo9I4
    asta nu inseamna ca la Cuca nu imi place….

  3. Muntele e cel care-mi lipseste. La mare imi place in prima zi….apoi devine rutina….si pe mine rutina ma omoara. Anul trecut am fost in Apuseni….la Ghetarul de la Scarisoara…..si desi era usor sa platim un Jeep…..sa ne duca pana sus….am preferat sa mergem pe jos. Botezul muntelui pt baiatul nostru…..12 km de urcat pe munte la o temperatura de 30 de grade…..fara prea multa umbra….ca plecasem tarziu. Era singurul copil care facea parte din grup…si care pt prima oara simtea muntele. A fost mereu primul….si la jumatatea drumului la cobarare …..desi i se sparsesera basicile din talpi….si-a continuat drumul pe propriile picioare. Eu cu ani in urma la sfarsit de saptamana mergeam la munte. Am amintiri superbe din Costinesti…..dar muntele a ramas in inima mea…si voi incerca sa-i transmit asta si fiului meu.

  4. AG
    spune-mi te rog ca nu sunt singurul timpit care am incercat (si reusit) sa ajung tocmai sus cu masina. nu de alta dar eu am ramas de 2 ori suspendat ca boul pe niste traverse. noroc ca eram in echipa sa a mai si impins cineva. ;)

  5. nico
    te implor eu …nu il duce in costinesti. sau nu il mai duce la costinesti. nu mai e ce era pe vremea ta. nici macar ce era pe vremea mea.

  6. Elena si Adrian,
    Muntele este divin, iar marea este sublimä. Cea mai frumoasä excursie a vietii mele a fost creasta Fägärasului…si zäu cä am umblat mult. Iar tzunami träit in Thailanda a fost räväsitor. E greu sä te imparti intre douä miracole ale naturii. Balinezii spun cä pe munte locuiesc zeii, iar in mare demonii. si intre cele douä entitäti – oamenii, incercând sä le impace, sä nu le fie potrivnice. Ca de obicei, sunteti un tandem fain de tot. E o delectare, de fapt singura prezentä Rom. care meritä sä fie cititä. Chapeau!

  7. Culmea e ca tocmai asta seara….ne-am hotarat cu alti prieteni sa inchiriem un microbuz…..si sa plecam vineri la mare…..o singura zi ( prea mult soare nu avem nici noi )….dar sunt convinsa ca iese o zi de neuitat…..pt ca sunt doar 2 din 9 care trebuie sa conduca….si faptul ca suntem toti in aceeasi masina…ne face sa ne simtim si mai bine.

  8. tankistu
    Nu l-am dus niciodata in Costinesti….si nici nu o voi face. Pt mine Romania inseamna munte….si o viata cat mai simpla….si nu locuri turistice. Muntele e nou pt el….si ii place.

  9. tankistu
    Nu, nu in Costinesti. 3 dintre ei tocmai s-au reintors azi din Spania….bronzati….frumosi….si odihniti. Ceilalti suntem abia la inceputul concediului….si anul asta s-a intamplat dintr-un motiv sau altul sa ramanem multi dintre prieteni acasa…..dar sunt convinsa ca iese mai lata decat in toti ceilalti ani cand pleca fiecare in alta parte.

  10. tankistu

    Pt mine marea era Costinestiul….si nu ma contrazice…..pt ca eu imi luam concedii neplatite pt a putea ajunge in Costinesti…..ca sa nu mai vorbim de excursiile in Bulgaria….pe care eu le plateam…..si le petreceam in Costinesti……pt ca nu ma lasau sa plec. Dar aveam prieteni care imi aduceau intotdeauna de toate de la bulgari….inclusiv tigarile…..ca la toti le era mila de mine….haha

  11. ‘neata! :)

    hehe! marea, orizontul deschis care iti ofera mereu alt motiv de meditatie, care te face sa vrei sa uiti de tine vara si care iti cere sa pasesti iarna incet pe nisip, ca sa nu trezesti amintirile adormite. :)

  12. Buna dimineata!
    La mine intercalarea destinatiilor de concedii e simpla: un an la mare, cinci ani la munte.
    La mare e cum zice Nico, amuzant in prima zi, monoton restul concediului. De munte n-ai cum sa te saturi .

  13. Tocmai pentru ca e greu de ales anul trecut am mers in ambele locuri (Vama Veche si Fagaras). Chiar daca a fost oarecum pe fuga.
    Anul asta voi repeta figura, la mare am fost in mai, saptamana viitoare (daca vremea va fi favorabila) voi infrunta Bucegii la Busteni.

  14. bai… dupa o vârshta nu prea mai e recomandabila marea, cu sau fara delicii…
    In plus, odata cu incalzirea asta globulara :lol: chiar nu prea mai e benefic soarele marin…
    Iar bronzul de munte e mai durabil, mai ales ala de iarna…

  15. @Axii
    in tineretea mea :lol: Bucegii purtau denumirea „bulevardul Bucurestenilor”…
    Bucegii nu trebuie „infruntati” ci doar marsaluiti… dar nu cu telecabina… pe Jepi… pe brana caprelor mmm… ce fain e….

  16. surf
    bai, eu n-o sa try to climb nimic, ca tre sa muncesc pentru asta si get ameteli. :) e better to stai pa malu’ marii ca ai ce vedea in toate partile! :D

  17. De aceasta data trebuie sa recunosc, sunt clar de parta ta, Adrian, pentru ca marea (in special a noastra) nu mai atrage absolut deloc (daca pana si la Gura portitei si la Vadu se aud manele), deja e clar ca e ceva putred…La Negoiu, la Curmatura sau in Cheile Nerei sunt privelisti si locuri ce nu merita ratete…:)

  18. Buna dimineata,

    Da, aveti dreptate – si tu Adrian, si tu , Elena – !

    Muntele si Marea sunt entitati in mijlocul carora omul traieste,
    incearca sa le smulga secretele, sa le puna la treaba, sa le descifreze misterele.
    Se teme de unele, le admira pe altele, se razboieste cu ele sau le domesticeste prin inteligenta !
    In toate, omul vede macrocosmosul, vede extra- si inumanul, adica incearca sa se apropie mai muult de ele
    ca de ceva din afara lui , facsinant, fermecator, nelinistitor sau – pur si simplu – groaznic!
    dar Marea nu esista pentru om decat in raport cu uscatul!
    Marea in comparatie cu Muntele nu poate fi locuita.
    Nici chiar marinarii nu sunt

  19. …. cu adevarat , „oameni ai marii”, desi isi petrec ce a mai amre parte pe apa,
    iar piratii au fost , mai degraba, „stapani ai marii” decat locuitori ai sai.
    Pe Mare, nu poti sa ramai, totdeauna te reintorci!
    Pe Munte se poate locui si pe crestele cele mai inalte si uitate de lume( v. Meteora etc.)

    Ce ne place noua? Normal ca iubim Marea, fiind – ancestral – ca tot omul, „vietati marine” de la inceputuri si pana mai apoi, care traiesc pe Uscat, dar vine o varsta cand Sparele nu ne vmai este prieten ca-n tinerete!
    In studentie , Costinestiul era , pentru noi, „Raiul” ! Depinde cum il savurai !Depinde ce intelegeti prin Rai !
    Mai apoi, Neptunul, cu al sau Hotel „Miorita”( avea si piscina), a fost „halta”noastra, pana ne-a vrut baiatul in compania lui.
    Iar acum, de vreo 2 ani, „ne-au crescut actiunile”: am vazut si am simtit binefacerile locului unde Muntele saruta Marea, in tarile vizitate!
    Si, cum sa nu fie ideal sa faci plaja la Mare – de la ora 9,00, iar la ora 12,00 sa urci pe Munte( pe jos sau cu trasura, cu microbuzul etc.. – fiecare cum doreste,
    sa continui plaja, cu soare de Munte si sa mai si servesti masa la….inaltime???
    Sarutul Tarmului la baza Muntelui este fascinant !
    Rasaritul Soarelui si Apusul sunt…..sunt….n-am cuvinte sa va spun cum sunt, in acest decor !

  20. anowen
    Cred ca e lipsa de imaginatie (la mine cel putin).
    Nu mi te imaginez deloc, da’ de loc dom’le ca fiind varza ;)

  21. hello
    marea=god. muntele=shit. muntele e bun pt stat la bautura si jucat carti in cabana. sau hotel. trasee? prea mult pentru mine. un chin.
    marea. votez cu marea.

  22. Frumoasa argumentatie… Ce sa zic, acum chiar ca n-as mai sti ce sa aleg… Noroc ca am platit deja avansul pentru concediu! :)

  23. Bunica Elenei parca ar fi din Macondo…sigur l-o fi intalnit pe Ulise cand o dat o fuga sa vada daca exista Marea.
    Mie imi place in Delta. Dar vara asta nu pot pleca mai departe de Veniss Underground. N-am fost destul de cuminte.

  24. Neagoe Elena
    Piratii „locuiau” pe mare. Acesta era mediul lor ambiant, asa ca si al marinarilor.
    Cine iubeste marea, nu la Costinesti sau alte „imagini palide” de acest gen – Oceanul Atlantic, sau Pacific, sau Indian de ex., cine o viatzä intreagä a träit pe ea, nu va putea fii niciodatä „terestru”. pânä si mersul este altfel. Vä invit sä facetzi o croazierä cel putin de o lunä in Caraibe sau ceva de genul acesta, si apoi sä vorbitzi in cunostiintzä de cauzä. Oceanul constituie „apele ancestrale” din care a apärut pämântul. Rasfoitzi un pic istoria religiilor incepand cel putin de la civilizatia Sumerianä…cä CICÄ si inainte de crestinism ar fi existat oameni pe Terra…

  25. Dragilor, dilema voastra are un singur raspuns. Mare, apoi munte. Nu invers! Ca daca mergeti mai intai la munte unde va descoperiti in propriile adancuri in timp ce urcati, si apoi mergeti la munte, pierdeti in nisip si ce-ati castigat pe creste.

    Elena, o corectie mititica as avea: daca te sui pe munte vei avea cerul mai aproape decat la mare. Cam cu vreo 2000 m. Sau pe-acolo, depinde de inaltimea muntelui pe care te convinge Adrian sa te cateri. :)

  26. J.M.C.

    Te contrazic. Intamplarea face sa cunosc o astfel de persoana. Omul, fost sub ofiter de marina pe linia Holland-America, intre timp pensionar si stabilit departe de mare. Nu cunosc o persoana mai terestra decat el. Vorbesc mult cu el pt ca e o persoana foarte interesanta, si nu demult il intrebasem ce facea cu zilele libere? Raspunsul a fost: ‘ Preferam sa muncesc 7 zile pe saptamana decat sa-mi iau liber. Pt ca ce naiba sa fi facut cu o zi libera, pe mare, sa admir marea? Ma saturasem de ea, pt ca altceva nu vedeam’.
    Poate e mai bine sa nu generalizam. Iar in ceea ce ma priveste o luna in Caraibe nu poate inlocui ‘imaginea palida’ a Costinestiului, care are un loc in sufletul meu. E adevarat, mie imi place muntele.

  27. nico

    Se prea poate, dar „exceptia confirmä regula” si „cu o floare nu se face primävarä”…
    De mare nu te poti sätura niciodatä. Este magnificä, culorile ei, freamätul ei, muzica ei, träirile ei, räsäritul si asfintzitul soarelui din apele ei…
    Si eu mä impart intre munte si mare, dar marea este ca o femeie superbä…si Afrodita ( Venus), zeitza frumusetzii, s-a näscut din spuma albä, dantelatä a apelor ei..

  28. salutare
    la munte,intotdeauna la munte
    I DON’T WANNA HOLIDAY IN THE SUN
    I WANNA GO TO THE NEW BELSANIA
    ;) sorry pt caps, dar asa arata mai frumos

  29. AG
    Sti ce mai e de apreciat la tine pe blog? Calitatea celor
    care comenteaza.
    Deh, cin’ s-aseamana, s-aduna !

    PS Mi-a placut ce a scris J.M.C.

  30. pește :)) A fost bun, dar nu aș me2nca asta regulat.@Verde Ursuz: știuuuu! Cel mai evaenrnt e ce2nd dau peste „preparate de post” een meniu. Bine că sunt de post și nu vegetariene! :))@Gracie: I keep telling you that you have to come and visit me ;)