Scheletul unei conversaţii
de Elena Georgescu
SMS-ul e o formă de adaptare la ritmul de viaţă din ce în ce mai accelerat, în care orice gen de mesaj trebuie transmis şi asimilat rapid. Reprezintă o comprimare din toate punctele de vedere: un număr mic de cuvinte, de cele mai multe ori ciuntite, un conţinut sec şi o stare emoţională sugerată prin două semne de punctuaţie.
Faţă de discuţia “ochi în ochi”, telefonul a deposedat comunicarea de vederea celui care vorbeşte şi de posibilităţile de expresie ale limbajul trupesc. SMS-ul readuce comunicarea în domeniul vizibilului, sărăcind-o însă la maximum. Tonul şi inflexiunile vocii au dispărut, rămâne doar scheletul unei conversaţii. E ca şi cum la Luvru ai înlocui Gioconda cu un emoticon zâmbăreţ şi ai pretinde că nu e nicio diferenţă, pentru că, în fond, ambele redau un surâs.
Acţiunile pe care le facem în mod repetat pot influenţa însă modul în care ne raportăm la mediu. Folosind din ce în ce mai mult comunicarea prin rămăşiţe de cuvinte şi mesaje seci, e foarte posibil ca acesta să devină singurul limbaj pe care-l stăpânim. Mai ales în cazul unui copil, limitarea limbajului – ca îngustare a spectrului de teme şi de senzaţii descrise, dar şi a vocabularului – încetineşte dezvoltarea mentală.
Deocamdată, se spune că SMS-urile reprezintă numai prescurtarea unui limbaj. Va mai fi însă aşa şi peste 10 ani? Dacă un individ nu va stăpâni acel limbaj dezvoltat, ci numai comunicarea din buricul degetelor, se va mai putea vorbi de o prescurtare?
Poşta rapidă
de Adrian Georgescu
SMS-ul ucide comunicarea? Soţia mea glumeşte. Nu cunosc crimă mai mare la adresa comunicării decât o conversaţie de două ore la telefon, specie epică orală în care, de obicei, femeile excelează. Poţi ţine minte, după două zile, măcar un singur subiect abordat într-o astfel de discuţie?
Micile mesaje de pe ecranele telefoanelor nu distrug misterul comunicării. Dimpotrivă. Ce mijloc de aţâţare a interesului e mai bun pentru cei care flirtează decât cuvintele puţine şi, mai ales, cele lipsă, care doar se ghicesc? Apoi, fiecare SMS e o mică surpriză plăcută. De câte ori telefonul meu sughite, de-abia aştept să văd cine şi ce mi-a scris. Nimeni nu trimite un SMS ca să îţi dea o veste proastă, în cel mai rău caz e puţină publicitate de la compania de telefonie.
Această metodă de comunicare îţi permite să rămâi în contact cu lumea şi în situaţii în care dai telefonul pe „mute”, cum ar fi când eşti într-o şedinţă ori la cinematograf. Iar, spre deosebire de comunicarea prin viu grai, mai ai timp, în timp ce editezi mesajul, să reflectezi dacă e bine să-l trimiţi.
SMS-ul nu va înlocui convorbirile telefonice, aşa cum nici acestea, după ce invenţia lui Bell s-a răspândit în lume, nu au scos întâlnirile sau vizitele din viaţa noastră. Când a apărut telegraful, oamenii nu şi-au pus problema dezumanizării, nici nu au renunţat la a mai scrie scrisori, ci s-au bucurat că au la îndemână un alt mijloc, mai rapid, de a comunica. Aşadar, de ce ne speriem?
Mda, pe langa mister si surpriza, mai e si memoria vizuala.
Are dreptate AG, e un mijloc foarte eficient şi rapid de comunicare.
Cu toate astea, aşa mi-e de urât să scriu la tastatura aia minusculă, că prefer să sun.
probabil sunt subiectiv si probabil ca parerile voastre chiar reprezinta doua tendinte distincte in functie de sex. Eu sunt „mai de acord” cu Adrian decat cu Elena. SMS-urile au atu-urile lor, bine punctate de AG: poti sa le folosesti cand nu poti sa faci mult zgomot, evita lungirea conversatiei atunci cand nu ai timp de povesti, poti reflecta la ce scrii inainte sa trimiti mesajul. Eu insa nu folosesc deloc prescurtari sifolosesc chiar si diacritice :D Poate din cauza asta nu-mi ajunge un SMS ca sa-mi trimit mesajul odata si folosesc doua, uneori chiar 3. Asta e smecheria firmelor de telefonie, ca daca vroiau sa nu afecteze buna comunicare nu impuneau limita la caractere. Dar pentru ei banul e prioritatea no. 1…
EG tinde sa dramatizeze (beacuse she’s a woman :D [no offence though]). Iar femeile au nevoie de DETALII, pe cand barbatii de cele mai multe ori se exprima mai bine in scris si foarte des, scurt si la obiect. Interesant atricolul, si bineinteles, sunt mai mult de acord cu AG. Dar amandoua variantele sunt de luat in calcul, mai ales ca SMS-urile nu ar trebui sa inlocuiasca intalnirile, convorbirile telefonice etc. Bravo pt amandoi! ;)
De pe partea mea SMS- urile pot fi desfiintate. Nu trimit niciodata unul si o convorbire telefonica mai lunga de 15 minute ma plictiseste. Nu-mi pot imagina ca merg la cinema si trimit sau primesc SMS-uri. Nu-mi pot imagina ca sunt intr-o sedinta si nu-mi inchid telefonul. Desi comunic mult nu-mi place sa comunic prin telefon. Strictul necesar nimic mai mult. Toti prietenii stiu asta. Pe unii ii deranjaza pe altii nu dar s-au obisnuit cu ideea ca eu nu sun si nici nu trimit SMS si nici nu am de gand sa-mi schimb obiceiul.
Ipoteza: te afli la un curs sau intr-o sedinta, ori alta situatie in care trebuie sa-ti inchizi telefonul. Nu poti fi deranjat, insa se intampla ceva grav cu o persoana apropiata si trebuie sa fii anuntat. Care este cea mai buna metoda? SMS-ul!
Sau trebuie sa primesti o informatie importanta, uneori chiar si in legatura cu sedinta sau cu situatia care te tine in imposibilitate de a vorbi la telefon. Cea mai buna metoda? SMS-ul…
Cat despre faza cu cinematograful…fetele nu pot intelege situatia cand astepti de la un prieten rezultatele live ale meciurilor pe care tu ai pariat sau ale echipei favorite pe care nu o poti vedea deoarece ai ales sa te duci cu prietena la cinema…un compromis in defavoarea pasiunii si in favoarea partenerei care poate fi minimalizat de sansa de a afla rezultatul in timp real prin…SMS!!!
nu-s un fan al sms-urilor, dar exista situatii in care nu poti comunica altfel si a dracu de multe situati de astea am avut in ultima vreme :)
Buna ziua, d-na Nico,
Presupun (am o vaga senzatie) ca literatura va place (mult!). Presupun ca discutiile telefonice nu va plac fiindca … nu se ridica la nivelul unei literaturi de calitate, fiindca oameni care sa vorbeasca liber ca si cum ar scrie … nu prea exista.
Presupun ca o persoana cu asemenea abilitate ar „razgandi” multi SMS-isti. Vreti sa vedeti ce fel de oameni sunt produsi de „cultura” SMS-urilor ? Scriu la fel cu ambele maini (!), vorbesc ca si cum ar fi masini (deocamdata, asta inseamna – inca – prost! – simplu, adica.
Se accelereaza „viata” ? In folosul cui ? Deocamdata biologia acuza sever ramanerea in urma.
Multumesc.
Dr@Gos
1. Daca ma aflu intr-o sedinta trebuie sa-mi inchid telefonul. Daca se intampla ceva grav cu o persoana apropiata ori ma suna politia si aia nu-mi trimit SMS ori ma suna cineva apropiat. Toti apropiatii mei stiu la ce firma lucrez. Nimeni nu o sa-mi trimita un SMS. Eventual suna la firma la care lucrez si ma anunta cineva din firma.
2. La mine nu functioneaza sa merg cu cineva la cinematograf pt ca asta vrea el si sa fiu cu capul in alta parte. Daca eu vreau sa ma uit la fotbal atunci stau acasa si ma uit la fotbal. Asa mi se pare corect. Ceea ce nu pot eu intelege e cum naiba poti face un lucru doar de dragul cuiva daca tu de fapt vrei altceva. Eu nu fac absolut nimic daca nu vreau eu. Nu fac nimic de dragul nimanui. Eu nu pot face nimic daca nu-mi face placere.
E.T.
Buna ziua.
Sincer habar nu am de ce nu-mi plac discutiile telefonice.
Abia dupa ce am citit articolul am realizat. Ma intreb si eu dar nu stiu.
Eu comunic tot timpul, la munca apoi acasa. Sunt mereu inconjurata de oameni. Probabil ca si asta e unul dintre motive. Eu ma pot bucura de singuratate. Chiar o caut zilnic. In fiecare zi cel putin o ora vreau sa mi-o petrec singura.
D-na Nico,
Inteleg ca va place literatura.
Ca faceti ceva doar daca doriti dvs., nu de dragul cuiva, ar putea fi corect in mare masura; imi amintesc ca aveti copii.
Sincer ? Vreti adevarul ?OK !!!
Traiasca S.M.S.-urile!
[N-am timp sa spun si „De ce?”
Cand ajung acasa !]
O seara cat mai placuta si sa primiti asta seara, cel mai tandru S.M.S.,
si voi, cei de varsta noastra!
Parerile sunt impartite.
Privesc s.m.s.-ul ca o necesitate stringenta si uzez de aceasta facilitate doar in caz de necesitate. De altfel, chiar si comunicarea verbala prin intermediul telefonului se rezuma strict la fixarea unor coordonate utile pentru stabilirea contactului imediat sau aproape imediat.
O concluzie personala: folosirea in exces („in joaca”) duce la alienarea individului fata de semeni.
Cu alte cuvinte… se ajunge la antipodul intentiei initiale, cel al comunicarii rapide si al contactului direct, fizic, al oamenilor, intr-o perioada de timp dinainte stabilita.
E.T.
Eu sunt nico si nu d-na nico.
Da, am un copil. Deocamdata nu-l intereseaza nici pe el SMS-urile. Daca vrea sa mearga la un prieten vine mai inatai acasa si-si cere voie. Atata timp cat depinde de mine trebuie sa respecte conditiile pe care le pun eu.
@adrian: cred ca e singura data cand ti s-a „oferit” jumatatea plina a paharului. nu stiu cum procedezi cu elena (trageti la sorti sau chiar aveti pareri diametral opuse), dar argumentele sunt in favoarea ta. nu cred ca SMS-ul e marea inventie a umanitatii, dar te scuteste , atunci cand doresti, de o polologhie, iti poate oferi un suport de date si, in general, este mai mult decat util.
Ca si orice noua inventie SMS-urile si evolutia lor au avantaje si dezavantaje.Este un f bun mijloc de a comunica atunci cand nu se poate vorbi ,rapid ,poti sa te gandesti bine inainte de a trimite dar este foarte impersonal nu auzi vocea de la celalalt aparat.
In plus SMS-urile alaturi e-mail si mess deformeaza limba vorbita si scrisa.Zilele trecute mi-a fost foarte dor sa scriu o scrisoare pe hartie asa ca mi-am cumparat stilou cu cerneala si m-am asezat la scris.M-am ingrozit de cate foi am rupt.Aproape mi-am pierdut reflexul de a pune semne de punctuatie ,cratime „caciula” la a , i, specifice limbii romane din cauza folosirii excesive a tastaturi .
– ea este in camera cu colege care dorm sau in sala de lectura intr-o pauza de 2 minute. nu poate deranja printr-o convorbire telefonica. in schimb poate citi un sms si poate raspunde la el pt ca nu face galagie (mod siletios doar cu luminarea ecranului).
– eu sunt la serviciu sau in oras cu prietenii si prefer sa raspund scurt decat sa deranjez lumea cu „problemele” mele.
ambele situatii sunt cotidiene intr-o relatie la distanta .. . asa ca pe mine ma ajuta mult
folosesc foarte mult sms-urile…deci sunt de acord cu Adrian…:)
Cu toate ca nu prea trimit SMS-uri, preferand sa vorbesc la telefon cu persoana careia am sa-i spun ceva, sunt de acord cu Sms-urile in general dar mai ales in cateva dintre situatiile pe care le-au expus cativa dintre cei care au postat inaintea mea.
Pe langa ca mi s-a parut mai convingator (privind din perspectiva unui barbat), articolul lui Adrian m-a si amuzat. Si eu tresar cand primesc un Sms dar de cele mai multe ori, sunt oferte publicitare ori anunturi de la compania de telefonie mobila.
Ca sa raspund intrebarii, nu cred ca SMS-urile ucid comunicarea, o duc doar in alta etapa.
nico
„Atata timp cat depinde de mine trebuie sa respecte conditiile pe care le pun eu” – fraza asta este atat de agresiva… autoritatea asta… Ca doar toti romanii s-au nascut, sau au devenit sefi. No offence. Doar o remarca de moment.
ics
Sunt doar propria-mi sefa. Educatia copilului meu e problema mea si nu a tuturor romanilor. Fraza e dura dar probabil ca asta ma caracterizeaza. Nu toate femeile sunt la fel de sensibile.
ics
Nu stiu daca toti romanii s-au nascut sefi s-au au devenit dar de tras concluzii dintr-un comentariu – in asta majoritatea romanilro sunt specialisti.
Si da…..ei sunt si stiu intotdeauna mai bine…
Elena a punctat mai bine. Adi, lasand la o parte „eficienta” discutabila a sms-urilor,si eu sunt de parere ca este o metoda superficiala de comunicare. Personal , nu agreez acest stil.
Nu sunt sfinte SMS-urile, dar exista situatii cand ele devin utile. Trimit cam 4 sms-uri/luna, in medie. Dar daca exista SMS-ul, si exista cateva situatii in care sunt utile, de ce nu?
are dreptate sotul! 2o de ani, pe vremuri, nu mi-am instalat telefon ca nu mi se manca timpu la taclale. nicio treaba serioasa nu mi-am reyolvat-o, pe atunci prin telefon. astazi este insa imposibil fara el. problema este de alta natura, nu SMS – urile strica limbajul si emotiile ci gradul de educatie al unora care si fata in fata sunt adopta un limbaj eliptic. mai este de mentionat ca limba evolueaza!! in 1990, la 87 de ani bunica a plecat in patria stramosilor ei, Germania, nobili dusi la curtea tarului Petru cel Mare. oficialitatile de la Munchen au exclamat: iata adevarata limba germana! nemaivorbita de peste doua secole! Eu, am petrecut 3 ani intr-o alta tara une eram studenta (1965 – 1968), stiu limba respectiva perfect (o limba slsva), dar cand am vorbit de curand cu niste tineri de acolo mi-au spus ca eu vorbesc arhaic, in limba curata de acum 40 de ani care astazi suna ciudat. sa speram ca scriitorii nu vor folosi acest limbaj in productiile literare, asa cum se incurajeaza intr-un roman colectiv de la nu sriu ce revista „interzis”
Draga Adrian,
Sunt scarbit, dar nu resemnat!
Sunt abonatul tau de mult. Azi e prima oara cand iti scriu pentru ca nu mai poooot!
Cum e posibil ca dupa atatia ani de umilinte fotbalistice si nu ma refer numai la nationala, nu s-a gasit nimeni dintre cei care au cutitul, sa se simta lezat de atitudinea asta de feuda.
Tot ce se intampla in fotbal miroase a subminare a economiei nationale, si ar putea fi obiectul unor interceptari. Nu?!
Daca subminarea demnitatii nationale nu poate fi un motiv pentru cercetari, macar pentru evaziune fiscala si tot am putea face curatenie. Cand zic „am putea”, ma refer la stat, care ma reprezinta (sau ar trebui!) pe mine, pe tine si toti ceilalti umiliti de acesti moguli.
Odata facuta curatenia, sa speram ca noua echipa se va feri sa mai repete…(macar de frica), eventual propunand un nou statut din start.
Vise? Nimeni n-o sa iroseasca procurorii pe urmele… ?!
Macar vin alegerile. Daca nu acum, macar viitoarele. Voi sustine din toate puterile, si cred ca sunt multi care gandesc ca mine, pe cineva care in programul lui electoral, pe langa pomeni, ar propune si o initiativa care sa puna la lucru cativa ochi albastrii. Sigur s-ar gasi destule ca sa-i infunde definitiv pe sandei si mitici si astfel nu s-ar mai pomeni sa vina un nenea 666 sa sfideze o natie…
Sper ca ai prins ideea, iar daca ti se pare ok, poate o dezvolti cu ajutorul cititorilor tai. Cred ca Oricand se pot gasi niste IT-isti iubitori de dreptate care sa o propage.
Sunt scarbit, dar nu resemnat!
PS. Te rog, intreab-o si pe Elena ce parere are. Au femeile astea un simt…
salut …prefer sms …pt economie :(