Ne prostim

De la un timp, sub titlul fiecărui articol publicat de Reuters e înscris și timpul mediu necesar parcurgerii respectivului text. Acesta a scăzut constant și rareori mai depășește 3 minute. Și-așa bănuiesc că se trec numere mai mici, ca un fel de doping pentru cititorul actual: „Hai că poți! Rezistă! Mai sunt doar câteva secunde de chin!”.

În curând, vom comunica doar prin gif-uri animate și emoticoane, iar creierul va mai livra materie cenușie de maximum trei clicuri.  Continue reading

Distruge Facebook apropierea?

Iubirea departelui nostru
de Corina Georgescu

facebooklogo1În studiul Kross – Verduyn, realizat în 2013, 82 de useri Facebook, având vârste de aproximativ 20 de ani, au fost de acord să le fie monitorizată timp de două săptămâni activitatea pe respectiva rețea socială și să ofere, de cinci ori pe zi, detalii despre starea lor psihică în acel moment. Când cercetătorii au analizat rezultatele, au descoperit un lucru: cu cât un voluntar folosea mai mult Facebook, cu atât își descria starea sa psihică ca fiind mai rea. De asemenea, au fost rugați să dea un rating propriei stări de fericire, la începutul și la sfârșitul studiului, iar cei care foloseau frecvent Facebook au înregistrat declinuri mai mari la acest capitol.  Continue reading

De ce ne emoționează vedetele?

shocked-girlCe se întâmplă când, la un concert, auzi primele acorduri ale unei melodii cunoscute? Începi să chiui. E ceva pavlovian: chestiunile familiare stârnesc astfel de reacții. Nu e însă numai bucurie, ci și un semnal transmis celor din jur, că tu știi acea melodie, deci ești mai experimentat decât ei. Amuzant e însă că și ceilalți o recunosc – nici nu e greu: de obicei, e hitul formației – și totul se transformă într-un urlet general de satisfacție.  Continue reading

Apostolii urii

Free speech and hate speechDoi indivizi sunt bătuți de alți doi indivizi într-un tramvai. După mine, nu asta e știrea. E un incident regretabil, neplăcut și care trebuia evitat, dar unul care, din păcate, se întâmplă în lume la fiecare picosecundă.

Adevărata știre e ce urmează după viralizarea episodului: apar două tabere și “gestionari” ai conflictului.  Se întâmplă ceva cu noi zilele-astea: dăm multă atenție – și pe bună dreptate – bacteriilor și tuturor celor ce „se iau” prin spitale, dar ignorăm total efectele celui mai viral sentiment, mai ales în era Internetului: ura.  Continue reading

Dumnezeul unui metru pătrat

autobuz-4Şoferul din transportul în comun românesc e un fel de proiecţie a Cârmaciului de pe vremuri. Jumătate din prima uşă există pentru folosinţa lui exclusivă şi, eventual, a unui prieten ce-i mai ţine de urât pe traseu. Persoana sa e dezvăluită maselor largi, călătoare, fiind totuşi ţinută separat de plebe, cam ca Înaltul Pontif în papamobil. Te poţi apropia de amvonul transparent, însă cu smerenie, respectând poruncile înscrise la vedere: „Nu discutaţi cu şoferul în timpul mersului!”, „Şoferul are drept de control bilete!”, „Nu solicitaţi şoferului deschiderea uşilor între staţii!”.  Continue reading

Să ne “combinăm” prietenii?

O piesă fără succes

de Adrian Georgescu

Când ne referim la complotul ce are ca scop cuplarea unor prieteni sau cunoştinţe, deseori folosim expresia „a face lipeala”. Cuvântul în cauză nu se află în dicţionar şi îşi exprimă singur limitele: „lipeala” e o lipitură ce nu prea funcţionează. E ca atunci când foloseşti un adeziv nepotrivit. Cureţi suprafeţele, le ţii câteva minute în contact, apoi descoperi că, deşi ai respectat modul de utilizare, părţile rămîn totuşi separate.

Dar chiar dacă vrei să “lipești” doi oameni compatibili s-ar putea să nu-ți iasă. Chimia sentimentelor funcţionează după alte legi decât cea a materialelor. Ceea ce vezi din exterior şi ştii despre două persoane nu se potriveşte cu acea energie subtilă de apropiere care acţionează în mod misterios, de multe ori sfidând chiar logica.

De-a lungul anilor, am asistat la asemenea puneri în scenă. Oricât de subtil ar fi fost regizate, n-a ieşit nimic. Nu îmi dau seama de ce, probabil pentru că naturalul dispare din această ecuaţie. Ambele persoane ştiu sau îşi dau seama pe parcurs care e ideea şi deja se prezintă ca la un interviu de angajare, hotărâţi să prezinte cea mai bună versiune a lor. Scânteia dragostei şi actul natural al seducţiei nu pot fi însă stimulate sau ajutate. Nu ne îndrăgostim niciodată de variante prefabricate, de clone politicoase şi parfumate, ci de oameni, uneori chiar şi de părţile lor mai puţin fermecătoare.

Iar asta se întâmplă atunci când piesa se joacă sub bagheta singurului regizor capabil să pună în scenă o întâmplare: Cel de Sus ori Destinul sau cum vreți să-i spuneți.

 

Pentru ce sunt prietenii?

de Elena Georgescu

Printre cele mai mari probleme ale societăţii noastre sunt înstrăinarea şi singurătatea. Pentru mulţi oameni – şi mai ales pentru o femeie -, o dată cu trecerea anilor, sunt goluri e din ce în ce mai greu de umplut.

În România, nu prea există locuri în care oamenii singuri, mai ales cei trecuţi de o anumită vârstă, să se întâlnească. Aşadar, ai 50 de ani, eşti singur, dar unde să cauţi persoana potrivită, unde ai putea să o întâlneşti? Acasă, între patru pereţi? În staţia de metrou? Pe scurtul drum dintre maşină şi poarta locului de muncă? La serviciu?

Şi de aceasta există prieteni. Ce e rău în a le face cunoştinţă unor oameni singuri, majori şi vaccinaţi? Pentru ei, poate fi o şansă. Problemele pot apărea din alte motive. De pildă, avem un prieten care, de 15 ani, regretă faptul de a le fi făcut cunoştinţă unui amic şi unei vecine. Astăzi, mariajul merge prost, iar el se simte vinovat pentru funcţionarea proastă a cuplului, asumându-şi nefericirea celor doi ca pe propriul eşec. Nu e doar o atitudine nepotrivită, ci şi una arogantă. Dacă respectivul mariaj ar fi mers bine, probabil prietenul nostru, din aceleaşi raţiuni, şi-ar fi asumat meritele.

Astfel eşuează, în general, un demers bine intenţionat: prin exagerarea rolului personal. Cel care face cunoştinţă nu este nici naş, nici garant al stabilităţii, nici judecător, nici psihoterapeut de cuplu. E doar un om care încearcă să-şi ajute prietenii. Restul e treaba lor.