Şoferul din transportul în comun românesc e un fel de proiecţie a Cârmaciului de pe vremuri. Jumătate din prima uşă există pentru folosinţa lui exclusivă şi, eventual, a unui prieten ce-i mai ţine de urât pe traseu. Persoana sa e dezvăluită maselor largi, călătoare, fiind totuşi ţinută separat de plebe, cam ca Înaltul Pontif în papamobil. Te poţi apropia de amvonul transparent, însă cu smerenie, respectând poruncile înscrise la vedere: „Nu discutaţi cu şoferul în timpul mersului!”, „Şoferul are drept de control bilete!”, „Nu solicitaţi şoferului deschiderea uşilor între staţii!”.
Se spune că se studiază şi la noi introducerea sistemului cu urcarea în autobuz prin faţă, validarea permisului de călătorie lângă şofer şi coborâre prin uşile din mijloc și spate. Ar fi un lucru bun. Ar însemna mai puţini blatişti, mai puţini controlori şi, mai ales, revenirea şoferului de autobuz în mijlocul omenirii pasagere.
Uniforma nu e doar un simbol al autorităţii, ci și al responsabilității. Chiar şi bodyguardul de farmacie, care păzeşte tuburile de Aspacardin de asaltul pensionarilor, are în România așa ceva. Până și controlorii au primit, mai nou, un fel de vestă. Șoferul de autobuz n-are. E un funcţionar intangibil ce vorbeşte ore în şir la mobil sau mai trage un fum din ţigara palmată dincolo de fereastră.
În al doilea rând, în alte ţări, postul de lucru al şoferului e un mic birou. El nu doar conduce, ci și comunică direct cu pasagerii, vinde bilete, desfăşoară şi muncă de ghid. Încă nu am văzut, în Spania, Anglia, Franţa sau, mai ales, Italia, şofer căruia să nu-i placă să te descoasă ori să te îndrume, prin explicaţii amănunţite, până unde vrei să ajungi.
La noi, nici nu cutezi să-i baţi în geam pentru a-i cere să dea drumul la aerul condiţionat când sunt 50 de grade Celsius înăuntru, iar sistemul de climatizare cu pensionari fluturând evantaie nu face faţă. Ai senzaţia că eşti doar tolerat în maşina lui şi că, dacă-l enervezi, omul te poate excomunica pe viaţă din transportul urban.
me gusta!
și da și nu…
Toate interdicțiile sunt în numele asigurării condițiilor optime pentru circulație în siguranță… adică, în folosul călătorilor!
Aspida
Păi, atunci, de ce ele nu există în nicio ţară din Europa prin care am fost? Franţa, Italia, Spania, Anglia …
Acolo, şoferul e în slujba ta, nu eşti tu la cheremul lui.
Aiurea! Adica ce, in Germania, Spania , Italia etc, nu asigura conditii optime de trafic?
Dar stie cineva unde se duc soferii de autobuz cand se duc?
Pentru ca eu am impresia ca sunt avansati la gradul de „excelenta sa”, si devin vatmani de tramvaie…
skidrock
Cred că tu eşti nea Mircea… :)
Si cate ar mai fii de spus… Nu ti s-a intamplat ca seara tarziu sa nu opreasca in statii? Cand esti in statie, practic n-ai nicio sansa dc nu te arunci in fata masinii. Dar mi s-a intamplat acelasi lucru fiind IN autobuz.
Am constatat cu stupoare ca a trecut de statie, am sarit de pe scaun si ii zic: „De ce n-ati oprit?”. Atat mi-a trebuit. „Pai de ce nu te-ai ridicat sa vii la usa? Nu sunt obligat sa opresc la fiecare statie.” Hai sa mori tu… Asa ceva…
Avand in vedere traficul din Bucuresti poate e mai bine sa fie atent sofat, plus ca nimeni nu cred ca ar vrea sa se piarda atata timp daca soferul ar da bilete sau ar discuta itinerarii turistce cu oameni
AG
bbbine dda bbbun intelessaaa io zic caaa parerea mea ca tramvaiele trebuie, adica ce zic trebuie , vreau sa spunn …dupa ce ti-ai dat seama Adrian?
Io cand antrenam la la la Galata, si mergeam cu ddddolmushu….,(e greu si sa scrii cum vorbeste Nea Mircea :) )
am avut parte de niste soferi de domeniul fantasticului.
Pai sa vezi acolo trafic, si cu toate astea cu o mina rupeau si bilete, cu cealalta dadeau restul-niste firfirei de te apuca plansul, cu alta mana vorbeau cu unul din fundul cazanului pe roti, cu alta se injura pe geam cu soferii, si cu celelalte doua conducea. Si nu rata nici un pieton care ridica mana , uniii doar ca sa vada cat e ceasul….
Ai perfecta dreptate , dar de ce ar fi soferul de autobuz altfel decat toata lumea. Problema pleaca din alta parte. Sistemul ne-a facut asa cum suntem.
Lucrurile se pot misca cu adevarat doar de sus.
Foarte buna tema! In sfarsit cineva discuta si despre „civilizatia” transportului in comun. Tocmai m-am intors din Anglia, Italia, Franta, Spania, unde am circulat cu transportul in comun. Nu se poate compara acea disciplina, bun simt si ordine la urcarea in mijlocul de transport in tarile enumerate. Nu se calca nimeni in picioare, dar mai ales nu urca nimeni fara sa plateasca. Poate si acest lucru duce la acel confort si la faptul ca respectul cere respect din partea tuturor participantilor la calatorie. Un trafic mai intens decat in Londra, Roma, Barcelona nu cred ca poate exista niciodata in Bucuresti, dar acolo este corect fluidizat si organizat. Mentalitatea noastra nu se poate schimba nici in 100 de ani. Felicitari pentru articol si pentru tema spinoasa abordata! Va astept cu noi comentarii la F1 dupa cursa din Emirate!
Dar sa spunem cateva cuvinte si despre calatorul din mijloacele de transport in comun pentru ca si el este un personaj, la fel de privilegiat, din aceeasi poveste.
Acel calator care:
– se pune in dreptul usii pe unde se coboara chiar daca el coboara peste 3 statii;
– daca stai pe scaun, vine langa tine si vorbeste in general despre ‘tineretul nesimtit din ziua de azi’; daca ii spui ca „scaunul se ofera, nu se cerseste” te face ‘tinar nesimtit’;
– la fel ca @Godfroid, cand autobuzul/metroul e in statie sare de pe scaun sa coboare (no offense).Corect ar fi sa te duci la usa cu o statie inainte;
– incearca sa urce fara sa astepte sa coboare toti din autobuz;
– alearga catre primul scaun liber pe care-l vede;
… si lista ar putea umple trei ecrane.
La noi un transport in comun civilizat pur si simplu nu se poate. E o masa omogena de oameni nesimtiti cu o putere mare de transformare a celor cu bun simt.
mozart
Şi cine a făcut sistemul? :)
Goe
Eu mai am un exemplu. Ce se întâmplă pe scările rulante la metrou, unde au apărut acele mici inscripţii galbene cu „Staţionaţi pe partea dreaptă”. În alte ţări, nici nu trebuie săscrie, căci este un obicei încetăţenit, ca pe autostradă, să stai pe dreapta şi să laşi „banda” din stânga pentru cei care se grăbesc.
În Bucureşti, dacă îi spui „Pardon”din spate unuia care stă pe stânga se uită la tine ca şi cum l-ai fi înjurat.
Tortuşi, lucrurile se schimbă. Încet-încet.
Un alt argument în favoarea schimbării sensului de mers într-un autobuz – să se urce prin faţă, să se coboare pe la mijloc şi prin spate, cum e în toate ţările pe unde am fost – este că actualul sens pur şi simplu nu funcţionează. Treaba cu urcatul pe la mijloc şi coborâtul prin faţă şi cu urcatul prin spaye şi coborâtul pe la mijloc. Mulţi tot prin faţă se urcă.
Nu mai cunosc cum sta treaba cu transportul in comun ,deoarece in localitatea unde locuiesc (Caransebes jud. Caras Severin ). La noi circula microbuze din mediul privat si foarte multe taxiuri private.Costul transportului este destul de ieftin. Ce este interesant ca pensionarii din aceasta localitate nu au reduceri de preturi sau alte drepturi date de lege
la autobuze eu as pune bariere rotative in dreptul usilor.Asa ii obligi cu forta sa foloseasca corect usile.Ca la oi, ca altfel nu se poate :D.
si o completare, semn ca m-am gandit serios la problema … dupa un an sa se faca un experiment: sa se scoata barierele rotative si sa se urmareasca daca usile sunt folosite corect.Daca nu, inca un an de bariere.. Candva o sa intre in reflex si o sa fim si noi civilizati.scopul scuza mijloacele.
Cei mai interesanti soferi de autobuz cu care am avut placerea sa ma conversez sunt cei de pe Greyhound Lines. Usually African-Americans trecuti de o anumita varsta, funny, wise and full of stories. Inveti mai mult de la ei decat din toate ghidurile turistice.
Cat despre sistemul cu urcare prin fata…nu prea stiu tara civilizata care sa nu il foloseasca. E pur si simplu… logic.
Simpatic articol, ca de obicei. Totusi o obiectie: impunerea intrarii prin fata va fi un cosmar pentru atate linii supra-aglomerate.
Sa testeze RATB ideea in statia lui 335 de la Piata Iancului, unde asteapta de la 5 la 8 seara pentru fiecare cursa intre 20 si 30 de oameni.
:)
Mihai
Sunt fan al staţiei respective. Cea mai vie staţie RATB din Bucureşti, are şi un aer vintage.
S-ar parea ca soferul de autobuz poate fi considerat un dinozaur apartinand vechii oranduiri comuniste. El este inca „seful” in autobuzul pe care il conduce. Deschide usile „daca vrea”, opreste in statie la orele tarzii dinaintea „retragerii la garaj” daca are chef etc. Ei apartin unei lumi apuse de multi ani dar nu neaparat disparute in mentalitati. Am mai spus si cu alte ocazii ca mentalitatile dispar cel mai greu. In lumea comunista cetateanul era un „tolerat” daca nu era pecerist. De multe ori soferul ratb-ist pare a fi un mic sef de organizatie de baza („secretar b.o.b.”) care are cuvant greu in viata intreprinderii (in cazul de fata „mersul autobuzului”!). Insa intr-un viitor previzibil acest „sofer de autobuz” se va gandi de doua ori ca sa incalce regulile intreprinderii si legile care ne guverneaza in comunitate. Se va gandi si la eventualele consecinte produse de o eventuala plangere a calatorilor. Norocul soferului de autobuz este inca prezent doar din cauza faptului ca „stapanul-calator” este inca indiferent si crede ca asa trebuie sa stea lucrurile. Atunci cand majoritatea calatorilor va constientiza ca soferul de autobuz este un simplu angajat platit din incasarile companiei de transport lucrurile se vor schimba. Nici o companie serioasa nu isi va mai permite sa aibe printre angajati oameni care sa intre in conflict cu clientii sai, calatorii. Abia atunci soferul va fi prudent nu numai la drum cat si la propriul comportament. Comportament de care depinde in mare masura „painea lui cea de toate zilele”. Painea lui si a familiei de acasa!
Stefan
„secretar b.o.b.” :D
Am citit pe veremea Fostului Regim o povestire intr-un Almanah Anticipatia (nu stiu voi, eu le devoram), povestirea unui japonez intitulata „Autobuzul cu gazogen”. Era o metafora a societatii nipone, cam cum e si paralela ta cu cea romaneasca.
@Goe
Prietene, cel mai simplu era daca citeai atent. Intamplarea respectiva se petrecea noapte, cand autobuzul era gol. N-am impiedicat pe nimeni si n-am incurcat pe nimeni. Daca faptul ca stateam pe scaun este un motiv pentru care acel sofer sa nu opreasca atunci da-mi voie sa cred ca ai si tu destule lacune. Desi, dupa lectiile pe care le predai…
In schimb v-as sfatui sincer sa nu mai fiti atat de picati in freza dupa „civilizatia” franceza, italiana sau spaniola. Am o gramada de exemple contrare.
Am inteles ca ati vrut sa subliniati ca ati petrecut ceva timp in fiecare din aceste tari, dar atat in Roma cat si in Barcelona (spre exemplu), numarul celor care sar parleazul la metrou (sau trec pe la „handicapati”) e infinit mai mare ca in Romania.
Apropo de ce zicea Stefan, cati dintre voi ati facut plangeri la RATB? Eu sunt abonat, sincer. Si de multe ori mi se raspunde ca „trebuie sa solicite mai multi calatori”. Dar, dupa cum stim, poporul roman se afla intr-o stare de indolenta si de „lasa-ma sa te las” asociata cu un „respect” imbecil provenit din alte timpuri, presarat cu o umilinta de tot rasul.
In rest… filosofam nevoie mare…
Iar in comun si dependent.
Ia bicicleta,motoreta, masina, fii independent,
iar daca nici acesta nu-ti convin, lucreaza la
biroul din apartament/casa…
Soferii, sunt din pacate o specie aparte, stiti cum se spune: oameni buni, oameni rai si „soferi”!
Salutare,
Soferul de autobuz este inger pe langa soferul de taxi. Tot ceea ce ai spus tu aici si inca multe altele, multiplicate cu 100 dau imaginea soferului de taxi din Bucuresti ;)
Remus
Pe mine la taxiurile din România mă enervează o chestie: de ce trebuie să ascult, tot timpul călătoriei, discuţiile din staţie?
Ca sa iti distraga atentia de la aparat. :)